KorAP: Find »[drukola/base=structurare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...173 >

4,310 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455

listele de întrebări standardizate la întrebări deschise și abordări conversaționale de tipul doar-pornește-reportofonul-și-cere-i-persoanei-să-vorbească, cum le numea Studs Terkel (1972). Fiecare are scopul său și este rezultatul discuției a două persoane. Deși ar putea părea că există o anumită doză de structurare în cele aproximativ două sute de întrebări oferite în continuare, voi explica în secțiunea următoare de ce prefer o abordare mai flexibilă, cu final deschis. Nici o lucrare nu vă poate furniza toate informațiile pe care ar trebui să le luați în considerare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
Întrebările sugerate acoperă întregul ciclu al vieții și sunt prezentate în ordine cronologică (de la copilărie spre maturitate), într-un cadru tematic (abordând în profunzime doar o singură temă o dată). În acest fel, interviul poate fi realizat urmând etapele vieții (cronologic). Structurarea tematică vă permite să vă concentrați asupra oricărei teme veți dori să aprofundați. Spre exemplu, dacă sunteți interesat de rolul persoanei în istoria locală, puteți dezvolta această temă focalizându-vă pe ceea ce s-a întâmplat în lumea sau comunitatea sa

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732

s c u r s u l u i, problema alterității are două aspecte: măsura în care realizatorul discursului (locutorul) s-a adaptat posibilităților de înțelegere ale receptorului (interlocutorului) și măsura în care discursul întrunește condițiile de expresie și de structurare cerute de domeniul la care se aplică și de scopul pentru care a fost realizat. Întrucît asemenea aspecte sînt vizate în analiza lingvistică obișnuită, se poate constata că alteritatea reprezintă în acest caz fundalul demersului analitic, chiar și atunci cînd

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
examen de admitere la Litere.), anafore metalingvistice sau autonimice (La seminar se vorbise mult despre [iubirea absolută]1. Aceste două cuvinte 1 îi stăruiau în minte.) Anaforele îndeplinesc funcții variate din punct de vedere textual (au un rol important în structurarea textului, în asigurarea coeziunii textuale), din punct de vedere referențial (de exemplu, contribuie la identificarea, reclasificarea, definirea, numirea referenților într-un discurs) și din punct de vedere discursiv (exprimarea polifoniei, manipularea receptorului se realizează și prin modul în care sînt

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
așadar, în semantica structurală pe baza lexemelor, sememelor și semelor care reprezintă structura unei limbi la un moment dat. Punctul de pornire al acestei abordări a fost un proiect al lui Louis Hjelmslev, care a introdus distincția dintre forma conținutului (structurarea intenției de comunicare într-o lume dată) și substanța conținutului (punerea în raport a lumii exterioare cu facultatea de a vorbi). Conținutul este analizat în dicționare și în semantica tradițională ca posibilitate de descompunere a unei expresii în mai multe

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
despre temă ca factor unificator al unei opere, încît obiectul ei este constituit totdeauna din unități de conținut ale textului. De aici, au luat naștere trei discipline diferite, între care se remarcă analiza funcțională, ce propune o teorie generală a structurării tematice, fie la nivel paradigmatic, fie la nivel sintagmatic. Ca atare, această analiză nu studiază motivele ca atare, ci rolul lor structural în dinamica textelor, ceea ce presupune transformarea motivelor în funcții. Ea s-a concentrat asupra unui anumit tip de

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
la modelele din fondul vechi latin al limbii, inițiat și reprezentat de Aron Pumnul la mijlocul secolului al XIX-lea. Din punctul de vedere al actului lingvistic, ca o instanță de enunțare care se manifestă pe suprafața discursivă argumentativă, ce favorizează structurarea universurilor de cunoaștere, analogia acționează, pe fondul unui fapt problematic de cunoaștere, la toate nivelurile limbii: fonetic (luni, în loc de lune < lat. Lunae, sub influența analogică a celorlalte nume ale săptămînii), morfologic (cu frecvență deosebită, în interiorul unei paradigme sau ca urmare

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
de cuvinte, propoziții sau fraze contrastante aflate în raport de coordonare sau subordonare: Voi credeați în visul vostru, noi nu credem în nimic! (Mihai Eminescu), care pot conferi demersului, indiferent de nivelul asupra căruia operează (semantic, sintagmatic sau tematic), o structurare internă și o ierarhizare a materiei sale, constituindu-se ca strategie discursivă, în dependență cu intenția de comunicare a enunțiatorului. Prin extensie contextuală și amplificare și prin asociere cu alte figuri sintactice (anadiploză, epanadiploză, chiasm) se poate ajunge la structuri

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
a frazelor în argumentație și reprezintă sensul sau direcția ce se atribuie enunțurilor pentru a se ajunge la o anumită concluzie sau la anumite concluzii. Orientarea discursivă se poate concretiza prin factori discursivi și prin factori lingvistici, primii ținînd de structurarea discursului, de înlănțuirile care se produc între enunțuri. Factorii lingvistici, numiți operatori argumentativi, sînt mărci lingvistice specializate pentru a indica orientarea argumentativă. Din punctul de vedere al exigențelor comunicării, enunțurile nu au de obicei precizia necesară, încît dacă cineva spune

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
care se disting, într-o primă etapă, argumentele și consecința (concluzia) și, într-o etapă ulterioară, elementele care asigură unitatea, coerența și distinctibilitatea. Desigur, acest tip discursiv are numeroase specii și varietăți din perspectiva componentelor și a modului lor de structurare, dar aceasta nu presupune imposibilitatea raportării lor la o schemă unică. V. argument, demonstrație, inducție, inferență, persuasiune. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO ARHEOLOGIE. Cuvîntul arheologie a fost pus în relație cu discursul și cu a n

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
în raport cu plenitudinea discursului ține de natura textului. Există apoi enunțuri (fraze) care nu se raportează la categoria de adevăr (fie subiectiv, fie obiectiv), precum întrebările, și, în acest caz, ele nu pot fi nici asertive. Ca bază pentru realizarea și structurarea elementelor discursului, aserțiunea este fenomenul cel mai frecvent, indiferent de stilul funcțional la care poate fi repartizat discursul. Situația este explicabilă prin faptul că, de cele mai multe ori, comunicarea este transmiterea unei informații întemeiate pe constatarea unei stări de lucruri, a

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
mijloc de producere a stărilor extatice. Din perspectiva rolului în alcătuirea discursului, aserțiunea poate deveni mijloc de caracterizare a lui, dar, desigur, nu în mod exclusiv, căci numai în sentințe sau în unele texte sapiențiale poate fi element suficient de structurare discursivă. De aceea, a n a l i z a d i s c u r s u l u i are în vedere frecvența și statutul aserțiunii, fiindcă ea reprezintă și bază ideatică și formă de organizare a expresiei

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
din perspectiva enunțului, ci al conținutului considerat în sine. Altădată, statutul autonimic poate apărea dintr-o reflecție a interlocutorului: "Ai spus săptămîna viitoare, dar cînd, luni sau vineri?". Din asemenea constatări, se poate deduce că, deși autonimia nu reflectă o structurare de tip discursiv propriu-zis, ea nu se poate sustrage a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, fie că se admite că există două întrebuințări ale cuvîntului (una discursivă

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
care este folosit, încît semnificația "spațiu sau domeniu delimitat în interiorul căreia se constată un fenomen" îl face apt pentru a-l folosi în legătură cu limba sau cu discursul. Astfel se explică proliferarea în cadrul structuralismului a construcțiilor care denumesc diferite tipuri de structurări autonome cu raporturi inerente unor spații închise. În morfologie, sînt menționate cîmpurile derivaționale pentru a grupa elementele care pornesc de la aceeași bază (colț-colțos, colțuros, încolți, colțar, colțișor), iar fonetica operează cu cîmpurile de dispersie ale fenomenelor care cuprind ansambluri ale

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
plan diacronic, analiza cîmpurilor lexicale (precum cele ale înrudirii, ale muncilor agricole etc.) permit surprinderea, prin amprenta lor în limbă, a evoluției moravurilor, a ocupațiilor și tehnicilor (adică a practicilor sociale). În plan sincronic, studiul acestor cîmpuri antrenează problemele de structurare a lexicului și, într-o abordare comparativă între limbi și culturi, a celor ale relativității lingvistice. Noțiunea "cîmp lexical" interesează în mod deosebit lexicografia, apoi, stilistica și a n a l i z a d i s c u r

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN CÎMP DISCURSIV. Cu determinări pentru a-i preciza domeniul de aplicare, cuvîntul cîmp este utilizat în lingvistică pentru a distinge domenii cu un anumit tip de structurare, deși sintagme precum cîmp lingvistic, cîmp conceptual, cîmp semantic nu corespund exigențelor de precizie deplină pentru a fi incluse între elementele terminologice de bază. În anul 1983, D. Maingueneau a introdus sintagma cîmp discursiv în corelație cu cele de univers

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
necesar un text coerent și la nivel global; coerența globală este asigurată de un principiu semantic integrator, definibil în termeni de macrostructură. Pe lîngă rolul lingvistic de "gardian" al coerenței la nivel global, macrostructura joacă și un rol cognitiv de structurare a informației. Existența macrostructurii explică de ce identitatea referențială a indivizilor și a proprietăților, ca și relația lumilor, nu constituie o condiție suficientă de coerență. Fenomenul coerenței (principiu fundamental în funcționarea discursului) este dublu determinat: pe de o parte, de reguli

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
din contra, consideră sensul ca ivindu-se din practicile de producere a sensului, din schemele socioculturale ale habitudinilor. Lingviștii conexioniști cercetează în discurs punctele de contact cu experiența lumii, care sînt semantica nominală, actanțialitatea, mărcile spațio-temporale și personale, postulînd noi structurări și dînd sens discursurilor în același mod în care se structurează și se dă viață anturajului sociocultural. Potrivit Catherinei Fuchs, cogniția este diferită de o simplă taxinomie simbolică, ea este ivirea elementelor de sens pe o bază de date perceptive

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
organizată comunicarea pentru a produce un anumit efect, în vreme ce pragmatica constată tipurile de efecte și stabilește trăsăturile factorului cauzativ. Pentru a realiza comunicarea, mijloacele limbii sînt selectate și organizate în funcție de obiect, de scop sau de posibilități, de fiecare dată prin structurări în forma enunțului și a discursului, încît tipul de enunț și tipul de discurs pot consitui indicii despre tipul de comunicare. Din acest motiv, în a n a l i z a d i s c u r s u

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
argumentelor). Identificarea concluziei și a valabilității ei se realizează, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, ca operații simultane cu identificarea mijloacelor de coerentă ce țin de exigențele structurării inferențelor. Modul în care este derivată concluzia din datele și situațiile oferite, precum și specificul acestor premise pot atribui inferențelor caracter de necesitate sau de probabilitate. V. argumentare, demonstrație, inferență. D. FILOZ 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO CONCORDANȚĂ. În

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
integrare liniară conclusive (pe scurt, de fapt, pînă la urmă, în fond, finalmente, în rezumat, în concluzie, după toate calculele, pentru a spune totul, în realitate, în fapt, în fine, la urma urmei, în orice caz, oricum); c) mărcile de structurare a conversației (bun, bine, păi, atunci etc.) și mărcile fatice (știi, vezi tu, ăă etc.) care, punctîndu-le, joacă un rol important în structurarea textelor orale. Prin aceasta, ele se apropie de organizatorii textuali, dar oralitatea le conferă o tonalitate enunțiativă

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
totul, în realitate, în fapt, în fine, la urma urmei, în orice caz, oricum); c) mărcile de structurare a conversației (bun, bine, păi, atunci etc.) și mărcile fatice (știi, vezi tu, ăă etc.) care, punctîndu-le, joacă un rol important în structurarea textelor orale. Prin aceasta, ele se apropie de organizatorii textuali, dar oralitatea le conferă o tonalitate enunțiativă și interactivă mai accentuată. Utilizările și frecvența conectorilor variază în funcție de genurile discursului. Textele juridice, de exemplu, integrează foarte puțini conectori, comparativ cu genurile

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
unele cazuri producîndu-se atenuarea ei, prin negociere, iar în altele intensificarea. Din perspectiva a n a l i z a d i s c u r s u l u i, contradicția pune proble la nivelul conținutului, la cel al structurării și la cel al selecției elementelor de expresie. De altfel, mai multe figuri retorice și de stil sînt construite pornind de la intenția etalării unor contradicții: antimetabola, antiteza, discordanța, distincția, ironia, oximoronul, paradoxul. Asemenea figuri, identificabile în discurs, pot indica în

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-l redea. Acest obiect al mesajului are o substanță, rezultată din punerea de acord a lumii exterioare cu facultatea de a vorbi și concretizată în intenția de a comunica ceva despre o situație din realitate, și o formă, ce reprezintă structurarea acestei intenții potrivit mijloacelor unei limbi. Acest model de analiză, datorat în mare parte lui L. Hjelmslev, va trebui completat și divizat în variante raportabile la diferite tipuri de discurs, astfel încît să se poată realiza o teorie și o

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, în care se fac raportări la diferite aspecte ale pragmaticii persuasiunii, fără a neglija mijloacele lingvistice angajate și modul lor de structurare. P. Charaudeau face, în mod legitim, trimiteri la stilul publicistic, dar se poate aprecia că strategiile de credibilitate remarcate de el au întrebuințare și dincolo de discursul raportabil la acest stil. V. etos, strategie discursivă, persuasiune. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN CRITERIU

Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]