3,995 matches
-
străjuit de castani, se întindea drept cât vedeai cu ochii, ducând în centru, la fel ca și în ziua de azi. Gara era mai sărăcăcioasă, animată de lume mai prost îmbrăcată, mai încărcată de poveri, mai grăbită și poate mai speriată. Exista însă chiar în mijlocul unuia din peroane ceva ce astăzi nu mai există: o pompă de apă pentru locomotivele cu aburi. Mi-o amintesc ca pe un mic turn ce aducea cu o sondă în miniatură, al cărui braț de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
după altul și bocceluța toată fremăta fără încetare. Dumnezeule! Câți urmau să mai iasă? Pe un scaun din față, cu vreo două sau trei rânduri înaintea sa, l-a văzut pe un spectator tresărind violent și uitându-se în jos speriat. Încă puțin și racii aveau să se răspândească prin toată sala, provocând tresăriri și strigăte. S-a trezit când lumina era aprinsă și spectatorii se ridicau și ieșeau dintre rânduri. A ridicat de jos legăturica cu pești și a ieșit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
unui scaun, la doi pași de măsuța de serviciu, o haină de pânză albă, din acelea pe care le poartă chelnerii. Ia-o! îi spune Stancu, prin semne. Hai, ia-o! Chițu se uită în dreapta și-n stânga prefăcându-se speriat. Se chicotește copios și se scot tot felul de sunete. Pst-pst! Pst-pst! Băieții nu mai au pic de astâmpăr. Schimbă cu înfrigurare între ei locurile de la cele două mese și șușotesc în draci fără întrerupere. Calm! face semn Chițu. Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stâncă, am lunecat și am căzut într-o apă învolburată... M-am zbătut cu disperare să ies la suprafață... Când, în sfârșit, am reușit să ies, am răsuflat o dată adânc. În acea clipă m-am trezit! Eram lac de sudoare... Speriat, am privit spre geam. Afară mai licărea încă lumina zilei. “Deci, n-am întârziat”, a fost primul gând care mi-a adus liniștea. Am dat fuga la izvor. M-am bălăcit repede și, cu părere de rău că n-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de serviciu la telefonul fix cu prefix al cotidianului Expresul Național, Mișu Bobârnatu. Între două atacuri succesive de apoplexie Mișu smulse sticla cu parfum de de import Vesna a dactilografei și o bău dintrodată. Își aținti apoi privirea în ochii speriați ai bătrânei domnișoare și îi mușcă sălbatec sandwichul pregătit pentru pauza de dimineață. Violul gastronomic smulse fecioarei cel mai superb răcnet auzit în redacție în ultimii 100 de ani ai nou înființatului ziar. De pe înălțimea țipătului alunecară în sistem usla
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să mă joc cu sînișorii ei, ana pentru care- am plătit ce era de plătit, cu bănuții luați chiar de pe pieptul ei, cum altfel!... ana care mi-a deschis ușa dintre pulpele ei, și am intrat, pătrunzînd prin ușă așa speriat și bucuros de parcă aș fi cîștigat premiul Nobel. Chiar dacă mărturisesc acum că am văzut plăcuța prinsă În tăblia patului, imediat ce m-am descălțat, În patul unde mi-am primit răsplata: „dă-mi un leu și te fac ateu!” și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
în toba mare: „bummm, bumm, bummm!” Gândăceii de prin iarbă cască ochii de mirare, iară gâzele o iau la fugă alergând printre tufișuri. Deodată, de sus, în grabă mare, au început să cadă picuri mici. Norii bubuiau de zor. Iepurașii speriați, prin codiță și urechi îi străbate un fior și se roagă toți în cor: -Ploaie, stai să-mi găsesc un adăpost c-o să-mi uzi blănița moale! Gărgarițe speriate dau navală să se-ascundă înspre locuri mai uscate. Toate-s
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
au început să cadă picuri mici. Norii bubuiau de zor. Iepurașii speriați, prin codiță și urechi îi străbate un fior și se roagă toți în cor: -Ploaie, stai să-mi găsesc un adăpost c-o să-mi uzi blănița moale! Gărgarițe speriate dau navală să se-ascundă înspre locuri mai uscate. Toate-s îmbrăcate în rochițe minunate roșii stropite cu puncte negre . Greierele speriat repetă-ntruna : -Unde mi-e chitara, că n-o văd? Aricelul, în căsuța din pădure, împinge ușa și
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
roagă toți în cor: -Ploaie, stai să-mi găsesc un adăpost c-o să-mi uzi blănița moale! Gărgarițe speriate dau navală să se-ascundă înspre locuri mai uscate. Toate-s îmbrăcate în rochițe minunate roșii stropite cu puncte negre . Greierele speriat repetă-ntruna : -Unde mi-e chitara, că n-o văd? Aricelul, în căsuța din pădure, împinge ușa și trage zăvorul ca nu cumva ploaia să intre în căsuță să-i ude covorașul. Lăcusta aterizează sprintenă pe-o frunză să-și
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Aricelul, în căsuța din pădure, împinge ușa și trage zăvorul ca nu cumva ploaia să intre în căsuță să-i ude covorașul. Lăcusta aterizează sprintenă pe-o frunză să-și scuture picăturile de ploaie de pe fustă. Dar vai, se oprește speriată când observă că fustița e agățată într-un scai! -Vai, ce mă fac, o să-mi rup fustița! Dar o ajută panseluța să-și descâlcescă fustița. -Mulțumesc! Eu am plecat adăpost să îmi găsesc! (fâlfâind din aripioare în semn de mulțumire
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
în viața mea a existat un zid. Mai demult, când am fost prima oară la școală, zidul era în spatele meu. Stăteam în curtea școlii, în prima recreație, și mă uitam la ceilalți copii care se jucau. Eram în același timp speriat și curios. Nu vroiam să intru în vorbă cu alții și mă temeam de ei. Dar nici nu vroiam să mă îndepărtez prea mult, să nu văd ce făceau, cum se jucau. M-am așezat atunci cu spatele la zidul care înconjura
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deodată am descoperit că nu mergeam pe unde venisem. În terenul mocirlos nu se zărea nici o urmă de pas. Probabil, mi-am zis, n-am fost atent și am luat-o prin altă parte. Dar eram mai degrabă intrigat decât speriat. Mi-a trecut prin minte că în asemenea împrejurări trebuie să te comporți ca la pocher. N-ai voie să se vadă că te temi. Dacă te temi, ești pe jumătate pierdut. De jur-împrejur nu se zărea, în afară de stufăriș, decât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
într-o albie săpată de torente, unde nu curgea nici un fir de apă. Pământul, argilos și uscat, crăpase acolo în toate direcțiile. De cealaltă parte a văii, începea un povârniș unde locul mărăcinilor era luat de ferigi înalte prin care, speriate, fugeau la apropierea noastră șopârle mici și verzui. Alunecam mereu și o vreme am crezut că din pricina Pământului umed de sub ferigi, până ne-am lămurit că sub picioarele noastre era o pânză albicioasă și vie de omizi. Le striveam călcîndu-le
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am pomenit în fața unei capele, părăsită de multă vreme probabil, după felul cum arăta. Ultimele pete albe de var cădeau de pe zid, iar înlăuntru, printre pietre, crescuse iarba și-și făcuseră șopârlele cuib. Când am intrat, o mulțime de șopârle speriate ne-au trecut printre picioare. Pe altarul de cărămidă erau amestecate crengi și flori putrezite. Prin geamurile sparte vântul putea să șuiere în voie, iar deasupra, pe cupola joasă, abia se mai distingeau în tencuiala cojită urmele unui Christ pictat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cui vreți să dați dreptate. Nu vă cer milă, ci vă cer să nu înjosiți dreptatea, împingînd-o în tabăra fricii." Terminând, m-am dus spre Eleonora. ― Ei, fetițo, acum să te văd. Retrage-te și deliberează. ― Eu? se bâlbâi ea speriată. ― Evident. Știi că sentințele n-au fost niciodată specialitatea mea... 17. Ceea ce mi se întîmplase și altădată mi s-a întîmplat până la urmă și atunci. Procesul mi-a dat o stare de efervescență, dar după ce a trecut exaltarea provocată de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
moment dat, a prins a se auzi un zgomot. Ușor la început, apoi din ce în ce mai puternic. Un scârțâit prelung și un scrâșnet asurzitor veneau din toate direcțiile și se amplificau înfricoșător. A urmat un fel de cutremur. Speriate, viețuitoarele au început să fugă care-ncotro. Urșii mormăiau înfiorător. Lupii urlau sinistru. Vulpile lătrau scheunat, Cerbii și căprioarele mugeau sfâșietor. Felurite păsări cârâiau pe „limba” lor și zburau încotro vedeau cu ochii. Oamenii se frăsuiau de colo- colo, neștiind
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Ce crezi tu, prostuțo, mult o să mă joci tontoroiul? Nu ți se pare că ai întrecut măsura? Mai vezi de altul!" Tocmai atunci a venit Rița să facă curat prin odaie. ― Ieși afară! m-am rățoit la ea. Biata slujnică speriată o rupse la fugă fără a mai cere vreo lămurire. Gestul ei caraghios îmi stârni râsul și odată cu râsul se duse pe copcă și îndîrjirea mea. " La urma urmei, de ce-mi fac atâta sânge rău pentru un lucru de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
opusă). ― La revedere. Ne-am despărțit. După ce s-a depărtat puțin m-am întors aproape fugind. Am urcat scările, sărind cite trei trepte. Ajuns pe coridor, m-am pomenit față în față cu Mihaela. Am salutat-o. Mi-a răspuns speriată, roșie, pierdută. Unde se ducea? Poate să cerceteze cutia cu scrisori. Sau la fiica proprietarului să cânte la pian. De o ieșire în oraș nu putea să fie vorba, n-avea toaletă de stradă. Acum e momentul să mă furișez
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vină la întîlnire, firește; chiar a făcut primii pași. Ce vină are dacă sentinelele ființei o împiedicaseră? Acești apărători ai ei erau de-o severitate excesivă. Își lăsă capul în piept. Dădui s-o îmbrățișez, dar se trase repede înapoi, speriată: ― Nu! Să nu faci asta! ― Ascultă, Mihaela, încă nu simți că destinele noastre sânt legate pentru totdeauna? N-avem încotro: trebuie să ne supunem lor. M-am bucurat că găsisem o frază de efect, care părea c-o impresionează puțin
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
așa, uitați, plutind în tăcere ca pe un ocean de pe altă planetă. De undeva, de sus, ajunseră până la urechile noastre câteva pocnete asurzitoare, stricând liniștea. Parcă mergea cineva pe acoperiș. Ea se strânse în mine moale și fierbinte. Mă întrebă speriată: ― Ce-i asta? N-a fost greu să pricep despre ce era vorba. Colegii mei ieșiseră sus pe terasă, adică pe acoperișul casei. Se auziseră glasurile lor amestecate cu râsete. Am recunoscut pe Iliuță, Gleber și Charlot. Numai doctorul și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Nu-i nimic, încerca s-o liniștească mama. Tatăl tău are unele dificultăți. Dar le rezolvă el ― nici o grijă. Într-o zi, Alexa, sora Mihaelei, veni s-o ia de la școală după ora întîi. ― Ce s-a întîmplat? făcu ea speriată. ― Tata... nu mai este... Își făcuse seama, acolo, la cazarmă, în biroul lui, cu un glonț de revolver în tâmplă. Gurile rele șopteau că era vorba de niște fraude. ― Bietul tata! Cum a trebuit să sfîrșească! Îți jur că era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fără nici o grijă. Am mai destupat o sticlă. Se făcuseră cinci și până la douăzeci și una aveam de străbătut un drum lung. Mihaela amețise, fredona o romanță la modă, cam deocheată, lucru care mă mira mult. Dar se opri pe la jumătatea cântecului, speriată. ― A plecat masa cu mine... ― Vino să te odihnești puțin... Am luat-o în brațe, pe sus și am pus-o pe pat. În schimb Veverița n-avea nimic. Le-am explicat: ― Nu-i obișnuită să bea. Petrecerea în trei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iar dacă o fi fată, o botezăm Principesa (numele vasului). Într-o zi, când ne pregăteam să ieșim în oraș, Mihaela scăpă poșeta din mână. Toate nimicurile aflate acolo se împrăștiară pe jos. ― Nu s-a spart oglinda? țipă ea speriată. Nu se spărsese. Am strâns lucrurile în grabă și le-am pus la loc. Printre ele era și o carte de vizită. Aruncîndu-mi ochii in treacăt am citit: Nenișor, subadministrator financiar (sau administrator). N-am dat nici o importanță faptului, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
operației. Capul îmi vuia, mă scuturau amețelile, stoluri, stoluri de gîn-duri contradictorii se încrucișau învălmășindu-mi mintea, creând un haos din care nu mai putea să răsară o hotărâre cuminte. ― Mai încet! Am strigat cu atâta furie încît șoferul stopă speriat. Acum mașina abia se târa pe asfalt, altele mai grăbite ne-o luau înainte sau claxonau din spate nerăbdătoare, să mergem mai repede. Nu mai puteam răbda. Trebuia să se sfârșească odată cu chinul ăsta. ― Mână repede! Mai repede! Nu-mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în sfârșit, am ajuns acasă. În bucătărie era lumină. Zamfira nu se culcase, ne aștepta încă. ― Conița e la spital, a lovit-o o mașină, dar nu-i nimic grav. Peste câteva zile se întoarce acasă. Femeia făcu ochii mari, speriată, și izbucni în plâns. ― Vai, biata coniță, presimțeam eu că nu-i a bună. În sufragerie masa aștepta întinsă, așa cum o lăsasem. Alexa observă cruciulița împodobită cu briliante pe care voiam s-o dăruiesc Mihaelei, dar ezită să mă întrebe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]