8,775 matches
-
aceleași mobile cu multe arabescuri. Tapetul cu dungi era de un roz-pal amestecat cu un albaatru ușor violaceu. Și aici o puteai vedea Într-o fotografie pe Hélène Lange, pe la treizeci de ani. Expresia feței era foarte diferită și zîmbetul spontan, fără nimic misterios, exprimînd bucuria de a trăi. Era o poză mărită, și după frunziș se putea presupune că fusese făcută În pădure. Ai fi zis că se uiă la obiectiv cu tandrețe. — Aș fi curios să aflu cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
bun început, deoa rece nu declară nule acțiunile contrare prevederilor ei. Se oprește să examineze mai îndeaproape o agată. Parcă se văd cele nouă muze. Și Apollo, cu lira. Nu pare să fie meșteșugul cuiva, ci mai degrabă un fenomen spontan al naturii. Incredibil! Petele sunt dispuse în așa fel încât fiecare dintre muze își are trăsăturile distinctive. Se mai învârte o dată, atent la bogăția de culori și reflexe. Bombăne încetișor: Dacă legea n-ar avea atâtea cusururi, nu s-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
concept străin, și muncise din greu de când se știa pe lume. Era un băiat bine făcut, cu părul foarte negru și aproape creț, cu o dantură sănătoasă și o piele pe care surorile o invidiau, și mai avea un zâmbet spontan și deschis. Era iute de picior, Își făcea bine treaba și-și iubea surorile, pe care le găsea frumoase și sofisticate. Îi plăcea Madridul, un oraș Încă incredibil În ochii săi, și Îi plăcea munca lui care, desfășurată sub lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
traducere a limbajului inimii mele. Acolo erau toate emoțiile mele - Într-o pictură, Într-o sculptură. Am vizitat muzeu după muzeu, prin labirinturile Încăperilor și implicit ale sufletului meu. Și acolo le-am găsit pe ele, sentimentele mele, toate naturale, spontane, autentice și libere. Inima mea făcea giumbușlucuri printre forme și umbre și pete, În modele, repetiții și linii terminate brusc. Sufletul Îmi tremura repede și ușor, ca și cum ai clipi din ochi. Și așa am Început să colecționez obiecte de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe canapeaua psihiatrului pentru a-și rezolva problemele cu mânia, dezamăgirea și criticile celorlalți la adresa lui. „Moartea tatălui meu a echivalat cu o respingere totală.“ Spunea asta sau ceva asemănător la fiecare ședință, iar de fiecare dată suna ca o epifanie spontană. Bennie primise camera mea la Vila cu vedere superbă, vizavi de camera Verei, la capătul culoarului. Hotelul avea această politică de a-i mulțumi pe conducătorii grupurilor de turiști și le dădeau camere cu vedere spre munte, În cazul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
străzi În partea istorică a orașului, până la restaurantul Valea Abundenței pe care Îl refuzaseră de dimineață. Acum se resemnaseră cu meniul pe care eu Îl numisem „o degustare de delicatese iernatice“. Nimeni nu mai avea chef să caute alternative mai „spontane“ sau mai „autentice“. Erau doar bucuroși că, la prima vedere, Încă nu se răspândise vorba În Lijiang despre nefericita lor excursie la Templul Clopotul de Piatră. Nu numai că restaurantul le lăsase un mesaj la recepție că vor putea degusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
propun eu, ascultați: ne oprim Într-un sat Jingpo de pe drum. Bennie aprobă În tăcere. — Apoi, mergem cu bicicleta la piață, unde tarabele cu mâncare sunt foarte interesante pentru turiștii care nu mai văzut așa ceva... În timp ce Lulu enumera diferite activități spontane, Bennie se simțea din ce În ce mai ușurat. Lulu se descurca admirabil, slavă Domnului. Stând În picioare În partea din față a autocarului, Lulu numără membrii grupului Înainte de a da semnalul de plecare șoferului, un bărbat căruia Îi spunea Xiao Li. —Puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
putere corectă“, naturală. În acest fel ne actualizăm forțele și, în funție de puterea de concentrare, vom reuși să evităm cu bine alte genuri de pericol ce se vor abate asupra noastră. Cu această credință vom putea crea o rețea spontană și atotcuprinzătoare, prin care să punem bazele societății japoneze. Punctele pozitive pe care l-am expus nu anulează nebunia generală din cadrul sistemului. În atacul cu sarin, nu cred că cei din conducerea Regiei Autonome a Metroului, Pompierilor sau Poliției au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în care îl auzi pe Carol exclamând cu năduf: Ce pacoste, fir-aș al dracului! Se priviră jenați unul pe altul, după care pufniră amândoi în râs. Probabil că lui Carol îi displăcu această intimitate și clipa de familiaritate născută spontan, căci toată noaptea umblă tăcut și ursuz, purtându-l pe Filip anume prin părțile din oraș care știa că nu-i plac. Când întâlnea vreun trecător întârziat, îl oprea, îl privea țintă în ochi și-i spunea foarte serios un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu știu nimic precis despre trecut? Sau pot fi sigur că eu, în momentul morții, voi fi mai puțin mediocru? În orice caz, voi fi atât de curios să mă văd cum sunt, că sentimentele mele nu vor mai fi spontane. Cu tot gustul pentru adevărul pur, în momentul cel mai tragic voi fi artificial... Un gând nou mă interesează acum: ce credea Irina despre Dumnezeu? Asta nu pentru că mă preocupă în mod special astfel de chestiuni, dar poate pentru că vreau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu eleganță, că nu i se știe nimic precis, cu toate că nu era lipsit niciodată din grupul de fete, că de se mândrea în general cu succese, nu compromitea pe nimeni în special și că, în cazul Suzannei, lacrima revelatoare fusese spontană, fără voie, negată sau ascunsă după o clipă de reculegere. Necazul meu era mare, și nu știam cum să-mi îndrept greșala de a-l fi tratat de obicei prea ușurel. Ca să-l consolez fără să-l umilesc, i-am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
toată carnea către mine. Mă întreb dacă eu aș fi în stare de o asemenea dăruire totală, fermecătoare, ce face fericit și pe cel de unde pornește și pe cel către care pornește. Întotdeauna, sub orice inițiativă a mea, cea mai spontană posibilă, surprind și instinctul de a mă analiza. Nu știu cum mă prezentam în fața Ioanei, dar ea era prea turburată de fericirea ei ca să mă mai examineze. Totuși, luasem trenul cel dintâi ca s-o revăd, așteptasem cu nerăbdare fiecare minut să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
te-am păzit, am făcut tot ce am putut pentru sănătatea ta, am tremurat de câte ori nu mă ascultai. - Mai puține explicații m-ar face mai fericită. Așa strici și ce-aifăcut bun pentru mine, căci arăți că n-a fost nimic spontan. Toate acestea lasă-mă să le observ eu, fără să-mi atragi tu atenția. - Dar n-ai observat niciodată nimic: Ai fost o ingrată, altfel nucomiteai atâtea grozăvii. - Eram liberă să fac ce vreau. M-am despărțit intr-un chip
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
răutate gratuită, ci de la un chin pricinuit de ea, și se răzbună imediat, chiar dacă mai târziu va regreta. Dar vorba ei este cu dublu înțeles, și, când vrei să te răzbuni, spui clar ceea ce trebuie să doară. Ioana e prea spontană pentru a cugeta o pedeapsă subtilă, aceea care supără mai precis, cu toate că nu e sonoră și, de altfel, nu are izbucnirea decât în mijlocul unei discuții înfierbîntate, când n-ai răgaz să mai combini ceva. După o zi am cerut Ioanei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Scrisoarea I ). Însă, de această dată, tocmai astfel e posibil un alt mod de a privi lucrurile. De aceea, mai potrivit ar fi să vezi în ce fel și pentru cine anume apare ceva lipsit de sens. Unele apariții sunt spontane, inocente, altele bine intenționate. Unele te întâmpină cu simplitatea lor primară, altele sunt elaborate cu grijă, subtil chiar. În unele cazuri simți imediat vanitatea lor, golul pe care-l ascund, în altele, dimpotrivă, te vezi atras de lumea neobișnuită pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Scrisoarea I ). Însă, de această dată, tocmai astfel e posibil un alt mod de a privi lucrurile. De aceea, mai potrivit ar fi să vezi în ce fel și pentru cine anume apare ceva lipsit de sens. Unele apariții sunt spontane, inocente, altele bine intenționate. Unele te întâmpină cu simplitatea lor primară, altele sunt elaborate cu grijă, subtil chiar. În unele cazuri simți imediat vanitatea lor, golul pe care-l ascund, în altele, dimpotrivă, te vezi atras de lumea neobișnuită pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
descoperă numeroasele feluri de sacru, prin urmare de Ființă. Înainte de toate, Lumea există, este aici, are o structură, nefiind un Haos, ci un Cosmos, impunîndu-se așadar ca lucrare, creație a zeilor. Lucrarea divină își păstrează mereu transparența, dezvăluind în chip spontan numeroasele aspecte ale sacrului. Cerul înfățișează nemijlocit, în chip "natural", depărtarea infinită, transcendența zeului. Și Pământul este "transparent", înfățișîndu-se ca mamă și sursă universală de hrană. Ritmurile cosmice redau ordinea, armonia, permanența, fecunditatea. În întregul său, Cosmosul este un organism
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
partenogenezei zeițelor mediteraneene. După Hesiod, Gaïa (Pămîntul) l-a zămislit pe Uranus, "o ființă asemenea ei, putând s-o acopere în întregime" (Teogonia, 126 și urm.). Și alte zeițe din mitologia greacă au zămislit fără ajutorul zeilor. Antonomia și fecunditatea spontană a Pămîntului-Mamă dobândesc așadar o expresie mitică. Acestor concepții mitice le corespund credințele legate de fecunditatea spontană a femeii și de puterile ei magico-religioase oculte, a căror influență asupra vieții plantelor este hotărâtoare. Fenomenul social și cultural cunoscut sub numele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-o acopere în întregime" (Teogonia, 126 și urm.). Și alte zeițe din mitologia greacă au zămislit fără ajutorul zeilor. Antonomia și fecunditatea spontană a Pămîntului-Mamă dobândesc așadar o expresie mitică. Acestor concepții mitice le corespund credințele legate de fecunditatea spontană a femeii și de puterile ei magico-religioase oculte, a căror influență asupra vieții plantelor este hotărâtoare. Fenomenul social și cultural cunoscut sub numele de "matriarhat" este legat de descoperirea culturii plantelor comestibile de către femeie. Femeia a fost prima care a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ar fi murit otrăvit de politicieni. "Au otrăvit pe Rege! Au otrăvit totul! Au furat, au vândut, au sfârtecat poporul, Regatul, bogăția - iar mizeria noastră era consecința crimelor lor... Strigătul provocat de moartea Regelui martir era o condamnare totală, absolută, spontană!". Tronul revine fratelui Regelui, Don Luiz, care se reîntoarce din Franța unde se afla în călătorie. Don Luiz are parte de o foarte lunga domnie (1861-1889), în care timp, sub aparența de stabilitate a regimului demo-liberal, se desăvârșește acțiunea de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ideale, al republicii alcătuite de intelectuali, în care oamenii liberi schimbă între ei noțiuni clare. Era organic împotriva lui Antonio José de Almeida, căci acesta voia "revoluția creată de sufletul poporului; generatoare de tot ceea ce e nobil și mare, revoluția spontană în serviciul cauzei sacre a Patriei". De aceea nu accepta răsturnarea valorilor pe care o proclamau ceilalți șefi revoluționari. Un permanent disident, era detestat de camarazi și urât de mulțime pentru ironia lui strivitoare, pentru talentul său literar, pentru condeiul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în nici un caz, cel puțin din partea monarhiștilor, la colaborare. Alături de această dușmănie sau rezervă a cadrelor politice organizate, se ridică, surprinzător de caldă, adeziunea maselor. Sidonio Paes ajunge repede idolul mulțimilor. Trecerile lui pe străzile Lisabonei se transformă în manifestații spontane, la care iau parte zeci de mii de oameni. Vizitele pe care le face în nordul țării sunt adevărate apoteoze. Pretutindeni e întîmpinat ca un mântuitor. Nimeni n-a mai avut, în Portugalia modernă, un mit popular de asemenea dimensiuni
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în care îl auzi pe Carol exclamând cu năduf: Ce pacoste, fir-aș al dracului! Se priviră jenați unul pe altul, după care pufniră amândoi în râs. Probabil că lui Carol îi displăcu această intimitate și clipa de familiaritate născută spontan, căci toată noaptea umblă tăcut și ursuz, purtându-l pe Filip anume prin părțile din oraș care știa că nu-i plac. Când întâlnea vreun trecător întârziat, îl oprea, îl privea țintă în ochi și-i spunea foarte serios un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
scund. Pentru el Înălțimea Însemna hiperactivitate pituitară și poate și uscare vitală. Cei mari câteodată păreau să aibă minți micșorate, ca și cum țâșnitul În sus costa creierul ceva. Cel mai ciudat În a opta decadă de viață, totuși, era un sentiment spontan de prietenie. La vârsta lui? Asta era pentru tineri, ce Încă visau la dragoste, la a Întâlni pe cineva de sex opus care să Îi vindece de toate necazurile, trup și suflet, și pe care să-l vindece și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Hil!“. O cuprindea pe după mijloc și o săruta pe obraz. Asemenea lucru era permis. Era permis de o nouă ordonanță care recunoștea valoarea afecțiunii și a spontaneității. Fără Îndoială că sentimentele lui Elya erau puternice, spre deosebire de cele ale Hildei. Dar spontane? Exista În comportamentul lui un puternic element de propagandă. I se trăgea poate de la sistemul american În ansamblu și Îi reflecta docilitatea. Fiecare, În fața celorlalți, avea felul propriu de a face propagandă pentru bine. Democrația era, ca stil, propagandistică. Conversațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]