2,768 matches
-
sâmbătă la Altenmarkt. Privilegiul respectiv i-a fost acordat în 1448. După marea invazie turcească din 1529 - cu o țară cumplit devastată, trei călugari din Mariazell în Austria omorâți și o populație puternic decimată - s-a renunțat la târg. Eforturile starețului Valentin Stambler (1618 - 1653) să fie redeschis au fost sortite eșecului. Atacurile otomane din 1532 și asediul mare din 1683 au avut efecte dezastroase : și mănăstirea și casele satelor au fost arse. Pierderile populației au fost egalate prin imigrația din
Altenmarkt an der Triesting () [Corola-website/Science/312124_a_313453]
-
popularizarea satului St. Corona. Mănăstirea a avut de suferit și din pricină reformației până în secolul XVII. Deseori, bisericile din Altenmarkt și Nöstach au rămas fără preoți datorită unor conflicte cu moșierii protestanți, dar și datorită lipsei mari de preoți. Uneori, starețul era singurul cleric din mănăstire. De aceea, slujbele s-au ținut în biserica parohială "St. Thomas" din interiorul mănăstirii. Celealte biserici au fost neglijate. În secolul XVIII industrializarea a ajuns și în zona respectivă. Consecințele economice ca ș i culturale
Altenmarkt an der Triesting () [Corola-website/Science/312124_a_313453]
-
cardinalului Juan de Torquemada, care l-a crescut în mănăstirea reformată San Pablo din Valladolid. Inițial un umil frate în acest așezământ monahal, Thomas a devenit un dominican auster și zelos. După un popas la mănăstirea din Piedrahita, el devine stareț la "Santa Cruz" din Segovia, păstrându-și această funcție între 1452 și 1474, perioadă în care reformează stărețiile aragoneze din cadrul Ordinului său. Se pare că ostilitatea sa față de evrei datează din această perioadă, deoarece în anii 1480 Mănăstirea "Santa Cruz
Tomás de Torquemada () [Corola-website/Science/312149_a_313478]
-
o considerau trebuincioasa. Domnitorul va întări această închinare printr-un document din 12 august 1759. În urma cutremurului din 1802, vechea biserică s-a prăbușit, actuala biserică fiind ridicată până în anul 1813, la câțiva metri distanță de cea veche, prin stăruința stareților Ioanichie Greceanu și Metodie Gociu. La 1826, din motive neelucidate, maicile de la Adam au fost strămutate la mănăstirea Florești, jud. Vaslui, călugării de acolo fiind aduși la Adam, dar în 1835 se revine asupra acestei decizii, Adam-ul rămânând mai
Mănăstirea Adam () [Corola-website/Science/311625_a_312954]
-
apropiere un corp de chilii. Mănăstirea a funcționat până în anul 1894 când a devenit biserică de mir ca filie a parohiei Bâldana. Ajuns în paragină, așezământul monahal a fost reactivat, ca mănăstire de călugări, prin decizia Arhiepiscopiei, în anul 1994, starețul acesteia devenind ieromonahul Gruzea Calomfir Vicențiu. Din acest moment la acest vechi așezământ monahal s-au început lucrările de zidire și înfrumusețare pentru a-l readuce la starea inițială. Astfel, în apropierea bisericii s-au ridicat mai multe construcții printre
Mănăstirea Bâldana () [Corola-website/Science/311657_a_312986]
-
comuna Valea Seacă, județul Bacău), pe care i-a cunoscut încă din copilărie, în anul 1990, pe când avea doar 16 ani, le-a spus părinților că pleacă ca frate la Mănăstirea de stil vechi din satul Cucova, unde păstorea ca stareț arhimandritul Pahomie Morar. Referindu-se la calea pe care a urmat-o încă din copilărie, Antonie Tătaru afirmă într-un interviu din ianuarie 2006 următoarele: În anul 1994, după patru ani de la intrarea în viața monahală, ascultând de îndemnul monahilor
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
după patru ani de la intrarea în viața monahală, ascultând de îndemnul monahilor virtuoși ai mănăstirii efectuează serviciul militar. Reîntors în mănăstire imediat după satisfacerea stagiului militar, este tuns în monahism în data de 25 iunie 1995 de către PS Pahomie Morar, starețul de atunci al Mănăstirii Cucova, renunțând la numele de botez de Vasile în favoarea celui primit la călugărie de Antonie, conform rânduielilor monahale. După șase luni de la tunderea în monahism, la data de 11 decembrie 1995, este hirotonit ierodiacon, iar după
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
luni de la tunderea în monahism, la data de 11 decembrie 1995, este hirotonit ierodiacon, iar după încă patru ani (la 22 februarie 1999) este hirotonit și ca ieromonah. Începând din anul 2001, a fost desemnat în funcția de ajutor de stareț al Mănăstirii Sfânta Treime din Cucova. A fost hirtotesit ulterior ca protosinghel și arhimandrit pe seama aceleiași mînăstiri. La data de 1 octombrie 2004, fiind în vârstă de numai 30 de ani, pentru merite deosebite, dar mai ales pentru înalta viață
Antonie Tătaru () [Corola-website/Science/311679_a_313008]
-
Flavian, în cinstea Sfântului Ierarh Flavian Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, și hirotonit ierodiacon și ieromonah, în anul 1977. Apoi PS Evloghie l-a hirotesit arhimandrit. După trecerea la cele veșnice a PS Evloghie Oța la 28 februarie 1979, urmașul său ca stareț la conducerea Mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" din București a rămas părintele ieromonah Flavian Bârgâoanu. În anul 1983, la patru ani după trecerea la cele veșnice a Prea Sfințitului Evloghie Oța, întemeietorul Mănăstirii de stil vechi din București, biserica mânăstirii este
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
se întorc în București, împreună cu monahii ce viețuiseră la mănăstirea întemeiată de PS Evloghie, dar și cu alți frați începători, ce doriseră să se alăture lor, redobândind terenul pe care fusese cândva mănăstirea. Din anul 1990, arhimandritul Flavian Bârgăoanu este starețul și duhovnicul Mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" (de stil vechi) din București. La data de 2 septembrie 1991, s-a pus piatra de temelie a unui mic paraclis a actualei Mânăstiri cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din București, locul fiind sfințit
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
atât în Mănăstire, cât și în cele cinci schituri aflate sub administrarea Mănăstirii. De asemenea, pr. Flavian a înființat Mănăstirea "Buna Vestire" din Valea Roșie (județul Călărași), în care viețuiesc 70 de maici. Nepotul PS Flavian, părintele Evloghie Nica, actualmente starețul Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” din comuna Șelimbăr (județul Sibiu) și episcop-vicar a fost închinoviat și a trăit sub ascultare pentru o perioadă în această mănăstire. În duminica zilei de 18/31 octombrie 2004, în ziua prăznuirii Sfântului Apostol și Evanghelist
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
Iulia, primind la botez numele de Ioan Morar. Ardelean prin naștere, el se trăgea din oameni simpli, dar credincioși. În anul 1950, pe când avea numai 14 ani, a intrat ca frate la Mânăstirea Râmeț (județul Alba), care-l avea ca stareț pe fostul călugăr atonit, ieromonahul Evloghie Oța. ""Așa mi-am dorit. Probabil că Dumnezeu alege persoanele care trebuie să fie în biserică, să-l slujească și să-i fie aproape. De mici îi cheamă și-i pune la locul unde
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
trebuie să fie în biserică, să-l slujească și să-i fie aproape. De mici îi cheamă și-i pune la locul unde nu merită, doar bunătatea lui Dumnezeu rânduiește după cum voiește"" , își amintea PS Pahomie. În primăvara anului 1953, starețul Evloghie Oța și toți călugării de la Mânăstirea Râmeț (raionul Aiud), de la cele două paraclise din Teiuș și Tețu, precum și credincioșii din alte 7 localități învecinate, au trecut la credința ortodoxă după calendarul iulian (existentă în România până în anul 1924 când
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
credința ortodoxă după calendarul iulian (existentă în România până în anul 1924 când Biserica Ortodoxă Română a început folosirea în biserică a calendarului gregorian). Deoarece Mânăstirea Râmeț se afla sub jurisdicția Episcopiei Clujului și a Mitropoliei Ardealului (cu reședința la Sibiu), starețul Evloghie a cerut, motivat, recunoașterea acestei reveniri, dar răspunsul a fost negativ. În consecință, el a înaintat un memoriu la Procuratura Generală la București, dar aceasta și-a declinat competența și a înaintat memoriul din nou la Mitropolia de la Sibiu
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
a oamenilor, prin care căutau să-i convingă că greșiseră și să le ceară să renunțe la schismă. Deoarece aceste lămuriri erau dublate și de amenințări, o parte din călugări și credincioși au renunțat de teamă la decizia luată. Dar starețul Evloghie Oța, urmat de ucenicul său Pahomie Morar și de alți monahi au refuzat să revină asupra deciziei și prin urmare au fost denunțați organelor de Miliție și Securitate. În anul 1955, organele de securitate au procedat la arestarea starețului
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
starețul Evloghie Oța, urmat de ucenicul său Pahomie Morar și de alți monahi au refuzat să revină asupra deciziei și prin urmare au fost denunțați organelor de Miliție și Securitate. În anul 1955, organele de securitate au procedat la arestarea starețului, a monahului Pahomie și a altor 5 călugări. Pentru a-i impresiona și pe alții care ar fi dorit să li se alăture, monahii arestați au fost scoși din mânăstire sub o escortă puternică, amenințați cu armele, parcurgând pe jos
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
li s-a impus domiciliul obligatoriu în comuna Râmeț, unde mânăstirea fusese desființată, iar călugării mutați în alte părți. Ulterior, până la proces, au fost transferați la Mănăstirea Turnu (județul Vâlcea), cu scopul de a-i intimida pe credincioși. În urma procesului, starețul Evloghie a fost condamnat la 1 an închisoare corecțională, iar monahul Pahomie Morar la 6 luni cu suspendare, pe care le-au executat însă în Penitenciarul Turda și Aiud, după recursul făcut de Procuratură. Eliberat din închisoare, după un an
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
trei decizii de demolare, dintre care numai una a fost pusă în practică prin demolarea unor anexe. Persecuțiile au continuat până la căderea regimului comunist în decembrie 1989. Timp de 50 ani (1956-2006), arhimandritul și apoi episcopul Pahomie Morar a fost stareț al Mănăstirii "Sf. Treime" din satul Cucova, comuna Valea Seacă (județul Bacău), pe care a construit-o din temelie. În prezent, în această Mănăstire viețuiesc 44 de călugări. În anul 1992, Arhimandritul Pahomie Morar a fost hirotonit ca Episcop-Vicar al
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
chemarea monahală și slujirea preoțească, în cadrul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi. În același an (1997), este hirotonit ca ieromonah și hirotesit întru duhovnic, fiind trimis cu ascultarea de a întemeia un așezământ monahal în localitatea Șelimbăr, din apropierea municipiului Sibiu. În calitate de stareț, el a adunat aici o mică obște monahală, punând temelia bisericii mari, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului (prăznuit în fiecare an la 1 octombrie), a paraclisului cu hramul Înălțarea Domnului, a blocului de chilii și a celorlalte clădiri anexe, aflate
Evloghie Nica () [Corola-website/Science/311694_a_313023]
-
a satisfăcut stagiul militar obligatoriu, după care s-a reîntors la mănăstire unde în anul 1955, de ziua prăznuirii Sf. Ierarh Spiridon, a primit fesul călugăresc și dulama (redingota monahală) drept binecuvântare și încurajare pe calea faptelor bune din mâinile starețului Glicherie Tănase (viitorul mitropolit). După un an, este tuns în monahism de către PS Episcop Glicherie, făgăduind a păstra cu sfințenie ascultarea față de părinții și frații obștei monahale, sărăcia de bună voie și fecioria. În anul 1956, de ziua Sfintei Cruci
Demosten Ioniță () [Corola-website/Science/311713_a_313042]
-
Constantin. Încă din tinerețe s-a distins prin zelul său și l-a urmat pe părintele Glicherie Tănase la Mănăstirea Slătioara, participând la construirea acesteia. În anul 1956 a fost hirotonit ieromonah de către PS Glicherie și ulterior a fost numit stareț al Mănăstirii Slătioara. La data de 1/14 noiembrie 1978, "la îndemnul unor persoane din afara Bisericii" , arhimandritul Cozma Lostun a fost hirotonit ca episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe pe Stil Vechi din România de către mitropolitul Glicherie Tănase, asistat de către episcopul Silvestru
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
Vechi din România a intrat în contact cu Biserica Ortodoxă de Stil vechi a Greciei. Astfel, preotul român Vasile Pătrăcescu a vizitat Mănăstirea Sf. Ciprian și Justina, care se afla sub omoforul Sinodului condus de arhiepiscopul Auxentios. În același an, starețul mănăstirii sus-menționate, arhimandritul Kiprian, a efectuat o vizită la Biserica Ortodoxă de stil vechi din România. La revenirea sa în Grecia, el a făcut un raport favorabil despre Biserica din România și Biserica de stil vechi din Grecia a fost
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
de furia poporului să se retragă la casa părintească pe lângă Vatra Dornei . Nu i s-a permis să comunice nici cu mitropolitul Glicherie, care era îngrijit de ieromonahii Vlasie Mogârzan, Veniamin și Mirea. Pr. Vlasie a fost ales ulterior ca stareț al mănăstirii. Episcopul Cozma a scris președintelui comunist Nicolae Ceaușescu, cerându-i să ordone o investigație cu privire la incendiul de la Slătioara, dar autoritățile nu i-au răspuns și nici nu au inițiat vreo cercetare. În perioada 1985-1989 a fost pus în
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
cea mare (ca schimonah) la 7 martie 1774. Cuviosul Onufrie a trăit ca sihastru în codrii din jurul Voronei timp de 25 de ani (1764-1789), într-o peșteră de pe malul Bahluiului, nu departe de izvoare. Pentru o perioadă a fost și stareț al Voronei (1777-1779). A copiat traduceri din operele Sfinților Părinți și a fost duhovnic al mai multor sihaștri din pădurile Voronei. După cum spune tradiția, în noaptea de Paști a anului 1789, un înger s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
în codrii din apropierea Mănăstirii Vorona au mai trăit și alți pustnici, fiind cunoscute numele lui Samuil Duhovnicul, Damian Monahul, Ioan Pustnicul, ieroschimonahul Veniamin Constantinescu (1817-1917) etc. La zece ani de la dezgroparea moaștelor sale, Sf. Onufrie s-a arătat în vis starețului Mănăstirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu (1853-1876), cerându-i ca racla sa să fie dusă la Sihăstrie. În anul 1858, lângă locul unde a fost mormântul cuviosului, la o distanță de circa 2 km sud-est de Mănăstirea Vorona, s-a început
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]