6,584 matches
-
pentru" societate. Pentru ce altceva? Toată această luptă printr-o stare de opoziție social-politică, toată această competiție pentru o putere mai mare și pentru privilegii, toată această intrigă și dialectică politică (guvernare-opoziție) este de tăiat. Este capul regelui, adică lupta singulară ce creează suveranități mari și mici, creează raporturi inegale și, implicit, situații conflictuale. Capul regelui este un nou principiu de guvernare, dincolo de nefastul principiu al reprezentării. Cine ne reprezintă? Cum suntem reprezentați? Puterea a însoțit permanent iluzia puterii, printr-un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dinamică, pe care le-a impus întregii lumi. Ceea ce vedem noi azi la nivel global și local este imaginea unei lumi după mai vechile idei ale... părinților economiei politice. Rămâne de creat (filosofic, politic, instituțional) o etică echilibrată între puterile singulare ale civililor, care, după cum vedem, creează dezordini, anarhii sociale și puterea-cunoaștere a instituțiilor naționale și internaționale. Putere responsabilă de această stare a dezodinii între puterile civililor și practicile canonice, teziste și neadaptate ale politicienilor. Într-un mod contrar viziunii generale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
limbajul este "ceva opac, misterios, închis asupra lui însuși"174, în secolul XX, limbajul "s-a deschis" asupra lui însuși, fie pe baza unor raporturi de semnificare, fie prin relații de sens; se reflectă pe el însuși în adevărul său singular. Iluzia că prin limbaj, prin acel "cine vorbește?", omul se află în instanța adevărului a generat un relativism în gândire, în cunoaștere, manifestat printr-o "distribuție" a adevărului în cadrul subiecților vorbitori, calificați politic și producători de instrumentalizări. Limbajul Individului devine
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și istoriile lui Foucault sunt unelte ce fac și desfac alte cărți, alte cunoașteri. Atât pentru Nietzsche, cât și pentru Foucault, există cunoaștere numai "în măsura în care, între om și ceea ce cunoaște, se stabilește o luptă, se țese ceva precum o luptă singulară, un tête-à-tête, un duel. Există întodeauna în cunoaștere ceva de ordinul duelului și care o face să fie mereu singulară"188. De la această remarcă nietzscheană, Foucault a considerat cunoașterea istorică drept o luptă singulară cu forțele social-politice; luptă pe care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Foucault, există cunoaștere numai "în măsura în care, între om și ceea ce cunoaște, se stabilește o luptă, se țese ceva precum o luptă singulară, un tête-à-tête, un duel. Există întodeauna în cunoaștere ceva de ordinul duelului și care o face să fie mereu singulară"188. De la această remarcă nietzscheană, Foucault a considerat cunoașterea istorică drept o luptă singulară cu forțele social-politice; luptă pe care nu o poate domina, dar care o face posibilă sub raport epistemologic. Prin lupta aceasta singulară și continuă s-ar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se țese ceva precum o luptă singulară, un tête-à-tête, un duel. Există întodeauna în cunoaștere ceva de ordinul duelului și care o face să fie mereu singulară"188. De la această remarcă nietzscheană, Foucault a considerat cunoașterea istorică drept o luptă singulară cu forțele social-politice; luptă pe care nu o poate domina, dar care o face posibilă sub raport epistemologic. Prin lupta aceasta singulară și continuă s-ar întemeia cunoașterea de tip istoric. Această idee am criticat-o în cartea mea Cunoașterea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
face să fie mereu singulară"188. De la această remarcă nietzscheană, Foucault a considerat cunoașterea istorică drept o luptă singulară cu forțele social-politice; luptă pe care nu o poate domina, dar care o face posibilă sub raport epistemologic. Prin lupta aceasta singulară și continuă s-ar întemeia cunoașterea de tip istoric. Această idee am criticat-o în cartea mea Cunoașterea istorică în civilizația occidentală (2008)189, arătând că nu atât războiul în sine întemeiează cunoașterea istorică, cât puterea de transformare a unor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se aprindea de îndată ce dădea întunericul. Deci, omul nostru s-a debranșat de la energie electrică și citea sau naiba știe ce făcea, la lumina generoasă a felinarului... V-ar ține brăcinarii să faceți așa ceva? Pe mine, nu! Alt caz care este singular, credeți-mă: cei care vor în turneu. De ce? Oamenii normali preferă deplasările de-o zi turneelor de-o lună, pentru a cheltui mai puțin și-a sta cu familia. Nu și actorii noștri... Am cunoscut trei-patru care jubilau la gîndul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
struțo-cămilă: ele sînt girate de Librairie Roumaine ANTITOTA LITAIRE, colecția FRONDE; editura franceză, care publică volumul în limba română, are sediul în... Alba Iulia Paris; tiparul însă a fost asigurat la... Oradea! Iar prefațatorul, care deși vorbește la persoana întîi singular, uită să se semneze, ne informează că autorul mergea să facă unele corecturi la... Satu Mare! Hm... Alt element de derută: titlul. Ai crede că scriitorul-actor vrea să pună-n pagină un crîmpei de istorie teatrală. Dar după lectura opului, realizezi
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
aparținînd partiturii balzaciene și "primului modernism", reflectat de poetica obiectivității. "Asocialitatea", maladia retrospecției, eșecul, nevroza, reflexivitatea, "eul în ruptură" sînt cîteva din numeroasele repere tematice ale noului stil. Meditația romanului implică adesea expresia înfruntării cu sine, a unei conștiințe temporale singulare, o psihologie restrînsă obsesional la veghea lucidă și hipersensibilitatea nevralgică a naratorului, atent la înregistrarea infinitezimală a obiectului. O formă a "descompunerii" vii, în care E. M. Cioran, de pildă, întrevedea, în stilul caracteristic, golul: "Credința că psihologia ne permite să
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
avut protagoniști. Participanți agresivi, executori sau executanți aceasta este intrarea pe care și-o fac în roman Apostol Bologa și Puiu Faranga. Primul apare drept exponent temporar, dar probant, al unui sistem la ordinea căruia veghează cu sîrg indescriptibil. Natura singulară a atașamentului său necritic față de rigoarea marțială statală și legislativă , aplicată metodic, este de la început suspectă. "Zelul" despre care s-a tot vorbit pentru a așeza în contrast, și mai bine, criza, transformarea ulterioară a lui Bologa, schimbarea de atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sentiment de personalitate. O stare mai mult sufletească probabil, deoarece averea lui Drăgănescu era cu totul la dispoziția ei. Pe acea avere n-o confunda însă cu moștenirea de acum, căreia, fără să știe de ce, îi făcea un loc aparte." Singulare sînt, pentru lumea Hallipilor, forma de dezinteresare materială și acceptul fericit al noii situații. Evenimentul primește, din partea Elenei, prescurtarea paradoxală pe care o exprima Mini, în alte condiții (" Bufetul Hallipa era un parvenit..."). Abrevierea judecății, graba spre concluzia paradoxală se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
imperfectului iterativ. Prezentul este, altfel spus, confirmat de trecut. Astfel se explică valorile iterative ale momentelor, ale scenelor care o înfățișează pe Ioana sau o fac "obiectul" observației naratorului. Un întotdeauna așa guvernează tipul: Ioana nu este personajul unor întîmplări singulare. Sandu deduce un tipar, actele se repetă și conduc spre o regulă. Sugestia repetitivității este conținută de prezentul iterativ. Cel mai bine însușită lecție de stil proustian. Un viitor iterativ, chiar, mai limpede în sugerarea naturii previzibile, fiindcă întotdeauna "confirmate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
valorii normelor în estetică" susținută de T. Vianu. În prefață la "Istoria literaturii române..." se cerea ca analiza operei unui romancier să se facă din perspectiva întregii proze românești. Istoricul literar respingea înțelegerea istoriei literare ca o succesiune de opere singulare și personalități autonome. Acesta a făcut bilanțul literaturii noastre, a stabilit valorile, a studiat amănunțit toate rezervele noastre intelectuale (Al. Piru). "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" l-a așezat pe G. Călinescu între marile valori ale culturii române
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în eparhia Râmnicului și presupunem că este mai degrabă vorba de poziția și puterea deținute de acesta, devenit mitropolit la moartea lui Grigore în 1787, și nu de o competență pe care și-o exercită. De altfel, este un caz singular. În schimb, episcopii pot să instrumenteze procesul și chiar să propună o sentință, dar nu să decidă. Este cazul episcopului de Râmnic, Parthenie, care la 4 iunie 1767 refuză să-și dea acordul într-un proces pentru desfacerea logodnei, deși
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
se mai rezolvă încă cu ajutorul jurământului. Invocarea Pravilei se face uneori de cătrecei veniți la Mitropolie, dar se poate observa foarte ușor că acest cuvânt este introdus de logofătul care alcătuiește jalba. Plângerea este scrisă în numele jăluitorului la persoana I singular; atunci când scribul intervine și modalitatea de adresare se schimbă. De exemplu, „să fie luminată poruncă că de este cu cale după Pravilă să ia pă fie-sa în căsătorie sau s-o înzestreze“, deși jalba începuse în felul următor, „cu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în scris“. Dar acesta, ca și logofătul Velcea, alcătuiește și jalbe. Intervențiile acestor posesori ai scrisului sunt de multe ori foarte importante. Ele pot fi ușor identificate pentru că deseori logofătul trece de la stilul direct la stilul indirect, de la persoana I singular la persoana a III-a singular. Plângerea debutează cu o formulă obligatorie de implorare a milei: „Prea Înălțate Doamne, cu lacrimi fierbinți jăluiesc măriei tale“, „jăluiesc milei și bunătății Sfinției Tale“, „Prea Sfinte Părinte Mitropolit, Cu plecată jalbă jăluiesc Sfinției
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
logofătul Velcea, alcătuiește și jalbe. Intervențiile acestor posesori ai scrisului sunt de multe ori foarte importante. Ele pot fi ușor identificate pentru că deseori logofătul trece de la stilul direct la stilul indirect, de la persoana I singular la persoana a III-a singular. Plângerea debutează cu o formulă obligatorie de implorare a milei: „Prea Înălțate Doamne, cu lacrimi fierbinți jăluiesc măriei tale“, „jăluiesc milei și bunătății Sfinției Tale“, „Prea Sfinte Părinte Mitropolit, Cu plecată jalbă jăluiesc Sfinției Tale“, „Prea Sfinte Părinte, Cu lacrimi
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
se face în lipsă, pe ea n-au găsit-o, dar nici nu mai conta, faptele fiind clare. Din păcate, tatăl preia obligația de a restitui fostului ginere tot ceea ce fiică-sa furase în repetate rânduri.Nu este un caz singular, iar tergiversarea luării unei decizii nu face decât să complice lucrurile, să crească cheltuielile împricinaților, și mai ales să aglomereze tribunalul cu sute de pricini. Pe deapsa se aplică mai ales în această perioadă de negocieri, când curtea de judecată
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
structutate în complexe libere, cu obiecte portative, cu partener. - Exercitii corective în scopul prevenirii instalării unor deficiențe atitudinale segmentare sau globale. 3.Calități psiho - motrice : - Viteza (viteza de reactie la stimuli auditivi si tactili, viteza de executie în actiuni motrice singulare și complexe, viteza de deplasare. - Capacități coordinative (orientare spațio- temporală; reacție rapidă, echilibru, precizie, ritm. - Forța (forța principalelor grupe musculare. - Rezistența (rezistența de tip aerob. - Mobilitate articulară și elasticitate musculară. 4.Deprinderi motrice de bază : - Mers si variante de mers
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
și segmentară; - Respirație în diferite tipuri de efort; - Folosirea activităților compensatorii învățate în combaterea viciilor de atitudine generate de postura incorectă. 3.Calități psiho-motrice: Viteza: - Viteza de reacție: la stimuli vizuali; la stimuli tactili. - Viteza de execuție: în acte motrice singulare și complexe; în acte și acțiuni motrice cu obiecte portative; în relație cu parteneri și adversari. - Viteza de deplasare: cu schimbări de direcție; cu manevrarea unor obiecte. - Capacități coordinative: coordonarea segmentelor față de corp; coordonarea acțiunilor corpului în spațiu și timp
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
în condiții de întrecere. O.R. 5.2. Realizarea de acțiuni motrice cu structuri și eforturi variate, pentru dezvoltarea calităților motrice CALITłI MOTRICE: 1.Viteza: - viteza de reacție la stimuli variabili, viteza de execuție: a actelor și a acțiunilor motrice singulare și repetate ciclice și aciclice în relație cu parteneri și adversari; a actelor și a acțiunilor motrice cu obiecte portative în relație cu parteneri și adversari; - viteză de deplasare: pe distanțe și pe direcții variate cu și fără manevrarea unor
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
Imaginea își găsește complinirea în gestul lui Absalom. Această pedalează în gol, strigând. Să fie această imaginea supraviețuitorilor care își caută refugiu? S-ar putea vorbi de o omenire à l'envers? În film, imaginea răsturnata a omului nu este singulară. Apare și în timpul discuției dintre Fodère și Topé despre trădare. Acolo, Topé, pictându-l pe "omul cu capul în jos", se pregătește, parcă, pentru o răstignire a lui Emanou. Dacă cel pictat este prototipul lui Emanou răstignit, credem că imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Europa. Grație acestui fenomen, multi scriitori exilați din America Latină și deja adaptați la vechiul continent și-au putut demonstra capacitățile narative și, astfel, să facă cunoscută creația literară latino-americană în Europa. Fără îndoială, această perioadă din istoria literaturii hispano-americane este singulară, este altfel decât orice altă epoca, iar scriitorii ei sunt diferiți de toți ceilalți. Românul nou a însemnat dezintegrarea formelor tradiționale ale românului: se folosesc teme și tehnici noi, cititorul se transformă în participant, se recurge la simultaneitatea limbajului, autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
osteneală. Fac o afirmație și, dacă îți place, cu atat mai bine, daca nu, vezi-ți de treabă (...) Nietzsche mi se pare prea naiv: a fost un însingurat, care n-a trăit prea mult printre oameni, în fond, o figură singulară și demnă de compasiune. I-a lipsit orice experiență nemijlocita a oamenilor. Întreaga să tragedie, conflictele cu prietenii (...) dovedesc că el nu i-a cunoscut pe oameni. Preferă să trăiască în localități mici (...), nu știa ce înseamnă să trăiești în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]