2,462 matches
-
Napoleon. Ca simbol al alianței sale cu Napoleon, fiica lui Frederic, Catherine, s-a căsătorit cu fratele mai mic a lui Napoleon, Jerome.<br> Noua alianță a regelui cu Franța l-a transformat din punct de vedere tehnic în dușmanul socrului său George al III-lea. Totuși, legăturile dinastice ale regelui i-au permis să acționeze între Marea Britania și diferite puteri continentale. În timpul Războiului de Eliberare din 1813, Frederic a trecut de partea Aliaților, unde poziția sa de cumnat al
Frederic I de Württemberg () [Corola-website/Science/322226_a_323555]
-
avut o ceremonie luterană simplă. Cuplul a avut un singur copil, Prințul Karl Franz al Prusiei (15 decembrie 1916 - 22 ianuarie 1975). Nepotul lor, Prințul Franz Wilhelm, s-a căsătorit cu Maria Vladimirovna a Rusiei, pretendentă la tronul Rusiei. După ce socrul ei, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei, a abdicat, soțul ei, Joachim, n-a putut să-și accepte noul statut de om obișnuit și a căzut în depresie. În cele din urmă s-a sinucis prin împușcare la 18
Prințesa Marie-Auguste de Anhalt () [Corola-website/Science/322267_a_323596]
-
fiu care supraviețuise al regelui Afonso al V-lea al Portugaliei și a Isabelei de Coimbra și moștenitor al tronului portughez. Eleanor și Ioan au petrecut mult timp din copilăria lor împreună și erau buni prieteni. La 28 august 1481, socrul Eleonorei a murit, soțul ei a devenit regele Ioan al II-lea al Portugaliei iar ea regină consort. Ea a fondat orașul Caldas da Rainha care a fost numit în onoarea ei ("rainha" înseamnă "regină" în portugheză). Eleanor și Ioan
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
străbătut tot drumul dinspre Calabria, pentru a primi conducerea aripii stângi a armatei normande. Trupele sale au fost ținute în rezervă până când, văzând că forțele lui Umfredo atacau fără prea mare succes centrul taberei papale, a făcut apel la întăririle socrului său și a intrat în luptă, distingându-se personal, fie că lupta în picioare, fie călare (conform cronicii lui Guglielmo de Apulia). Onorat pentru acțiunea sa de la Civitate, Guiscard a succedat lui Umfredo în poziția de conte de Apulia în
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
de fideli, câtorva rude, nefericiți, oameni săraci : Mecca, pe lângă negustorii îmbogățiți din traficul caravanelor dintre Siria, Egipt și Golful Piersic, își are muncitorii, meșteșugarii, sclavii săi. Așa era și Bilal, sclavul negru care va fi răscumpărat de Abu Bakr-prietenul și socrul profetului, care a devenit primul muzein al Islamului. Bogații, înfricoșați de propagandă care i-a făcut să surâdă, apoi i-a iritat, trec la ostilități. Mahomed încerca să convingă oamenii să-l venereze pe Allah ca zeul suprem în sanctuarul
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
să fie și imam ( lider spiritual, conducător al unei moschei sau unei comunități, preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee) și emir(comandant, prinț, guvernator), din 632 până în 661, fiind patru califi călăuziți-rașiduni (drepți), primii doi fiind socrii profetului, iar ultimii doi, ginerii săi. Credincioșii au fost adunați de Omar pentru a desemna succesorul, locțiitorul profetului-Califul, care să fie iman(șef religios) și emir(comandant militar). Au fost aleși succesiv patru califi drepți din cercul său intim. Primii
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
ultimii doi, ginerii săi. Credincioșii au fost adunați de Omar pentru a desemna succesorul, locțiitorul profetului-Califul, care să fie iman(șef religios) și emir(comandant militar). Au fost aleși succesiv patru califi drepți din cercul său intim. Primii doi erau socrii profetului, iar ultimii doi, ginerii săi. Abu Bakr, primul calif (632 - 634), a menținut comunitatea unită prin puterea autorității sale. Sub conducerea sa, a cucerit zone din Yemen și începe cucerirea teritoriilor Bizanțului . A impus represiuni asupra celor care comiteau
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
dintre cele două formațiuni statale, cu toate că până la acel moment Armenia fusese mai puternică, iar Antiohia devenise "de facto" un stat vasal față de regatul armean. Cu toate acestea, ambele erau absorbite de conflictul dintre mameluci și mongoli. În 1260, sub influența socrului său, regele armean Hetoum I, Bohemund al VI-lea s-a supus mongolilor conduși de Hulagu, transformând Antiohia într-un stat tributar față de Imperiul Mongol. Bohemund și Hetoum au luptat alături de mongoli în campania acestora de cucerire a Siriei musulmane
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
din urmă orga electronică; cei mai vârstnici sunt și cântăreți, după „moda” timpurilor mai vechi. Femeile, întotdeauna soliste vocale, cântă eventual și la chitară sau acordeon. Ele merg la petreceri numai împreună cu un membru apropiat al familiei: tată, frate, soț, socru sau ginere. Muzicanții se grupează în mici ansambluri (tarafuri) cu geometrie variabilă, adică cu o componență care se poate modifica dependent de împrejurări. Criteriile după care se asociază sunt diverse: în primul rând înrudirea, apoi vecinătatea, afinitățile personale și comenzile
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
muncă către tânărul întors acasă, un veritabil schimb de sarcini între două generații. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un dascăl de matematici refuză locul călduț oferit, la oraș, de viitorul socru, pentru a se angaja la școala din satul natal, în a cărei viață se implică. O încercare de regăsire interioară descrisă de scenaristul Ioan Grigorescu, reușită doar fragmentar: prologul cu despărțirea de oraș și de iubită sau pledoaria în favoarea bătrânului
Iarba verde de acasă () [Corola-website/Science/327731_a_329060]
-
viitorul Ludovic al XVI-lea, cu Arhiducesa Maria Antonia de Austria. Mărie Fortunée, așa cum era cunoscută în Franța, și soțul ei au fost unul dintre cele 12 cupluri invitate să ia masa cu tinerii căsătoriți la Palatul Versailles. După decesul socrului ei, Maria Fortunata și soțul ei s-au separat oficial la 12 iunie 1777, acest lucru ducând la stingerea Casei de Bourbon-Conti. Ea s-a retras la castelul Triel. În timpul Revoluției a părăsit Franța călătorind incognito sub numele de contesă
Maria Fortunata d'Este () [Corola-website/Science/327747_a_329076]
-
Hedwiga de Babenberg, fiică a puternicului duce Henric de Franconia, "princeps militiae" al regelui Carol cel Gras. Dat fiind că toți frații Hedwigăi au fost uciși în disputele cu rivalii din familia Conradinilor, Otto a putut prelua puternica poziție a socrului său și să purceadă la unificarea Ducatului de Saxonia sub domnia sa. În 911, dinastia Carolingiană din Francia Răsăriteană s-a stins odată cu moartea regelui Ludovic Copilul, în timp ce ducii de Saxonia, Suabia și Bavaria s-au întrunit la Forchheim pentru a
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
fiica ducelui Vladislau al II-lea. După acest lucru, politica externă a ducelui se îndrepta puternic spre împăcarea cu Sfântul Imperiu Roman. El a acceptat suzeranitatea Imperiului, iar atunci când în 1085 la Mainz, Henric al IV-lea a anunțat că socrul său, Vladislau al II-lea va fi proclamat Rege al Poloniei și Boemiai, Vladislav nu a obiectat. El nu a urmărit niciodată coroana regală din cauza statutului său servil. Curând după aceea, el a fost forțat de către baronii din Polonia să
Vladislav I Herman () [Corola-website/Science/330664_a_331993]
-
cu Jacqueline, moștenitoare a comitatului de Hainaut, Olanda, Zeelanda și Frisia. După căsătoria cu Jacqueline, el a fost adus la castelul Le Quesnoy din Hainaut, la curtea soacrei sale, Margareta de Burgundia. Acest aranjament a fost făcut între tatăl și socrul său pentru a asigura siguranța lui departe de curtea tulmultousă de la Paris, precum și să-l familiarizeze cu domeniile pe care le va conduce în calitate de soț al Jacqueline după moartea tatălui ei. După moartea fratelui său mai mare Louis, în decembrie
Jean, Delfin al Franței (1398-1417) () [Corola-website/Science/330839_a_332168]
-
Duce de Touraine, al patrulea fiu al regelui Carol al VI-lea al Franței și al reginei Isabeau de Bavaria. Ambii copii au fost crescuți la castelul Le Quesnoy, locul de naștere al Jacquelinei. Băiatul a fost dat în tutela socrului său, din moment ce era de așteptat că va deveni conducător al comitatului Hainaut. La 22 aprilie 1411 Papa i-a acordat dispensa pentri căsătorie, și la 6 august 1415, când Jacqueline avea 14 ani, ea și Jean s-au căsătorit la
Jacqueline, Contesă de Hainaut () [Corola-website/Science/330812_a_332141]
-
Friedman din Czortkow, pe care l-a cunoscut prin intermediul bunicului său. După ce s-a însurat cu Malka Tova, fiica rabinului Yacov David Breitman, rabinul Shapira s-a mutat la Ternopol în Ucraina și a continuat să studieze, fiind întreținut de socrul său. În acea vreme el a întemeiat o asociație denumită „Tiferet Hadat” (Splendoarea religiei) care avea menirea de contribuie la perfecționarea vieții religioase a evreilor din Ternopol. Cel dintâi post rabinic l-a avut în 1911 că rabin al târgușorului
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
al acesteia"”. Acest fapt este mai degrabă o legendă, deoarece toponimul Plătărești este întâlnit cu mult înainte de întemeierea mănăstirii. Astfel, într-un hrisov din 5 iulie 1589 a lui Mihnea Turcitul este menționat că „"...întărește lui Filip mare armaș și socrului său Udriște ban, satul Afumați și jumătate din Plătărești"”. Într-un alt hrisov, din 15 aprilie 1631 a lui Leon Tomșa este menționat un „"...Udriște postelnic din Plătărești"”. De altfel, chiar articolul din "Ziarul Lumina" din anul 2008 pare a
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
noiembrie 1946. După terminarea studiilor acestei școli, Ficior a fost repartizat ca activist de partid la Județeana Târnava-Mică a Tineretului Progresist, unde a fost ales în Biroul organizației județene de partid și în Biroul Județean al Blocului Partidelor Democrate. Deoarece socrul său era pastor baptist, în luna martie 1947 Ion Ficior este retrimis în producție de către Organizația județeană a PCR Târnava Mică, la Uzina Electrică a Fabricii „Nitrogen” din Târnăveni, unde a îndeplinit funcția de secretar al celulei de partid. Între
Ion Ficior () [Corola-website/Science/330149_a_331478]
-
Abu Bakr dar niciunul dintre ei și nici ea nu dorește pe nimeni.Omar merge la profetul Muhammad și își spune oful Muhammad îi spune lui Omar : -”Vrei să-ți spun eu,un ginere mai bun decât Othman și un socru mai bun pentru Othman decât tine? O căsătorești pe fata ta, Hafsa, cu mine.Iar eu o căsătoresc pe fata mea,Umm kulthum cu Othman.” Și astfel Hafsa secăsătorește cu profetul Muhammad. Ea era o femeie care era vestită pentru
Soțiile profetului Muhammad () [Corola-website/Science/329066_a_330395]
-
otomane este susținută, așa cum am amintit anterior, de "Menăkībnăme Baba Ilyăs-i Horasănī", hagiografia lui Baba Ilyăs, scrisă de nepotul acestuia Elvăn Ҫelebi. Potrivit acestei lucrări Ḥağğ Bektaš făcea parte din mediul familiei lui Osman, cunoscându-l pe Šayḫ Ede Balī, socrul lui Osman. (eponimul dinastiei otomane). În primele secole ale Imperiului Otoman, sultanii au menținut legături strânse cu membrii ordinului Bektași. Astfel Murad II este cel care a făurit stindardul sanctuarului fondatorului ordinului, din 1600 de piese de aur, în timp ce Bayazid
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
al șaptele conducător al hasidismului Habad, întemeiat în anul 1797 de către rabinul Shneur Zalman din Ladi, care este cunoscut și sub numele cărții sale „Tania”. Schneerson a ajuns la conducerea acestui curent religios iudaic în anul 1950 în urmă decesului socrului sau, rabinul Yosef Isaac Schneerson. Rabinul Menachem Mendel Schneerson a încurajat reîntoarcerea la credință și difuzarea învățăturii religioase iudaice ortodoxe în rândurile evreilor din întreaga lume, aflați în marea lor majoritate într-un proces de laicizare și asimilare. El a
Menachem Mendel Schneerson () [Corola-website/Science/329239_a_330568]
-
de naziști, ajungând la New York la 23 iunie, împreună cu soția Haya Mushka, fiica și ginerele. Trei din colaboratorii de frunte ai comunității hasidice Habad din New York, Samuel Levitan, Israel Jacobson și Elias Simpson, au venit să-i întâmpine în port. Socrul lui Menahem Mendel, admorul Yosef Itzhak Schneerson le-a spus cu mândrie: „Dacă doriți să-l cunoașteți pe ginerele meu, aflați că e tare în Talmudul babilonean și în Talmudul palestinean,si in scrierile lui RiF (Rabi Itzhak Alfassi), ale
Menachem Mendel Schneerson () [Corola-website/Science/329239_a_330568]
-
Rabi Itzhak Alfassi), ale lui Rosh (Rabi Asher Ben Yehiel) și în cele ale lui Rambam ,face Tikun Hatzot în fiecare noapte, si e tare în toate Likutei Tora, cu toate notele și trimiterile marginale". La New York, au stat împreună cu socrul în cartierul Crown Heights din Brooklyn. La scurt timp după sosirea în America, socrul său l-a numit în postul de director și președinte al celor trei principale organizații Habad - „Merkaz L'Inyenei Hinuch” (Centrul pentru educație), „Mahane Israel”, și
Menachem Mendel Schneerson () [Corola-website/Science/329239_a_330568]
-
lui Rambam ,face Tikun Hatzot în fiecare noapte, si e tare în toate Likutei Tora, cu toate notele și trimiterile marginale". La New York, au stat împreună cu socrul în cartierul Crown Heights din Brooklyn. La scurt timp după sosirea în America, socrul său l-a numit în postul de director și președinte al celor trei principale organizații Habad - „Merkaz L'Inyenei Hinuch” (Centrul pentru educație), „Mahane Israel”, și „Kehot Publication Society.” Vreme de zece ani rabinul Yosef Itzhak i-a trimis spre
Menachem Mendel Schneerson () [Corola-website/Science/329239_a_330568]
-
de a face lumea un loc mai bun de trăit, si de a acționa pentru a elimina suferințele. După decesul în 1950 al lui Yosef Itzhak Schneerson, hasidimii Habad a început să-l preseze pe Menakhem Mendel să moștenească poziția socrului sau , știindu-se erudiția, evlavia și genealogia să. A luat un an de zile până ce a acceptat să conducă hasidismul Habad. La prima aniversare a decesului socrului sau, Menahem Mendel a rostit discursul său hasidic prin care gest a intrat
Menachem Mendel Schneerson () [Corola-website/Science/329239_a_330568]