3,258 matches
-
repeziciune mai mare decât aceea cu care se puteau mișca Sebastianus și tovarășii săi, care zadarnic speraseră la început să întâlnească vreo unitate de milițieni cu ajutorul căreia să încerce măcar să încetinească înaintarea dușmanului. în schimb, se văzură curând obligați să străpungă o mulțime terorizată care, în virtutea unui soi de instinct animalic, se îndrepta într-o goană nebună către piața centrală, unde, alături de edificiile publice, se înălțau, reședința episcopului și Catedrala, al cărei clopot porni curând să sune ritmic și puternic, chemând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se umeziră. înghiți și lăsă capul în jos, fără să răspundă. — Te-am întrebat unde sunt tatăl tău și mama ta... Și frații tăi? Au fugit cumva și te-au părăsit aici? Copila înălță iarăși capul și, strângând pumnii, îl străpunse cu privirea. — Toți sunt morți! strigă mânioasă, dar cu glasul frânt. Acum îl fixa cu ură, de dincolo de vălul de lacrimi, pe care, totuși, părea să și le rețină din răsputeri. Buza de jos îi tremura de furie. — De când? — Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însuși se simțea cuprins în acea maree. Descumpăniți de năvala acelei hoarde de turbați care împingea înainte și mulți soldați romani ce fugeau, barbarii se opriră mai întâi, apoi rupseră rândurile și dădură îndărăt, dar fură ajunși din urmă, izbiți, străpunși de țepușe și călcați în picioare. împreună cu ei, în furia devastatoare a acelui asalt fură măturați și nu puțini nefericiți legionari. Valul bagauzilor, cu neputință de stăvilit, atinse și depăși poziția în care mai devreme se aflase linia romană, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în învălmășeala aceea sălbatică. în sfârșit, reuși să-și deschidă o breșă în rândurile vrăjmașe și se aruncă dincolo, chemându-și cu glas puternic oamenii. îl urmară și alții. Tocmai atunci o suliță turingiană, trecând prin cămașa de zale, îi străpunse pieptul. Durerea fu cumplită și copleșitoare și totuși de curtă durată. Vederea i se încețoșă, picioarele i se îndoiră, nu mai auzi nimic. Se lăsă întunericul. în timp ce cădea, mâna unui bagaud apucă însemnul și îl purtă înainte. Turingienii se risipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până pe umeri, așa cum l-ar fi purtat un războinic tânăr. Avea pielea închisă la culoare, arsă de soarele câmpiei, întocmai ca aceea a războinicilor săi hiung-nu. Și de această dată, ochi săi îi părură lui Balamber două sulițe, capabile să străpungă orice lucru pe care și-ar fi oprit privirea. După cum avea obiceiul, nici măcar în ziua aceea regele nu îmbrăcase veșminte somptuoase: sub splendida armură din plăci, fabricată cu siguranță în Orient, Balamber ghici o tunică dalmatica, ă simplă, cu mâneci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de scutierul său sub un torent de săgeți și javeline, putu chiar să arunce o privire neliniștită către coastă, unde mingan-ul lui Atila continua să înainteze lent printr-o puzderie de dușmani. Era cumplit: păreau la un pas de a străpunge liniile dușmane, dar această străpungere, în loc să le aducă victoria, ar fi dus la înfrângerea cea mai dezastruoasă. Ajunse, în sfârșit, lângă scutierul său și, scuturându-l de un braț, îl obligă să se oprească și să fie atent la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înăcrită de gustul ei stricat. Ultimul asalt fusese cumplit, iar el se întreba prin ce plan binevoitor al Providenței divine i se îngăduise să rămână în viață, în timp ce ații căzuseră. Cum era, de pildă, Damatius, căruia o săgeată hună îi străpunsese gâtul. Sau cum era Dhuryodan, căzut doar cu puțin timp înainte, practic, sub ochii săi. Ajunsese pe colină puțin după miezul zilei, cu unitatea sa de galo-romani, și rămăsese toată după-amiaza un stâlp al apărării în acel sector de front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
29 de zile cât a durat bătălia, 16 30 zile au fost de lupte (10zile -ofensivă și 6 zile contraatac) și 13 zile de relativă liniște, restructurarea dispozitivului, aprovizionarea trupelor. Inamicul a trecut la ofensivă pe valea Oituzului pentru a străpunge apărarea trupelor româno ruse și a face joncțiunea cu cele de pe valea Siretului. Pe 26iulie/8 august -9/22 august 1917 s-a desfășurat ultimul episod al confruntărilor din vara anului 1917 de pe frontul român, lupta numită în istoriografie, ,,lupta
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
Satyam, numărul 7, din satul Kamikuishiki de lângă muntele Fuji la trei dimineața. Împreună cu ceilalți patru criminali au făcut o simulare a atacului. Au folosit pungi cam de aceeași mărime cu cele de la atac, doar că erau umplute cu apă. Au străpuns punga cu vârful ascuțit al unei umbrele. Repetiția a fost supravegheată de Murai Hideo, unul dintre capii sectei. Se pare că ceilalți patru adepți se distrau făcând lucrul ăsta, însă Hayashi privea totul cu rezervă. Nici măcar nu a înțepat punga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
traseul opus. În jur de 9:27, la stația Kokkai-gijidōmae, în sfârșit, garnitura a fost oprită. Aici metroul a fost evacuat și scos de pe traseu. Trenul a continuat să circule cam o oră și patruzeci de minute după ce Yokoyama a străpuns pachetele cu gaz sarin. Vă puteți imagina ce confuzie s-a produs la sediul central al Regiei Autonome a Metroului. Deși în metroul B801 se găsea un obiect suspect, care ar fi putut provoca multe victime, nimănui nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să nu vă avântați prea departe, să nu deschideți ușa ferecată din adâncul-adâncului. În spatele ei se află povestea întunericului de nepătruns al Întunegrilor. Pornind de la propriul text (din punctul de vedere al povestirii mele), cei cinci „executanți“ Aum, care au străpuns pungile cu sarin cu vârful umbrelelor ascuțite, sunt niște „Întunegri“ evadați din subteranul întunecat al Tokio-ului. Îmi închipui scena respectivă și mă scutur. Frică. Dezgust. Probabil că e o prostie ce spun acum. Aș vrea să urlu în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
100 x 50 x 50 mm. Tot ansamblul este rigidizat cu aracet și cuie. După montaj, prin cele două scînduri au fost practicate, din 5 în 5 cm, găuri (Ø 10 mm) cu un burghiu lung, astfel încît să fie străpunse amîndouă odată, asigurîndu-se centrarea găurilor. Prin aceste găuri sunt introduse tije calibrate (Ø 8 mm), cu diametrul mai mic decît găurile din lemn, astfel încît acestea să culiseze liber datorită denivelărilor solului și greutății proprii. Pentru a preveni ieșirea acestora
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
democrației prin toate mijloacele disponibile într-un conflict considerat ca provenind din ciocnirea civilizației islamice cu cea occidentală. Astfel, conceptul unui sfârșit al istoriei democratic ca deznodământ al marii coliziuni cu islamul fundamentalist a devenit pentru neoconservatori raza călăuzitoare ce străpungea cețurile de după Războiul Rece88. Dar, în pofida entuziasmului liberal care a presupus sfârșitul istoriei, în ideea că democrațiile lumii urmează să coexiste într-o lume a păcii, al mitului ordinii internaționale girate de instituții, unipolaritatea, legitimitatea puterii americane sunt un rezultat
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
umbli! -Vrei să te ajut să te ridici? -Nu, mă simt bine aici. Pardoseala bucătăriei era încântător de răcoroasă. Mă scufundai într-un soi de comă voluptoasă. Ultima senzație fu cea a rotirii pământului. p. 137 Pașii lui Sigrid îmi străpunseră somnul. Fermecat de ideea de a-i vedea gleznele, am deschis ochii și m-am pomenit nas în nas cu Biscuit care mă inspecta cu dezgust. -Hrănesc pisica și-ți pregătesc cina. Cum te simți, Olaf? -Mai bine ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
roșcate Începuseră să se vadă pe linia orizontului, devenită Între timp albastruviolet. La Început culorile erau anemice, dar pe parcurs se transformau, devenind aprinse. În stânga lor cerul se Înfățișa privirii ca o imensă avalanșa de zăpadă scânteietoare. Linia orizontului era străpunsă În două locuri de catargele a două vase aflate undeva la ancoră, mai departe de țărm. Nici cel mai talentat pictor n-ar putea reda așa ceva, se Încumetase Andreea să spună mai mult În șoaptă. Un spectacol de culoare ce
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
feerie neobișnuită, Învăpăiată cuprinsese atât cerul cât și marea În dansul ei matinal. O imensă Întindere de apă violet roșiatică se Înfățișa privirilor lor, cu creste de valuri Înspumate, sclipitoare și veșnic În mișcare. Liniștea ce stăpânea Împrejurimile a fost străpunsă de țipătul strident al unui pescăruș, ce se avântase primul În căutarea hranei, peștele. Se ridicase spre cer ca o săgeată, apoi plutise deasupra apei, iscodind după hrană. Curând i-au urmat alții și astfel magia răsăritului de soare la
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
îți vor nimici înălțimile, te vor dezbrăca de hainele tale, îți vor lua toată podoaba de pietre scumpe, și te vor lăsa goală, goală de tot. 40. Vor aduce gloata împotriva ta, te vor ucide cu pietre și te vor străpunge cu lovituri de sabie. 41. Îți vor arde casele cu foc, și se vor răzbuna pe tine, înaintea unei mulțimi de femei. Voi face să înceteze astfel curvia ta și nu vei mai da plata de curvă. 42. Îmi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
iată că voi aduce împotriva ta niște străini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia împotriva înțelepciunii tale strălucitoare, și-ți vor pîngări frumusețea. 8. Te vor arunca în groapă, și vei muri ca cei ce cad străpunși de lovituri, în mijlocul mărilor. 9. Vei mai zice tu atunci în fața ucigașului tău: "Sunt Dumnezeu", măcar că ești om și nu Dumnezeu, sub mîna celui ce te va ucide? 10. Vei muri de moartea celor netăiați împrejur, de mîna străinilor. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
fiarelor pămîntului și păsărilor cerului. 6. Și toți locuitorii Egiptului vor ști că Eu sunt Domnul, pentru că au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel. 7. Cînd au pus mîna pe tine, te-ai rupt, și le-ai străpuns tot umărul, cînd s-au proptit de tine, te-ai sfărîmat, și le-ai scrîntit șoldurile." 8. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată, voi aduce sabia împotriva ta, și voi nimici cu desăvîrșire din mijlocul tău oamenii și vitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
un tic din copilărie, îl aveam ori de câte ori scăpăm de o dificultate, pedeapsă sau responsabilitate. Deja sus, soarele ardea. Am pătruns într-un labirint de străduțe pustii, mărginite de case cenușii care atingeau ciudate forme geometrice: cubice, prismatice și conice: erau străpunse de lucarne joase și întunecate, șubrede, părăsite, provizorii. Era de neconceput ca o ființă vie să fi locuit vreodată în ele. Ca o lamă de aur, soarele reteza umbra pereților, străzile se alungeau între vechile ziduri albe. Totul era liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aș fi vrut să fug de mine însumi. Involuntar, am început să merg spre casă, fără să văd pe nimeni și nimic. Aveam impresia că rătăceam printr-un oraș necunoscut. În jurul meu, case stranii, diforme, cu diferite forme geometrice erau străpunse de lucarne negre și păreau părăsite. Era de neconceput ca vreo ființă vie să fi locuit cândva în ele. Pereții lor albi răspândeau o lumină morbidă și, lucru bizar, incredibil, de fiecare dată când mă opream în dreptul unuia dintre acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
reșoul cu opiu și m-am uitat prin lucarnă: un copac negru se profila pe obloanele închise ale măcelăriei. Umbre obscure se întrepătrundeau. Am simțit că totul e gol și provizoriu. Cerul, negru ca smoala, semăna cu un vechi ciador străpuns de nenumărate stele strălucitoare. Se auzi cântecul muezinului. Chemarea necuviincioasă care te făcea să te gândești la țipătul unei femei în chinurile facerii - poate târfa era gata să nască. Geamătul unui câine se amesteca în sunetele chemării la rugăciunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
propriului spațiu. Totul se petrecea de parcă îmi modelasem toate visele și cunoscusem dinainte interpretarea lor exactă. Am adormit foarte târziu. Deodată mă văzui rătăcind pe străzile unui oraș necunoscut, ale cărui case bizare afectau forme geometrice: prismatice, conice, cubice; erau străpunse de lucarne joase și întunecoase; tufe de nuferi se cățărau de-a lungul ușilor și pereților. Nimic nu mă jena în mișcări și respiram fără nici un soi de dificultate. Dar locuitorii acestui oraș erau morți; muriseră de o moarte curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bine, copilul... Spunea ea însăși: «La baie am rămas însărcinată.» Ieri-seară, m-am dus să-i fac frecție, avea vânătăi pe braț. Ea mi le-a arătat. Mi-a spus: «Am coborât la subsol la căderea nopții, atunci m-au străpuns djinnii»“ Apoi mă întrebă: „Nu știai că nevastă-ta e însărcinată de mai multă vreme?“ I-am răspuns râzând: „Pe cât punem pariu că acest copil i-ar fi semănat cititorului de versete din Coran, pe cât punem pariu că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mii de morți. O, Dumnezeul meu, dă-mi curagiu, sau voi cădea de durere de nu vei veni într-ajutorul meu! Se așeză în poalele capelei pescarilor. Madona de Sorrenta era fecioara celor șapte dureri, sculptorul o înfățișase cu inima străpunsă cu șapte săbii, în vreme ce pe brațe ținea pe Cristos murind. Vederea aceștii marmure ce atât se potrivea cu impresiile inimii sale pare că ar fi aruncat un balsam mântuitor în sufletul junelui artist și inscripția Stabat mater dolorosa ce era
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]