4,151 matches
-
de interdependențe (Wechselwirkungen) care se organizează într-o serie de structuri determinante în științele spiritului adică în forme pentru "o construcție" care pornește însă întotdeauna de la conținuturile "experienței de viață". Drept urmare, "materia primă" a filozofiei rămâne în spiritul holismului romantic "sinele nostru" în integralitatea lui (vezi I, 1B), căci filozofia se întemeiază pe faptele conștiinței, pe care doar le "analizează", fără a le "produce", după cum spune Dilthey în Grundgedanke meiner Philosophie 18. În ceea ce privește această ultimă precizare, observăm că autorul marchează diferența
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
metodologică, provenită din "dedogmatizarea istoriografiei tradiționale" înțelese ca "simplă copie a realității istorice"91 (fapt ce implică abandonarea obiectivității istorice și tratarea istoriei dintr-un punct de vedere subiectiv retrăirea istoriei -, obiectivat la nivelul expresiei prin prisma unității structurale a sinelui nostru), iar pe de altă parte, o relativizare care i se impune autorului drept concluzie în urma repetatelor constatări cu privire la ceea ce Mircea Flonta numea "imposibilitatea metafizicii ca știință universal-valabilă"92. 4. Corelațiile expresiei Cea mai potrivită cale de a pune în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Ce anume produc, stârnesc și intensifică aceste relații? Cum se dezvoltă, în oamenii moderni, relațiile de putere și de cunoaștere pe baza unor concepte precum dorința (de putere) și voința (de cunoaștere)? Cum se dezvoltă și se impun tehnologiile (ale Sinelui, ale Sufletelor, ale Puterii Politice) pe baza puterii-cunoaștere? Întrebări destul de abstracte, subtile, înșelătoare, asupra cărora puțini gânditori moderni au reflectat. Scrierile profesorului-militant de la Collège de France sunt deopotrivă filosofice și istorice din simplul sau, poate, complicatul motiv că pentru Foucault
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
greci la omul occidental. Sexul redevine, de la o generație la alta, secretul universal, adevărul suprem, bătălia ultimă pentru satisfacerea voinței de a cunoaște și a dorinței de putere. Gândirea vechilor greci a elaborat practica sexuală în raport cu o cunoaștere a limitei sinelui. Pe baza acestei idei, preluată într-un mod diferit, Occidentul a făcut din sex, limita supremă a ființei umane. Emanciparea sexuală modernă o vedem nu drept o contestare a controlului sexualității de către factorul superior (părintele, statul!), ci chiar produsul acestor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
armătura conduitei cotidiene"83. Profesorul francez a încercat să explice "prin ce fel de paradoxuri și dificultăți am fost determinat să substitui unei istorii a sistemelor de morală, care începea de la interdicții, o istorie a problematizărilor etice plecând de la practicile sinelui"84. Istoria sa devine una a experimentărilor, bazată pe o analitică a discursurilor despre sex. Comparația între ceea ce a fost în Grecia sau Roma antică și ceea ce a fost/este în Creștinism reprezintă o modalitate de a investiga discursul despre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Cu toate acestea, soțiile grecilor erau femei emancipate, fără a avea semnificația a ceea ce modernii înțeleg prin emancipare, devenită o formă irațională și impresionistă, golită de semnificație istorică! Emanciparea vechilor greci avea drept axe fundamentale permanenta educare și cultivare a sinelui, a interiorului (sufletul, spiritul fiind elementele de emancipat), spre deosebire de emanciparea modernă, centrată pe exterior (trupul, imaginea) și pe o cultivare nu atât a spiritului, cât a unei gândiri originale, "cât mai de efect" și sofisticate (a te afirma prin gândire
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cât a unei gândiri originale, "cât mai de efect" și sofisticate (a te afirma prin gândire în tradiția intelectualismului postbelic!). Așa cum ne-a arătat Foucault, în Hermeneutica subiectului, anticii acordau o atenție deosebită spiritului și sufletului, iar raporturile sufletului cu sinele și ale sinelui personal cu al celorlalți erau de instruit, de cultivat. Nu este deloc întâmplător că Socrate nu a scris nimic, iar preocuparea de sine a fost una dintre temele sale centrale, dar nu preocupare față de imagine și față de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
gândiri originale, "cât mai de efect" și sofisticate (a te afirma prin gândire în tradiția intelectualismului postbelic!). Așa cum ne-a arătat Foucault, în Hermeneutica subiectului, anticii acordau o atenție deosebită spiritului și sufletului, iar raporturile sufletului cu sinele și ale sinelui personal cu al celorlalți erau de instruit, de cultivat. Nu este deloc întâmplător că Socrate nu a scris nimic, iar preocuparea de sine a fost una dintre temele sale centrale, dar nu preocupare față de imagine și față de un simbolism religios
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cei mai importanți filosofi greci, Platon, Aristotel, au așezat preocuparea de sine în centrul acelei arte de a trăi (techne tou biou), preluată ulterior de către gândirea romană, iar mai aproape de zilele noastre, acea vieneză Lebenskunst s-a inspirat din ea. Sinele și lingușirea nu se întâlnesc decât la intelectualii de meserie. Textele lui Foucault despre lingușire (din Hermeneutica subiectului) i-ar putea vindeca pe mulți intelectuali (români). În viziunea lui Foucault, a existat o sexualitate liberă în Grecia și Roma, dar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vieții sociale, a vieții dintr-un oraș, iar ea se află în punctul de întâlnire dintre sine, suflete și deciziile care le privesc pe acestea! Epoca modernă a dus la exact opusul ideii de politică: dispreț față de sine; dispreț față de sinele celorlalți; ignorarea preocupărilor spirituale și culturale; clivaj social-politic; sărăcire a generațiilor și îndoctrinare intelectualist-politică. Politica din ultimele două secole s-a dovedit o "antipolitică", adică o mașină distructivă a statului modern ce disprețuiește omul prin tratamentele pe care i le
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ale unor intelectuali și politicieni per se și fără nicio logică cu vreo dezvoltare socială sau de rezolvare a unor multiple probleme sociale. Politica reprezentării per se este religiozitatea modernă în simbolistica ei socială, în virtualul ei mediatic și anticivic. Sinele politicienilor strivește dreptul la educație de sine al civililor moderni printr-un învățământ ținut în mediocritate, printr-un sistem public reverbativ și autosuficient, prin dreptul diferențiat și redus la cultură și la egalități bazale de șanse. Sinele modernilor poate fi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mediatic și anticivic. Sinele politicienilor strivește dreptul la educație de sine al civililor moderni printr-un învățământ ținut în mediocritate, printr-un sistem public reverbativ și autosuficient, prin dreptul diferențiat și redus la cultură și la egalități bazale de șanse. Sinele modernilor poate fi analizat în raport cu un comportament public indolent și indiferent ca un reflex concret la distanțarea de acești civili anonimi a elitelor. Devenirea spirituală a elitelor, dincolo de orice înzestrări de natură "ereditară", este strict corelată cu o inegalitate structurală
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
psihiatria, dreptul penal, a căror practică se ocupă de sufletele-problemă, într-un spațiu insular, politizat și securizat; un spațiu ce este compus din spitale, azile, închisori. Un spațiu unde omul, devenit element de prelucrat, suportă aceste tehnici și tehnologii ale sinelui/sufletului, nu atât pentru recuperarea sa morală, cât pentru modelarea sa mentală în acord cu anumite interese social-politice, dogme de guvernare, scopuri politice. Ce ne poate intriga și revolta atât de tare, atunci când un borfaș versat ajunge ministru de interne
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vocației lor socio-profesionale. Din aceste considerente, disciplina devine "anatomia politică a detaliului"110. Mecanismele de control sunt și instanțe de putere, într-o societate modernă bazată pe idealul ordinii și progresului. Prin această disciplină modernă se instituie tehnologia puterii, a sinelui și a sufletelor/politicilor. Disciplina primește o conotație negativă atunci când variate norme și directive conduc la uniformizare socială și mentală, la efecte de brainwashing și la fenomene de manipulare social-politică, analizate de psihologi, printre care G. Le Bon (1841-1931). Politizarea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
elaborat jocul modern al coerciților asupra corpurilor, gesturilor, comportamentelor"123. De exemplu, funcția-Psi, din cadrul unor discipline moderne (psihologie, psihiatrie, psihopedagogie, psihosociologie, psihopatologie etc.), se află în panoptismul lui Bentham 124. Tehnologia politică, deopotrivă una a sufletului, a puterii și a sinelui, s-a putut realiza printr-o disciplină bazată pe panoptism și pe o cunoaștere-putere a celor care în secolul al XVIII-lea s-au întrebat Ce-i de făcut? pentru a exista un stat politic, unde să avem o dezvoltare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
demolator: "poezia stănesciană s-a situat mereu dincoace sau dincolo de conștiință, dincoace sau dincolo de simțul identității și responsabilității. Ea nu este doar impersonală, ci entuziastă în ceea ce privește fuga de personalitate, implicând o haideți să-i spunem fobie a eului extrem de acuzată. Sinele indistinct sau proiecțiile astrale sunt preferate dreptului la propria imagine, la propria persoană". Mai mult ca sigur, negativarea eroului liric nichitian, ca un "dublu artificial al realității", va deranja pe monografii mai vechi și mai noi ai poetului. Mai aproape de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
formare și instruire: a cunoaște, a ști și a înțelege"). Prevenindu-și cititorii că deocamdată a pus punct operei sale de ficțiune, preferă să "se salveze" prin scrisul zilnic la vastul edificiu al "Jurnalului infidel", să-și ia în posesie sinele necunoscut și să facă prognoze pentru destinul literaturii române în mileniul III: redescoperirea gândirii mitice/sacre, un nou mod de experiență religioasă, o nouă idee a alterității, și chiar o nouă utopie filosofică. Nu lipsesc reglările de conturi cu scriitori
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Maniu". În cazul lui Crainic, discipol al unei estetici poetice de tip bremondian, se aduce în discuție conceptul de artă ca substitut teandric ("Iisus în țara mea", "Sensul teologic al frumosului"); se oferă argumente pentru orfismul poeziei blagiene sau al sinelui profund, poetic și cosmic, în defavoarea eului biografic. Acest tip de lirism obiectivat se verifică și la Adrian Maniu, la V. Voiculescu ce excelează în conceptualizarea emoțiilor, la Radu Gyr, la Aron Cotruș (cu lirismul său oracular). Nu este de neglijat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
considerate triviale. Să nu lăsăm, totuși, deoparte, amănuntul că expresia disprețuitoare este a lui Ștefan Gheorghidiu, un personaj în situația vulnerabilă a bărbatului care se crede înșelat. Evident rămîne faptul că schema legată de iubirea sacrificială, secretul atotdistrugător, abandonul în defavoarea sinelui apare tulburător în ambele romane. Chiar Ela, fără să fie ea prototipul, trece la rîndu-i printr-o asemenea situație, de vreme ce alege să renunțe la justificarea absenței incriminatoare, care declanșează scena despărțirii dintîi. Că modelul a "gestat", că are o istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pe aceea voită, exersată de scriitor) se organizează în mai multe nivele ale "coerenței". Dacă am putea vorbi de structura obsedantă, cum a făcut Charles Mauron vorbind despre "metaforele obsedante" și "mitul personal" al Autorului, aceasta ar fi, întîi, proiecția sinelui, narcisiacă, la nivelul onomastic (Camil, "camelii"). Mai departe, în componentele tematice ale pseudo-personajului din manuscris: o deficiență senzorială (indecizia face ca notele să varieze, sub acest aspect, între cecitate și surzenie, dar conțin și o subită soluție a infirmității, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ca notele să varieze, sub acest aspect, între cecitate și surzenie, dar conțin și o subită soluție a infirmității, prin operație), apropiată de situația reală a scriitorului. În romanul Patul lui Procust, Fred se arată de asemenea ca proiecție a sinelui (auctorial, n. n.) printr-un amănunt de mare însemnătate (și în ordinea narațiunii, dar și în sensul pe care încercam să-l dăm acestei aproprieri, autoidentificatoare): "În ajunul Sf. Gheorghe, catastrofa atît de temută luni de zile n-a mai putut
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
spiritul, în timp ce victima este mereu (în) celălalt. De aceea, îndată ce gelozia nu mai are obiect, ura de sine rămîne singurul vestigiu din ceea ce a fost cîndva o legătură. Își ia drept țintă propriul corp, condamnîndu-l la moarte. Simbolic, survine moartea sinelui, iar nu a partenerului. Un exemplu extrem al naturii abisale a geloziei, comună naratorului și lui Swann, îl constituie atitudinea acestuia din urmă, exprimată în episodul scrisorii iubitei sale, Odette, către Forcheville. (Seamănă cu scena caragialiană în care mesagerul epistolei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
înseamnă moarte. Oul cu plod" poate semnifica Duhul Sfânt care plutește deasupra apelor cosmice, reprezentând virtualitatea Creației. Dogma închisă în "nevinovatul ou" este "dogma" creației barbiene. Prin nunta închisă în "trei talazuri", trebuie să înțelegem "sfârșit de drum", locul unde Sinele Marii Ființe Cosmice fuzionează cu sine. Ruperea din sine a Spiritului creator dă naștere formelor materialității; oul va da naștere formelor, dar nunta se va curma în el. Numai în lumina Soarelui (simbol al cunoașterii, al nunții alchimice care impune
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
erotică. Stăpânit de patima cunoașterii, poetul se identifică cu geniul într-un "cadru de proporții titaniene" (D. Popovici). Căutându-și refugiul în nemurire, geniul are atribute excepționale, așa cum rezultă din construcțiile emblematice: a) steaua singurătății; b) nepăsarea tristă; c) regăsirea sinelui. Poetul apare într-o atmosferă romantică, înfășurat într-o "mantă" (ieșirea din contingent pe calea visului și a reveriei), cu o privire contemplativă (transfigurarea realului), dorind să-și trăiască moartea prin iubire și prin suferință. Încercând o purificare prin ardere
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o "mantă" (ieșirea din contingent pe calea visului și a reveriei), cu o privire contemplativă (transfigurarea realului), dorind să-și trăiască moartea prin iubire și prin suferință. Încercând o purificare prin ardere (prin iubire), poetul speră într-o renaștere a sinelui, în redobândirea identității veșnice, dar și în recuperarea "nepăsării triste" și în "regăsirea sinelui". În final, versurile depășesc forma elegiei devenind "o rugăciune a reîntregirii ființei prin moarte" (Ioana Em. Petrescu). Tinzând spre perfecțiunea clasică ("în metru antic"), această odă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]