6,493 matches
-
Scăpasem din mână ghiozdanul și cu mânuțele înghețate, nu-l mai puteam prinde din zăpada așternută. Frigul mă cuprinsese, am început să strig și am avut norocul că servitoarea ieșise din casă și venind în întâmpinarea mea mi-a auzit strigătul și m-a ajutat să ajung acasă. Vara, în schimb, era un anotimp fermecător, căldurile suportabile. Nu am trăit la țară, să fiu binecuvântată de natură în copilărie și atunci încercam să o descopăr, să merg eu spre ea... Iubeam
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
toate există o întrepătrundere a unei calități umane de care Tania Budi este conștientă, fără a bate monedă pe aceasta. Întocmai naturalețea și măsura sunt condiția respectului de care se bucură Tania Budi. Dacă s-ar rezidi azi lumea, pe lângă strigătul „Să se facă lumină” n-ar fi o stupiditate descoperirea într-o nouă biblie a versetului „Să se facă liniște!”. Pentru că trăim în vremile marilor gălăgii, gălăgia fiind cea mai incitantă călăuză a cutreierării prin vieți, din care se țes
TANIA BUDI. DEOSEBIRI DE PRINCIPII. O CĂRARE DE TRANDAFIRI PRIN VIAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373012_a_374341]
-
gata să înceapă, Pe Golgota e jale, căci lumea e mâhnită. E vie amintirea alegerii greșite, Când Iscarioteanul, Pe Isus L-a trădat, Când fu ales Baraba, tâlharul, spre iertare Și Domnul, de mulțimea întreagă condamnat. Răsună încă valea de strigătele lumii, Noroadele scandează:"Să fie răstignit!" O sumbră balansare, un corp lipsit de viață, Un ștreang în care Iuda sfârșitul a găsit. Treizeci de-arginți, atâta să valoreze viața, Acelui ce din slavă, S-a dat înspre jertfire? E prea
MERGEȚI ȘI DAȚI DE VESTE, CRISTOS A ÎNVIAT! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373002_a_374331]
-
coate, Inima i se trezi, păcatul îi apăsa greu inima, Încercă să-și îngroape fața în pernă, de rușine, În ochii lui se zărea o lumină arzătoare, Duhurile rele, se foiau prin copacii Parcului Copoului, DREPȚI,se auzi din nou strigătul, , Străjerul nopții își desfăcu aripile întunericului, Leii și vulturii se adăposteau sub aripile lui, Cartea pe care o citeam la lumina lanternei Îmi fu smulsă de serjant, am rămas singur, jefuit de unicul bun, neconsolat nici astăzi. BMM Referință Bibliografică
CARTEA PIERDUTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373031_a_374360]
-
o mașină de teren intră în curtea fermei. Oamenii partidului coborâră unul după altul, cu pălăriile de fetru trase pe frunte și mâinile afundate adânc în buzunarele hainelor lungi din fâș de culoare bej. În liniștea grea, se auzi clar strigătul fazanului care se înălță într-un zbor zgomotos de pe dealul din spatele grajdurilor. Man nu își putu alunga imediat din minte frază care i se năpustise către buzele crispate fără voie: începe vânătoarea. Îi trimise pe toți la treburile lor, îi
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
singură la vale sau în râu. Pe apa râului era tare greu să mai prinzi mingea, o vedeai înotând grăbită spre Dunăre, dacă nu se oprea undeva într-o hulboacă. Partidele de fotbal erau aprige, cu cotonogeli, chiote, picioare julite, strigăte de gooool, șoșoni rupți, pantaloni sfâșiați, bătăi, plânsete. Cel mai rău era însă când cineva ne alunga de la joacă, fie vreun părinte al unui copil, fie pădurarul, fie vreun profesor de școală care ne vedea că pierdem timpul în loc să învățăm
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
a făcut pentru tine și nu îți vine să crezi că lucruri atât de minunate au fost făcute doar pentru tine. Când a adus Domnul înapoi pe prinșii de război ai Sionului, parcă visam. Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, și limba de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!” Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, și de aceea suntem plini de bucurie. ( Psalmul 126-1;3 ) În cartea
MAI PRESUS DE PUTEREA UMANĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371115_a_372444]
-
face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor! Cine ești tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc șes. El va pune piatra cea mai însemnată în vârful templului, în mijlocul strigătelor de: ,,Îndurare, îndurare cu ea!” Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,,Mâinile lui Zorobabel au întemeiat casa aceasta, și tot mâinile lui o vor și isprăvi; și veți ști că Domnul oștirilor m-a trimis la voi. Căci cine disprețuiește
MAI PRESUS DE PUTEREA UMANĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371115_a_372444]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Recenzii > RECENZIE LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI "ANOTIMP (I)LEGAL - LUMINA", ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 861 din 10 mai 2013 Toate Articolele Autorului ADIERI DE LUMINĂ Și STRIGĂTE-N ȘOAPTĂ Mihaela Aionesei, anotimp (i)legal - lumina, Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2013 Volumul de față - o blândă invocație între rostit și nestostit, un fel de strigăt în șoaptă, prelungire de suflet între un anotimp și altul, mai teafăr, mai alcătuit
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
Ediția nr. 861 din 10 mai 2013 Toate Articolele Autorului ADIERI DE LUMINĂ Și STRIGĂTE-N ȘOAPTĂ Mihaela Aionesei, anotimp (i)legal - lumina, Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2013 Volumul de față - o blândă invocație între rostit și nestostit, un fel de strigăt în șoaptă, prelungire de suflet între un anotimp și altul, mai teafăr, mai alcătuit. Pe plaja acestui anotimp - lucruri și stări nepereche: o liniște marmoreană care ia formă de strigăt, „lilieci cu bucăți de lună sub aripi”, umbra iubirii dintâi
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
o blândă invocație între rostit și nestostit, un fel de strigăt în șoaptă, prelungire de suflet între un anotimp și altul, mai teafăr, mai alcătuit. Pe plaja acestui anotimp - lucruri și stări nepereche: o liniște marmoreană care ia formă de strigăt, „lilieci cu bucăți de lună sub aripi”, umbra iubirii dintâi care e aidoma celei din urmă, nelipsitele castele de nisip (cine nu și-a ridicat, măcar o duzină?) - un dor răscolit (și răscolitor) - dincolo de memoria ierbii. Câteva mostre lirice pe
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
stă paznic la turma de vise”(într-un august de miere). Sau: “lumina urcă treptele schiopătând” (Dragostea aproapelui) și: “inima scorbură / sparge toamna în dinți ca pe-o alună” - și alte asemenea sintagme proprii Mihaelei Aionesei. Poemele Mihaelei Aioanei sunt strigăte-n șoaptă, mici inundații nostalgice care nu știm de unde vin, așa că lăsăm să ne cuprindă gleznele, genunchii, grumazul, până la încheietura sufletului cu inima. Avem aici parte de scurte intemperii, tandrețe-n averse, până Selene, rănește cu secera, pruncii abia născuți
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
divinitatea. Iată ce efect miraculos poate avea Poezia! Autoironică dar fără nici un fel de malițiozitate, autoarea spune: “duc o campanie de lămurire cu mine / dacă mă fac că nu văd / nu înseamnă că sunt oarbă / dacă nu las urme de strigăt / nu înseamnă că nu mă doare / peste tot pițigoi cu unghia în gât / mai că-mi vine uneori să fac la fel / dar trec întotdeauna pe partea cealaltă / în cârca unui melc - / sufletul / când dau de oameni crește cât o
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
chemarea vuietului mării în larg sau în cochilia unei scoici, fac din cititor un supus și un căutător de frumos și de adevăr, pe care le pot găsi în aceste versuri sublime, ca niște adieri de lumină la cumpăna dintre strigăt și șoaptă. Și versul despică ființa în două și nu curge sânge și nu curg lacrimi ci doar o licoare sărată, aidoma sudorii de crin pe câmpia însorită. E mustul Poeziei autentice, cel răsărit prin piele și cel absorbit cu
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
Acasa > Strofe > Atasament > UNDE ȚI-E STRIGĂTUL? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1762 din 28 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Unde ți-e strigătul, cel care Pătrunde, arde, răscolește? L-ai risipit în vânt? În zare? Ori doar în tine mai mocnește? Îl auzeam
UNDE ŢI-E STRIGĂTUL? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344821_a_346150]
-
Acasa > Strofe > Atasament > UNDE ȚI-E STRIGĂTUL? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1762 din 28 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Unde ți-e strigătul, cel care Pătrunde, arde, răscolește? L-ai risipit în vânt? În zare? Ori doar în tine mai mocnește? Îl auzeam gonind, cum crește. Sosea mai blând ca o chemare! Nu-l mai aud! Se risipește! O tânguire temătoare. E doar
UNDE ŢI-E STRIGĂTUL? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344821_a_346150]
-
Nu-l mai aud! Se risipește! O tânguire temătoare. E doar un vis? O nălucire! Fierbinți broboane-mi udă fața. M-am amăgit cu fericire.-I târziu și mută dimineața. *** Volumul manuscris "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Unde ți-e strigătul? / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1762, Anul V, 28 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
UNDE ŢI-E STRIGĂTUL? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344821_a_346150]
-
nostru judecător. Treptat, în mulțime și crescând mai pierde din această capacitate, semănând cu adulții. Li se ia din bine și li se adaugă răul. Inconștient. Frumusețea poeziei și a poeților, frumusețea ta, constă și în păstrarea acestor capacități. „Cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare” - trebuie să fiu sinceră acum; la prima ta „citire” pari doar o romantică incurabilă, de neegalat. Te-am comparat cu Magda Isanos, cu poeta verde, cu cea calofilă, nu, nu! Atingi cititorul cu o
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
plânge cu lacrimi de femeie, care nu-și mai găsește locul... După atâta uimire cu care am pășit în viață, m-am trezit în altă uimire, de a vedea fețele timpului, îngerii... Mă caut, dar nu mă găsesc! Poate sunt strigătul dintre viață și moarte, poate sunt picătura de fericire... care se ascunde în litere! Totul depinde de tine, iubitule! Ce alegi: filozofia sau taina? 23 iunie 2008 pentru Felix POST-SCRIPTUM el a început să semene cu Mircea Cărtărescu, să zâmbească
POEME DE DANIELA VOICULESCU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344865_a_346194]
-
lungi de teroare și agonie, milioane de oameni, cu sufletul la gură și obrajii brăzdați de lacrimi, au ieșit pe străzi, cu privirile rugătoare ațintite spre răsărit. Cand cerul începu să se coloreze în roșu și apoi răsari soarele, un strigăt de ușurare și bucurie izbucni din toate piepturile. Strigau cu toții, ”Binecuvintează suflete al meu pe Domnul!”, căci soarele a răsărit din nou, după o zi de întuneric. Obinșnuiți cu consistentă binecuvântărilor lui Dumnezeu, tindem să uităm a-I fi recunoscători
DE LA RECUNOSTINTA LA MULTUMIRE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 37 din 06 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344904_a_346233]
-
din cele mai de preț daruri ale umanității. 3. Ce este arta? GR: Arta este poate, frumosul care încântă ochiul. Ceva care creează o emoție sufletească. Arta poate fi și „estetica” urâtului, sumbrului, pesimismului, prostiei, cotroversului, anarhiei, mizeriei, nebuniei... (Vezi „Strigătul” lui Edvard Munch, unele desene grafitti, arta decadentă, epiderma mutilată prin tatuaje sau inele multiple, etc.). Nu cred că arta poate avea o definiție precisă, o definiție satisfăcătoare. Este mai ușor de definit modul prin care este făcută decat ceea ce
DIALOG CU GEORGE ROCA de MENUŢ MAXIMINIAN în ediţia nr. 36 din 05 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344922_a_346251]
-
prea îndepărtat. O noapte rece cu sclipiri de jar. Mijloc de ianuarie, geros și sacru, când crisalida netulburată a atomului primordial s-a transformat în lacrimă frământată de neliniștea propriei deslușiri și a coborât printre muritori. Și a fost atunci strigăt și cânt și cuvânt. Și a fost atunci deschisă o poartă spre tainele ascunse ale creației universale : nașterea, viața, iubirea și moartea. Și a mai fost atunci o revărsare de lumină. Și copilul care a adus toate acestea pe pâmântul
EMINESCU DIN LACRIMĂ de MIHAELA DORDEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344957_a_346286]
-
încropi o minimă garderobă. Sub o grămadă de hăinuțe a descoperit afișul pe care îl cumpărase cu ani în urmă. “Uitasem de tine”, a spus ea, în timp ce îl deschidea, grăbită. Am auzit-o apoi, cum abia și-a înăbușit un strigăt de uimire. “Ce este?” am întrebat-o. Linda mi-a arătat afișul, care înfățișa o mamă, stând în genunchi lângă pat, alături de fiica ei, la rugăciunea de seară. Dedesubt, era scris cu litere mari: “Emma și mămica ei se roagă
CAILE LUI MISTERIOASE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 26 din 26 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344973_a_346302]
-
pe multe caiete, de-a lungul timpului. Scriind poezie am impresia că păstrez clipa. Poezia mea e dor după clipele trăite frumos, e regăsire și despărțire, e suflet pierdut în nisipul timpului, este pentru mine un refugiu, o binecuvântare, un strigăt de fericire cu lacrimi pe obraji. Este foc și apă. Este oglinda în care mă privesc adeseori, cu speranță, cu deznădejde, cu bucurie și cu dorința arăzătoare de a scrie cât mai mult. Poezia este o punte de legătură între
TAINA SCRISULUI (47) – FIECARE DINTRE NOI ESTE O POEZIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345774_a_347103]
-
prea repede alunecând în vâltori... Un semn se ivește în zare și-n taina ce-o întrevăd coborând ca un înger în firava horbotă a serii doar ochii tăi... ... două răni dezmierdate de frenezia altor buze ce-ți vor strivi strigătul - rămas între ziduri ostatic, ostatic... 12 - 13 aprilie 2013 Referință Bibliografică: Ademenit de vechea lumina ... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 838, Anul III, 17 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ADEMENIT DE VECHEA LUMINA ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345845_a_347174]