2,408 matches
-
1966 pe zidurile de la Dachau spunea: „Vietnam este Auschwitz-ul Americii”. Stânga extraparlamentară din Germania și-a pierdut astfel rădăcinile antinaziste. Înfuriate de faptul că Partidul Social-Democrat al lui Willy Brandt intrase În guvernul de coaliție al lui Kiesinger, organizațiile studențești social-democrate au migrat rapid spre extreme. Sectele constituente, mai ostentativ antioccidentale decât mișcările șaizeciste din restul Europei, au adoptat nume din Lumea a Treia: maoiști, desigur, dar și „indieni”, „mescaleros” etc. Tenta antioccidentală a alimentat la rândul ei o contra-cultură declarat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Praga nu-i trata Întotdeauna bine. Astfel, mulți politicieni slovaci au Întâmpinat cu bucurie scindarea țării În 1939 și apariția, sub oblăduirea naziștilor, a unui stat-marionetă „independent”, cu capitala la Bratislava. Invers, cehii din Boemia și Moravia, urbani și preponderent social-democrați, au fost cei care au votat pentru comuniști În alegerile postbelice, În timp ce slovacii catolici s-au opus sau au rămas indiferenți. Cu toatea acestea, Slovacia nu a dus-o rău sub comunism. Intelectualii slovaci au căzut victime epurărilor comuniste, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doar În succesul cu care a perturbat sau nu viața publică germană și a subminat instituțiile republicii. În acest sens, el a eșuat evident. Cea mai represivă măsură adoptată În acea perioadă a fost promulgarea Berufsverbot În 1972 de către guvernul social-democrat al lui Willy Brandt. Acest decret excludea din sectorul de stat orice persoană angajată În acte politice considerate contrare Constituției și urmărea, evident, să țină suporterii extremelor politice, dreapta sau stânga, departe de posturile sensibile. Într-o cultură deja extraordinar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
radical. Spectrul opțiunilor politice de care dispuneau În anii ’70 europenii rămăsese, În linii mari, cel de pe timpul bunicilor. Longevitatea partidelor politice europene se explică printr-o continuitate remarcabilă În ecosistemul electoral. Preferința pentru laburiști sau conservatori În Marea Britanie, pentru social-democrați sau creștin-democrați În Germania de Vest nu mai reflecta de mult diferențe profunde bazate pe platforme specifice și cu atât mai puțin preferințe intime legate de „stilul de viață”, cum li se va spune curând. Cel mai adesea, ea era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
568.000 la 2.165.000 (5,6% din sufragii), aducându-le pentru prima dată reprezentarea În parlament (27 de locuri). În 1985, „verzii” erau deja Într-un guvern regional important, la conducere aflându-se Hesse În coaliție cu Partidul Social-Democrat (iar tânărul politician ecologist Joschka Fischer era ministrul Mediului și Energiei). Succesul „verzilor” germani nu a fost egalat imediat În alte părți, deși, În timp, partidele din Austria și mai ales Franța vor abține rezultate respectabile. Vest-germanii erau poate un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șanse reduse de a ajunge la putere În viitorul apropiat. Social-democrații În schimb, mai ales cei aflați În poziții-cheie, erau cu totul altceva. Iar social-democrații din Germania (care rămânea creuzetul unui continent divizat) erau chiar extrem de interesanți. În 1969, Partidul Social-Democrat vest-german (SPD) condus de Willy Brandt a obținut o majoritate de voturi la alegerile federale și a format un guvern de coaliție cu Partidul Liber-Democratic, iar creștin-democrații conservatori au trecut În opoziție pentru prima oară de la formarea Republicii Federale. Brandt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Suedia anului 1977, o treime din PNB era alocată cheltuielilor sociale, povară bugetară care nu putea fi susținută decât cu prețul deficitului sau impozitând exact acele categorii (muncitori, funcționari civili și specialiști) pe care se bazase până atunci consensul social-democrat. Politicile publice se bazau din anii ’30 pe un acord „keynesian” cvasiunanim. Se Înțelegea de la sine că planificarea economică, finanțarea deficitului și ocuparea deplină a forței de muncă erau inerent dezirabile și reciproc utile. Adversarii consensului aveau două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era din nou clară: socialism sau capitalism. Moderații tradiționali din Partidul Laburist, ca și omologii lor conservatori, erau disperați. Unii dintre ei - printre care Roy Jenkins, fost președinte al Comisiei Europene - au abandonat partidul și au format un efemer Partid Social-Democrat care avea să fuzioneze ulterior cu liberalii, eternul partid terț al Marii Britanii. Cei mai mulți au rămas, deși cu mari emoții. Pesimismul lor era justificat. Condus de Michael Foot, un lider cu virtuți intelectuale, dar slab politician, partidul s-a prezentat la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu preocupările și aspirațiile unei noi clase de mijloc, fără sprijinul căreia nu mai putea ajunge la putere: În prezent, aceasta depășea numeric baza electorală volatilă (proletari industriali și angajați din sectorul de stat) pe care laburiștii, ca toate partidele social-democrate, se bazaseră până atunci. Din punct de vedere intelectual, liderii laburiști trebuiau să vină cu un nou set de obiective politice - și un nou limbaj În care să le prezinte. La mijlocul anilor ’90, lista de transformări era bifată - cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vor permite să ieșim din acest joc de lumini și umbre. Kazimierz Brandys Societatea totalitară este oglinda deformată a Întregii civilizații moderne. Václav Havel Presiunea aparatului de stat nu e nimic pe lângă presiunea unui argument convingător. Czes³aw Mi³osz În spatele „momentului social-democrat” din Europa de Vest a stat nu doar Încrederea pragmatică În sectorul public sau adeziunea la principiile economice keynesiene, ci o anumită idee despre epoca prezentă, care timp de decenii i-a influențat și timorat chiar și pe cei care nu o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu doar economic ineficientă, ci reprezenta și un prim pas spre servitute părea să contrazică Însuși mersul secolului XX. Chiar critici ai dictaturii comuniste precum Arthur Koestler, Raymond Aron, Albert Camus sau Isaiah Berlin, care insistau asupra distincției Între reformele social-democrate pentru binele comun și dictaturile de partid clădite pe un mit colectivist, erau suspectați de oponenții lor „progresiști” că reflectă și, prin urmare, că servesc politica partizană a Războiului Rece. Prin urmare, ei au fost victimele unei reticențe aproape unanime
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ecologiști și anarhiști, Împreună cu prietenii și cunoștințele lor, au organizat un asediu prelungit asupra bazei de rachete de croazieră de la Greenham Common, spre stupefacția greu-Încercatei garnizoane americane. Cea mai puternică opoziție s-a Înregistrat În Germania de Vest, unde cancelarul social-democrat Helmut Schmidt a fost forțat să demisioneze după ce aripa de stânga a propriului partid a votat Împotriva noilor rachete - aprobate și instalate ulterior de succesorul său creștin-democrat, Helmut Kohl6. Mirajul unei zone denuclearizate și neutre În centrul Europei Îi atrăgea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după proclamarea legii marțiale În Polonia) că, așa cum germanii renunțaseră la dezideratul unității naționale de dragul păcii, polonezii ar trebui să renunțe la aspirațiile lor de libertate În numele aceleiași „priorități absolute”. Cinci ani mai târziu, vorbind la un simpozion al Partidului Social-Democrat despre „Mitteleuropa”, influentul scriitor Peter Bender accentua cu mândrie că, „În dorința de destindere, avem mai multe În comun cu Belgradul și Stockholmul, cu Varșovia și Berlinul de Est șsublinierea Îmi aparțineț, decât cu Londra și Parisul”. Ulterior, a ieșit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un onorabil 16%. Dar Alianța ’90, o coaliție a foștilor disidenți, inclusiv Neues Forum al lui Bärbel Bohley, a câștigat doar 2,8%2. Primul gest al noii majorități din Volkskammer În Republica Democrată Germană, o coaliție Între liberali, Partidul Social-Democrat și Uniunea Creștin-Democrată, condusă de Lothar de Maizière, a fost angajamentul de a conduce țara spre unificare 3. Pe 18 mai 1990, a fost semnat un acord vizând o „uniune monetară, socială și economică” Între cele două Germanii, iar pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sociale, solidaritate civică și responsabilitate colectivă care e justă și realizabilă Într-un stat modern. Rezultatele totale erau altele În Italia, de exemplu, decât În Suedia. Dar consensul social de la baza lor era o lege nescrisă: În 2004, când cancelarul social-democrat al Germaniei a modificat alocațiile sociale, a dezlănțuit o furtună de proteste, așa cum pățise și un guvern gaullist cu zece ani În urmă, când a propus În Franța reforme similare. Încă din anii ’80 existaseră diverse tentative de a reconcilia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
procedurile și să Încurajeze competiția. În Franța, această „stângă americană” a pornit să elibereze stânga de complexul anticapitalist, păstrând intactă conștiința socială; În Scandinavia, efectul inhibitor al impozitelor ridicate a fost discutat (deși nu Întotdeauna acceptat) chiar și În cercuri social-democrate. Dreapta fusese convinsă de necesitatea asistenței sociale; era acum rândul stângii să recunoască virtuțile profitului. Efortul de a combina ce era mai bun din ambele tabere s-a suprapus, nu Întâmplător, căutării unui proiect care să Înlocuiască antagonismul defunct dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șahului Iranului 387; descentralizarea puterii 246-247; Deutsche Mark 143; ecologiști 453; efectul relațiilor cu Germania de Est 526; etnici germani 249-250; Facțiunea Armata Roșie (RAF) 432-433; filme nostalgice 254; grupuri religioase 246; Heimat 254; identificarea cu America 484; iluziile Partidului Social-Democrat (PSD) 560; inițiative artistice și culturale 351; integrarea celor alungați 38; intelectualii 193-194, 384; intelighenția radicală 384; interesul generației ’60 pentru Holocaust 386; Înființarea 143; Kommune 1 386-387; Länder (autoritatea regională) 351; Legea reformei asigurărilor sociale din RFG (1957) 345
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Germania de Est 387; „muncitori cu viză temporară” 310-311; muncitori străini 421; nazismul 383-384; Noua Stângă 387-388; opoziția față de războiul din Vietnam 385-386; organizații studențești social-democrate 386; Ostpolitik 457-460, 525, 560; partide politice 247, 376-377; Partidul Liber-Democratic 456; Partidul Social-Democrat (PSD) 248-249, 343, 456-458, 560; Partidul Verde 453-454; performanța economică față de cea a Marii Britanii 329-334; planificarea guvernamentală 77, 305-306; privatizări 509; producția industrială 155; programul de reeducare și denazificare 63-67; promiscuitatea adolescenților 386; radicali 387-388; rata șomajului 421; răscumpărarea deținuților
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii ’50) 277-278; Orgreave, ca exemplu de industrie moștenită 702; partide comuniste 297; partide conservatoare 493, 495-502; Partidul Comunist al Marii Britanii (CPGB) 195; Partidul Laburist 76, 344-345, 374, 430, 483, 493-494, 496-497, 500-502; Partidul Național Britanic (PNB) 667, 677; Partidul Social-Democrat 500; Partidul Socialist din Marea Britanie (PSMB) 371; performanța economică În comparație cu Germania de Vest 329-333; planificare guvernamentală 76, 307; Planul Oțelului (din 1977) 423; plecarea din Asia de Sud 271; politica internă În perioada postbelică 157; politica prețurilor și veniturilor 494; posesiuni asiatice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
votanților 445-446 Partidul Micilor Proprietari 135 Partidul Muncitoresc Social Ungar 229, 559 Partidul pentru Reducerea Drastică a Impozitelor, Dobânzilor și Intervenției Statului 447 Partidul Progresului din Danemarca 447 Partidul Progresului din Norvegia 447-448 Partidul Rezistenței 73 Partidul Rural 447 Partidul Social-Democrat (SPD) - vezi Germania de Vest Partidul Socialist Bulgar 574 Partidul Socialist Francez 201, 504-505 Partidul Socialist Spaniol (PSOE) 477 Partidul Socialist Ungar 559 Partidul țărănesc Polonez 135 partizani cetnici 45-46, 58-59, 138 Pasolini, Pier Paolo 383 Patočka, Jan 368, 453
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Savater, Fernando 716 „Să dăm mâna peste Marea Baltică” 591 sărăcie 721, 723 scandaluri 680-682 Scandinavia; admirația pentru modelul social-democratic 341; avantajele societății moștenite 338; coaliții „roșu-verzi” 340; criză economică istorică 339; dobânzile impozitelor 447-448; ecologie 454; fața Întunecată a modelului social-democrat 341-342; igienă rasială 342; includerea țăranilor În procesul politic 340; musulmani 676; programe de sterilizare 342; rețele politice dedicate unei cauze unice 447; social-democrați 248, 338-343; state asistențiale 340; deosebiri față de statele asistențiale de pe continentul european 340; sucesul modelului social-democrat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
social-democrat 341-342; igienă rasială 342; includerea țăranilor În procesul politic 340; musulmani 676; programe de sterilizare 342; rețele politice dedicate unei cauze unice 447; social-democrați 248, 338-343; state asistențiale 340; deosebiri față de statele asistențiale de pe continentul european 340; sucesul modelului social-democrat 342 Scargill, Arthur 496 Schabowski, Günter 563 Scheel, Walter 457 schimburi forțate de populație 37-38 Schleyer, Martin 433-434 Schmidt, Helmut 231, 246, 458, 460, 485, 541-543; propunerea pentru un Sistem Monetar European (SME) 424 Schmitt, Carl 441 Schnabel, Rockwell 706
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
626; tranziția de la comunism la capitalism 626 Slovenia 583; atacurile iugoslave 615; declararea independenței 614-615 slujbe În minerit, dispariția 422 SME - vezi Sistemul Monetar European (SME) Smith, Adam 277, 644 Smith, Walter Bedell 147 Soares, Mário 472-473, 510 social-creștini 242-243 social-democrați; adepți 338; sarcina 338; transformări radicale 343-344; vezi și state asistențiale socialism; afectarea Încrederii În Î 514-515; Cehoslovacia 405-406; credința În superioritatea 337-338; dezavantajul sistemului economic 529-535; disfuncționalitatea 535; escrocherie barbară 514; identificarea cu munca urbană 374; Polonia 134-135; poluarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economice 474-475, 479; posesiuni imperiale 258; privatizarea 509-510; provincii autonome 478, 640-641; relațiile de muncă 475; scandalul Felipe González 680; separatiști basci 427-429, 641; sfărâmarea 478, 640-641; trecerea la democrație 476-477; Uniunea Democrată de Centru (UCD) 477-478 SPD - vezi Partidul Social-Democrat (SPD) Speer, Albert 75, 151, 330 sporturi 711-713 Sputnik 231 Spychalski, Marian 183 stagflație 420 Stalin, Iosif 22, 94, 104, 109, 117-118, 124, 129; acțiuni care au condus la Războiul Rece 129-150; admiratori 204; antisemit 175-180; atacul lui Hrușciov 287
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cunoscut o dezvoltare expozivă. Pe măsură ce tot mai multe resurse bugetare se investeau în programe sociale, noi probleme sociale apăreau. Cursa „noi programe sociale/nevoia de noi resurse bugetare” a generat o criză financiară a statului bunăstării. În acest context, politica social-democrată, dominantă în anii ’60-’70, a fost înlocuită violent cu o politică neoliberală. Dacă programul social-democrat cerea mai mult stat, politica neoliberală cerea mai puțin stat. Margaret Thacher, noul prim-ministru al Marii Britanii în acea perioadă, a lansat o formulă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]