2,683 matches
-
este de fapt decât o simplificare, un artificiu de existență, cu ajutorul căruia încerc să mă înșel pe mine, sau să înșel viața... și chiar dacă voi izbuti, într-o bună zi tot ce nu și-a găsit loc în această formulă strâmtă, oameni și lucruri neglijate, tendințe și instincte refulate, se vor răzbuna împotriva-mi - și cine știe dacă voi avea în sprijinul meu o realizare cât de mică care să mă consoleze în suferința mea de a fi procedat așa cum am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fire de praf imaginare, care, în concepția mea de director ce eram, ar fi dăunat prestigiului băncii pe care o conduceam, mai cu seamă într-o zi festivă, ca aceea a Jubileului... Mi-aduc aminte că, îmbrăcat cu un frac strâmt, sufocat de gu lerul tare și de cravata bogat înfășurată, cu o mustață lipită sub nas, cu monoclu în ochi și cu jobenul în mână, mă surprindeam, înaintea ieșirii mele în scenă, gândind ce bine ar fi și cât de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acesta numai eu pot să-l fac pentru mine. În prima jumătate a vieții, relațiile mele cu oamenii au fost cuminți, cu toate că adesea neîngăduite. De acum încolo însă, vreau să mă las de această cumințenie ca de o haină prea strâmtă și uzată. De acum încolo, în relațiile mele cu oamenii vreau nebunia ori nimic! La răspântie Am umblat jumate de drum. și am ostenit. Să poposim, Suflete, și să chibzuim: Amândoi am umblat jumate de drum și tare am fost
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care m-am străduit a o îm podobi, această dragoste am cunoscut-o din plin. Ce ar putea să-mi mai aducă? Oboseală! Iar pe deasupra - sărăcire sufletească și chiar o contrazicere a propriei mele firi... Această dragoste a devenit prea strâmtă pentru mine. Simt nevoia să plec din ea, și voi pleca! Vreau de-acum încolo să nu mai fiu apăsat în relațiile mele cu oamenii de un anumit imperativ care să mă ducă în cel mai bun caz la spasm
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prin sita Lui, întru moarte, la fel ca și cei ce singuri se cernuseră punându-și capăt zilelor. În sat, fiecare îl știa pe fiecare. Din cauza acestei intimități inevitabile, constând nu din atașament reciproc, ci din niște metri pătrați prea strâmți, cauzele deceselor aveau prea puțin de-a face cu bolile constatate de doctor. Cauzele deceselor se supuneau mecanismului de reguli ale binelui și răului, ale virtuții și rușinii. La asta se mai adăugau și superstițiile, astfel încât se formase un mărăciniș
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la creștet Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted." (M. Eminescu) Numai plopii înalți și tremurători ai cimitirului, înădușit de bălării și de măceși înțepători, văzându-mă sosind de departe, își vor zburătăci frunzele în semn de bun-venit în garsoniera strâmtă, răcoroasă și definitivă. Viața-și urmează cursul. Tot ce-am fi vrut să știm s-a spus, Ce-am vrut să ne păstrăm, s-a dus." (E. A. Poe) " Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma Precum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
șapte persoane străbătând deșertul indiferenței divine și umane în speranța găsirii unei oaze... Am ajuns și ne-am instalat cum am putut. Părinții mei erau foarte necăjiți. Cum să te instalezi? Cum să te aranjezi? Șapte inși într-o cămăruță strâmtă care abia ne asigura spațiul necesar pentru somn, obligați fiind să ne culcăm la rând, întinși unul lângă altul ca sardelele în cutie. Și trăiam așa. Atâta ne oferea nouă viața, în ciuda eforturilor pe care le făceau părinții noștri pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îmi plac bărbații care parcă își cer tot timpul scuze pentru că există". Totul spus într-o franceză aproximativă, cu un delicios accent germanic. Maya este vegetariană convinsă și vrea să-i convingă și pe alții să o urmeze pe cărarea strâmtă (era cât pe ce să scriu "strâmbă") a privațiunii. Motivul: a urmărit un film despre cum se sacrifică porcii într-o regiune din Vietman și a ajuns la concluzia că oamenii sunt niște prădatori ignobili, animalele ne sunt superioare etc.
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aflăm că: „Stockholm 17 (Agerpres) Un cetățean suedez în vârstă de 60 de ani a fost găsit mort prin sufocare în apartamentul său din Malmö. El își umpluse, până la tavan, întregul apartament cu ziare vechi, nelăsând decât «o potecă» foarte strâmtă, de la intrare până la pat. Organele de anchetă au declarat că, într-una din nopți, un teanc de ziare s-a prăbușit peste bătrân, în timp ce acesta dormea, strivindu-l”. În fața corpului său neînsuflețit, aplecați pios înaintea acestui proaspăt mormânt, resimțind adânc
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acestui popor, al acestei țări.“ (Luceafărul, 10 iulie 1971) PHILIPPIDE Al. Minte și Al. Philippide (notă V. I.) „Poezia sovietică, prin simplul fapt al prezenței ei viguroase în conceptul poeziei universale contemporane, a spulberat o părere pe care o estetică strâmtă o afișa pe vremuri cu emfază și anume că poezia cu scop educativ este, prin definiție, nepoetică. Această afirmație se dovedește astăzi complet greșită. Iată o poezie care în totalitatea ei este întemeiată pe principiul educației maselor populare, o poezie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
să mai facă o pereche din blugii mei. I-am lăsat acolo să-i repare, să le adauge material. A adăugat un fel de triunghi lung, care pornea de la genunchi în jos. Horor! Cu toate astea, pantalonii erau încă foarte strâmți. Asta era situația. I-am luat așa. Ce mai puteam face? I-am purtat cu tricouri foarte lungi, ca să nu se vadă că, de fapt, crăpau pe mine. Feli era plecată la Sibiu, la părinții ei. De-acolo urma să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
început să plângă și a trebuit să mă duc după ea și să-i explic că nici nu-mi trebuie neapărat și faze din astea. Până la urmă, i-a vândut mamei lu’ Lili, care-i încă fetiță și e mai strâmtă pe unde trebuie. Probabil o să le taie cracii și uite-așa s-a făcut Lili cu blugi pe jalea și suferința mea... Cred că o să-mi pun rochia aia albastră pe care mi-a făcut-o tanti Geta de la II
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cum dă Dumnezeu, fiecare cu norocu’ ei. Pe a mea am vrut-o scurtă și fără mâneci, dar tanti Geta s-a gândit așa, în sinea ei, că „scurtă“ înseamnă până în dreptul genunchilor și i-a trăsnit și niște mânecuțe strâmte, deși îi spusesem că se poartă umerii lați și mânecile chimono... Of! Tata a zis că și-așa e frig, lasă să fie mai mult material, să mă acopere (da, exact asta era grija mea!), dar la Corina chiar e
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu profesionalism. Printr-o fatală compensație, atunci urmau nenorocirile: anestezia nu prindea, compresele erau prea ude pentru a fi folosite, mesele cu instrumente se răsturnau. Preambulul din afara sălii se muta în timpul operator. Chipul lui Pasquale devenea stacojiu sub masca prea strâmtă, nasul său de Cyrano înșelat străpungea tifonul cafeniu de la atâta sterilizare, amușinând liber dezastrul. Piedica piramidală se lubrifia, iar ochelarii îi aterizau scurt în plagă. Întregul univers era de vină - toți sfinții și toate ceasurile rele, mașina care nu pornise
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dementă cu care distrugeam trenurile în care ne îmbarcam vara către taberele de vacanță. Împreună ne îmbibam cu alcool trupurile caraghioase și inutile, căutând instinctiv intimitatea de borcan a formolului. La școală, profesorii ne detectau din prima clipă, după uniforma strâmtă, prea scurtă, panglicuța, urechiușele și unghiuțele murdare, numărul matricol descusut, privirea plină de ură. Lucidă. Un copil care a înțeles tot e un monstru. Aveam o privire de fiară încolțită, mă numeam „Vieru“ și-atât. Eram un mutant fără nici un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se uita mereu la mine acasă, îmi povestea toate temerile sale, cum abia închidea ochii noaptea, de frică să nu viseze urât, cum încă o mai durea maxilarul de la o extracție de măsea fără anestezie, cum o băteau papucii prea strâmți și cum o plesnise maică-sa când îi ceruse să-i cumpere alții. În timp, dezvoltasem un soi de duioșie și de fascinație pentru Mioara, chiar dacă era la fel de stupidă ca și oaia sacră al cărui nume îl purta. Când i-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Nichita era sfîntă. Ne strîngeam cu toții și beam și vărsam un strop în cinstea marelui dispărut, și iar beam, și iar văr sam un strop și tot așa. În cele din urmă, ne pupam și lăcrimam discret. În camera mea strîmtă din Grozăvești, cu două paturi de-o parte și de alta și un culoar între ele ca într-un compartiment de tren, cu gîndacii care mișunau peste tot, cu chiuveta picurînd neîncetat, noi făceam, în vălătucii de fum de Carpați
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe care pătimi multe, mai ales o dată când se rătăci și merse pe o cărare de-a lungul unui râu care curgea într-o albie joasă. Cu cât înainta, cu atât cărarea se îngusta, ajungând într-un loc atât de strâmt, încât nu mai putea merge nici înainte, nici înapoi. Începu atunci să meargă în patru labe, străbătând astfel o bună bucată de drum, cuprins de o mare spaimă, căci la fiecare mișcare credea că va cădea în râu. Aceasta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și prețiosul sânge și, după ce Iuda a plecat să-L vândă pe Domnul său, le-a dat învățătură 5. 192. A doua introducere. Compunerea, văzând locul; aici va fi să-mi înfățișez drumul din Betania la Ierusalim, dacă era larg, strâmt, lin etc. La fel, încăperea cinei, dacă era mare, mică, dacă era șaranjatăț într-un fel sau altul. 193. A treia introducere. Să cer ceea ce vreau: aici va fi să cer durere, simțire și răvășire pentru că Domnul merge la pătimire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la nevoile altora. Inima îi exprima compasiune, chiar generozitate și acționa din iubire. Durerea din plex se accentuase și-și dorea să ajungă la un numitor comun, dacă mai era posibil, într-o direcție mai bună. Ajunsese într-un loc strâmt, unde toate păreau împotriva ei și simțea că nu mai poate rezista nici un minut să rămână acolo. Credea că venise momentul în care lucrurile trebuiau să ia o altă întorsătură. Valentin se schimbase radical, devenise o persoană impunătoare, rece, mergea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
singurul care tratează această temă. Debutul în lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, A fost sau n-a fost ? (prezentat în secțiunea ”Quinzaine des realisateurs”, în care mai fusese selecționat Marfa și banii), a ales să vorbească despre Revoluție în spațiul strâmt al unui studio de televiziune local (filmul a fost turnat la Vaslui). Iar modalitatea este total diferită : acolo unde Mitulescu se întoarce cu sensibilitate și un dram de emoție, Porumboiu răscolește cu o luciditate cu atât mai eficace cu cât
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la Marina? Mă îngrijorează tare gândul ăsta, fiindcă, după părerea mea, Wally o să se ducă la Marina să-i facă un scandal cât toate zilele! De asta nu stai bine cu moralul? De ce te-ai închis într-un cerc prea strâmt și n-ai încercat să uiți, să mai schimbi un pic? N-aș putea spune că mie, deși am făcut asta, mi-a adus mare folos. Dar, oricum, era altceva decât angoasa de neevitat a sărbătorilor și a aniversărilor, acea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
subțirică decât mine! Și... puțin mai mititică. — Ce vorbești? Avem aceeași înălțime! zice mami, nedumerită. Haide, Becky, încearc-o! Cinci minute mai târziu mă privesc în oglinda din dormitorul lui mami. Arăt exact ca un cârnat învolănat. Partea de sus e strâmtă, numai din dantelă, cu guler și mâneci plisate. E strâmtă până la șolduri, unde sunt alte pliseuri, din care se deschide într-o trenă înfoiată. În viața mea n-am pus pe mine ceva care să-mi stea atât de rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aceeași înălțime! zice mami, nedumerită. Haide, Becky, încearc-o! Cinci minute mai târziu mă privesc în oglinda din dormitorul lui mami. Arăt exact ca un cârnat învolănat. Partea de sus e strâmtă, numai din dantelă, cu guler și mâneci plisate. E strâmtă până la șolduri, unde sunt alte pliseuri, din care se deschide într-o trenă înfoiată. În viața mea n-am pus pe mine ceva care să-mi stea atât de rău. — Vai, Becky! Ridic privirea și, spre groaza mea, mami e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dispreț. Părul îi lucește, ochii îi strălucesc și arată de parcă ar fi stăpâna lumii. Alicia Billington. Alicia Scorpia cu picioare lungi. Îi întâlnesc privirea - și parcă întregul corp îmi e străbătut de un șoc electric. Picioarele, acoperite de pantalonii gri strâmți, încep să-mi tremure. N-am mai dat ochii cu Alicia Billington de mai bine de un an. Ar trebui să fiu în stare să fac față situației. Dar pare că tot timpul ăsta care a trecut s-a topit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]