22,065 matches
-
din răsputeri e deschisă. — Doarme, răspunse ea, dînd din cap. A avut o zi grea, de discuții cu lady Dunwoody, În chestiunea hainelor de lînă. — Te pomenești că ne-a auzit! — A, nu. Nu ne poate auzi. Și are un somn atît de adînc! Tot din spirit de economie: să dormi puțin, dar adînc... — CÎt Îl urăști! exclamă Rowe uimit. — A Încurcat totul. Un băiat atît de fin, de inteligent, și totuși, singurul lucru pe care-l face e să inspire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trezi. Oamenii se trădează În clipa cînd se deșteaptă; cîteodată se trezesc cu un strigăt de spaimă, dintr-un vis urît, alteori se răsucesc pe-o rînă și-și vîră capul În pernă, ca și cum s-ar teme să părăsească lumea somnului. Hilfe, Însă, se trezi În modul cel mai simplu. Pleoapele lui clipiră, ca ale unui copil cînd doica dă la o parte perdelele, lăsînd să intre lumina. Apoi deschise larg ochii și-i privi calm. Ochii aceștia, de un albastru-deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Își spuse Rowe, oamenii Își fac o idee cam exagerată despre fericire...“ CUPRINS PARTEA ÎNTÎI - UN OM NEFERICIT Cap. I - Mamele libere Cap. II - Anchetă particulară Cap. III - Atac frontal Cap. IV - O seară la doamna Bellairs Cap. V - Între somn și trezire Cap. VI - Pierdut fără urmă Cap. VII - Un transport de cărți PARTEA A DOUA - UN OM FERICIT Cap. I - Convorbiri În Arcadia Cap. II - Pavilionul special PARTEA A TREIA - CIOBURI ȘI CRÎMPEIE Cap. I - Moarte romană Cap. II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o mulțime de neadevăruri. Așa ați procedat mereu, incorect și necinstit. Așa ați adus nenorocirea asupra unor oameni și asupra unor familii întregi ...Mulți dintre ei s-au dus în mormânt dezonorați și nedreptățiți. Oare imagine lor nu vă tulbură somnul? Din păcate, domnule C.V.Tudor, trebuie remarcat că sunteți un om bolnav. Din păcate, boala care vă afectează nu poate fi tratată cu tranchilizante. Aroganța, disprețul față de ceilalți, suspiciunea generalizată i-au făcut să plece pe mulți dintre cei care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fenomenului comunist. Iluziile de tinerețe, despre paradisul terestru realizat de Uniunea Sovietică se dovediseră esențialmente false. Era necesară debarasarea de mituri paralizante, transcenderea narcozei ideologice. Loialitatea față de doctrina marxistă trebuia înlocuită prin devotamentul pentru valorile fundamentale ale rațiunii. Trezirea din somnul dogmatic a coincis în cazul lui M.D., cu o agonizantă interogație asupra sensului comunismului, ca întreprindere utopică. În momentul în care el a îndrăznit să pună sub semnul întrebării ideea monopolului puterii de către partidul comunist, reacția ultragiată a aparatului polițienesc
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Personal cred că lucrurile se vor schimba în bine începând cu anul 2005. Spun aceasta pentru că viitorii guvernanți, nu vor putea să nu țină seama de aceste realități omniprezente. Cred că la alegerile din noiembrie 2004 se vor deștepta din «somnul lor de moarte» și mai mulți români, în acord cu acest nou curent de schimbare care s-a făcut deja simțit. Cred într-o deschidere reală a României către democrație și lumea civilizată. Capitalismul nu va putea fi promovat într-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
câștigat, n-am câștigat decât un anumit sentiment al datoriei împlinite. De pierdut, am pierdut imens: timpul, liniștea, faptul că am devenit țintă vie a atacurilor tuturor celor pe care i-am deranjat din ticăloșii, din minciună sau numai din somn, faptul că am fost insultată, maculată, amestecată, confundată cu oameni cărora nu le semănam, pentru că ei aveau interese - în timp, ce eu aveam credințe și idei.” În continuare, se preciza: „Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței (difuzat ca serial la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Vlădeanu se cără acasă cu o gagică, se distră cu ea și mersese la club. - Dar ai meci, frate, îi zisese un prieten în discotecă. Nu te mai culci? - Ce meci, bă? răspunsese Vlădeanu. Pe ăia îi bat și în somn, de unul singur, bă. Cine-i Armătura Zalău? Unde, pula mea, e Zalăul ăsta? Le dau trei goluri pe minut dacă vreau, bă, îi bag în mă-sa, hai noroc... Dar acum, pe teren, era destul de amărât. Ceva nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
curului, acolo unde începe linia dintre buci. A gemut ușor și s-a mișcat, dar nu asta îmi era intenția. Am continuat s-o mângâi într-un singur punct până când zorii s-au revărsat în cameră. Cu ochii zdrobiți de somn, am privit în sfârșit suprafața pe care o mângâiasem. Într-adevăr, moș Francisco avusese dreptate. Acea bucățică din pielea Anei era acum roz ca... dar mai văzusem eu vreodată roz? Era roz și gata. Și palma mea devenise roz din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
înspre casele lor, Andreas și Christine mai rămaseră o vreme, vorbind, fumând, bând o ultimă bere. În cele din urmă, ieșiră și ei. Se plimbară prin noaptea răcoroasă până la mașină. - Și acum? întrebă Andreas, învârtind cheia în contact. - Ți-e somn? zise Christine. - Nu. Ție? - Nu. Andreas deschise radioul și schimbă posturile până găsi ceva ce nu era nici techno, nici hip-hop, ci doar pop. - Ai ceva de băut acasă? întrebă Christine. - Sigur. - Atunci să mergem la tine. Propunerea îl bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
puteam aștepta câteva ore. Cam așa mă gândeam. Și tot gândindu-mă, am ajuns în Victoriei și am luat-o pe Buzești. Un câine zăpăcit de ceva trecu pe lângă noi cu coada între picioare. Alt câine traversă strada. - Mi-e somn, se plânse Sonia. Vreau și eu un fum. I-am băgat țigara între buze. - Ajungem imediat, am zis, sărutând-o pe cap. Am tras-o mai aproape de mine. Era mică și caldă. De fapt, nu era mică, eu eram mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
făcu liniște. Pacea pe care ne-o doriseră conducătorii lumii poate că nu va fi venit în acel an, dar eu, personal, eram destul de aproape de ea. 14-15 noiembrie 2004 POVESTEA BABEI DOCHIA Muzica: Jefferson Airplane Baba Dochia se trezi din somn pe la șase dimineața, pentru că miorlăia pisica. Dormise oricum destul, la vârsta ei nu-și mai putea permite să piardă timpul. Deschise ochii și obervă că pisica nu mieunase degeaba: ardea casa. Cum telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-l trezesc la ora asta și nu-nțelegeți de vorbă bună... Mustăciosul îmi oferi telefonul de pe biroul său și am format numărul generalului. După câteva zeci de secunde, omul răspunse. - Știi cât e ceasul? zise cu un glas rupt de somn. - Mă scuzați, dom’ general, Alex Tocilescu la telefon... - Oooooh, domnule Tocilescu, ce onoare, oooh... - Dom’ general, iertați-mă că v-am trezit din... - Dar nu face nimic, noooo, nici nu dormeam, citeam ziarele de ieri... Cu ce vă pot ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ok, rezolvase o parte a problemei, dar mai trebuia să iasă cumva la lumină. Strigă „Ajutor“ de câteva ori, dar degeaba. Continuă să strige de trei ori pe zi, din ce în ce mai slab. Într-o dimineață sau noapte, se trezi speriat din somn. Visase un pescăruș care-i zisese că mai poate striga doar de patru ori, după care își va pierde glasul și va muri. - Ajutor! zise. De undeva de sus se auzi vocea unei fete: - Alo? - Ajutor! Aici jos! urlă lupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
compartiment de tren. Bineînțeles că filmul e alb-negru, pentru efect, înțelegi... - Da... - Ok. Fata se uită pe geam, vede un peisaj: Câmpia Bărăganului. Privește afară de parcă ar căuta ceva, pe cineva. Asta durează vreo cinci minute. Fetei i se face somn, i se închid ochii, și începe să viseze. - Mișto, am zis. Începusem să înțeleg de ce mă adusese Luca acolo. - Bine. Visul ei este așa: o pasăre care zboară, un vultur să zicem. Camera coboară înspre pământ, vedem un vânător care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aștepți să ai în mână un exemplar fără defecte al cărții pe care ai început-o. Te-ai repezi imediat la librărie, dacă la ora asta magazinele n-ar fi închise. Trebuie să aștepți până mâine. Petreci o noapte agitată; somnul e un flux intermitent și plin de învolburări, ca lectura romanului, cu vise care ți se par repetarea aceluiași vis. Lupți cu visele, cum lupți cu viața fără sens sau formă, căutând o intenție, un parcurs ce trebuie să existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Mâine, Cititor și Cititoare, dacă veți fi împreună, dacă vă veți culca în același pat ca o pereche stabilă, fiecare își va aprinde lampa de la capul patului și se va cufunda în cartea lui; două lecturi paralele vor însoți apropierea somnului; mai întâi tu, și apoi tu veți stinge lumina; venind din universuri separate, vă veți regăsi superficial în întuneric, unde toate îndepărtările se șterg, înainte ca vise divergente să vă târască iarăși de o parte și de alta. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să dechidem groapa și să deshumăm cadavrul. Dar Faustino nu era acolo, mormântul lui era gol. Din ziua aceea s-au născut multe legende: unii spun că l-au văzut noaptea, alergând prin munți, pe calul lui negru, veghind asupra somnului indienilor; alții spun că va reveni, călărind în fruntea coloanelor, numai în ziua când indienii vor coborî la câmpie... „Atunci el era! Eu l-am văzut!“ aș vrea să spun, dar sunt prea tulburat ca să articulez un singur cuvânt. Indienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
stârnește pofta de mâncare, va pluti în curând în aer, se va auzi forfota oamenilor pe cărările care traversau în lung și-n lat desișul de lângă casa lui; strigătele copiilor care se duc la școală; oamenii cu ochii cârpiți de somn care se îndreaptă spre locurile de muncă din oraș; femeile care se strigă una pe cealaltă; Africa trezindu-se și începând o nouă zi. Oamenii se sculau devreme, dar ar fi mai bine să aștepte încă vreo oră până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cald ca să mai lucreze. Va sta în bucătăria sa, care era cea mai răcoroasă încăpere din casă, își va mânca mămăliga cu tocăniță preparată de menajera lui și va citi Botswana Daily News. După aceea, va trage un pui de somn înainte de a se întoarce la garaj, la munca de după-amiază. Ucenicii își mâncau prânzul la garaj, călare pe niște butoaie de petrol răsturnate, pe care le puseseră sub unul dintre arbuștii țepoși. Din acest punct de observație se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se întâmpla adesea, cu noaptea în cap, la ora la care orașul era cu desăvârșire tăcut; ora de maxim pericol pentru șobolani și alte animale mici, fiindcă cobrele și șerpii mamba ieșeau la vânătoare pe nesimțite. Avusese dintotdeauna probleme cu somnul, dar încetase să-și mai facă griji din cauza asta. Nu stătea niciodată trează mai mult de aproximativ o oră și, de vreme ce se băga în pat devreme, reușea mai totdeauna să doarmă cel puțin șapte ore pe noapte. Citise că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
griji din cauza asta. Nu stătea niciodată trează mai mult de aproximativ o oră și, de vreme ce se băga în pat devreme, reușea mai totdeauna să doarmă cel puțin șapte ore pe noapte. Citise că oamenii au nevoie de opt ore de somn și că, în cele din urmă, trupul își cerea dreptul la odihnă. Dacă era adevărat, atunci ea recupera, deoarece dormea câteva ore în după-amiezile de sâmbătă, iar duminica nu se scula niciodată devreme. Așa că o oră de somn pierdută pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ore de somn și că, în cele din urmă, trupul își cerea dreptul la odihnă. Dacă era adevărat, atunci ea recupera, deoarece dormea câteva ore în după-amiezile de sâmbătă, iar duminica nu se scula niciodată devreme. Așa că o oră de somn pierdută pe la două-trei în fiecare dimineață nu avea nici o importanță. Nu de mult, în timp ce își aștepta rândul la împletit părul la salonul Fă-mă frumoasă, remarcase într-o revistă un articol despre somn. Era un doctor vestit, citise ea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
scula niciodată devreme. Așa că o oră de somn pierdută pe la două-trei în fiecare dimineață nu avea nici o importanță. Nu de mult, în timp ce își aștepta rândul la împletit părul la salonul Fă-mă frumoasă, remarcase într-o revistă un articol despre somn. Era un doctor vestit, citise ea, care știa totul despre somn și avea câteva sfaturi pentru cei care sufereau de insomnie. Acest doctor Shapiro avea o clinică specială pentru oamenii care nu puteau să doarmă, iar el le atașa fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în fiecare dimineață nu avea nici o importanță. Nu de mult, în timp ce își aștepta rândul la împletit părul la salonul Fă-mă frumoasă, remarcase într-o revistă un articol despre somn. Era un doctor vestit, citise ea, care știa totul despre somn și avea câteva sfaturi pentru cei care sufereau de insomnie. Acest doctor Shapiro avea o clinică specială pentru oamenii care nu puteau să doarmă, iar el le atașa fire la cap să vadă ce nu era în regulă. Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]