11,661 matches
-
fi este totuna"). Astfel, Idealismul consideră că ideea și rațiunea sunt principalele forme ale cunoașterii, în timp ce materia este secundară, sau inexistentă. În timp ce Idealismul obiectiv afirmă că ideile există în ele însele, noi doar putând să le descoperim prin rațiune, Idealismul subiectiv consideră că ideile există doar în mintea persoanei, neexistând așadar, o realitate exterioară. În contrapoziție se află Empirismul, care este doctrina filosofică a testării, toată cunoașterea umană provenind din simțuri și experiență. Empirismul respinge ipoteza raționalistă, conform căreia oamenii au
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
să mai fie înrădăcinată și măsurată prin participarea la Taina Unității Bisericii în credința, dragoste și viață. S-a întâmplat apoi că laicul a fost nu doar "îngăduit" dar chiar silit să se confrunte cu împărtășania într-o perspectivă total subiectivă - aceea a nevoilor sale, a duhovniciei sale, a pregătirii sau nepregătirii sale, a posibilităților sale, etc. El însuși a devenit criteriul și judecătorul duhovniciei sale și a celorlalți. Și a devenit astfel în contextul unei teologii și a unei pietăți
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
ne-împărtășiți al laicilor, l-au transformat într-o normă, aproape într-o "marcă comercială" a Ortodoxiei. Este într-adevăr un miracol faptul că influența combinată a acestei teologii sacramentale venită din Apus și a acestei pietăți extraecleziale, individualistă și subiectivă, nu a reușit eradicarea completă a setei și a foamei pentru Sfânta Împărtășanie, pentru o participare adevărată și nu una formala în viața Bisericii. În toate vremurile, dar cu precădere în era noastră tulburată și confuză, fiecare renaștere ortodoxă și-
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
Poetul este dovada vie a modului de gândire și rostire într-o perioadă hotărâtoare pentru cultivarea liricii. Remarcabilă, atât din perspectiva evoluției genului, cât și din aceea a raportării la literatură, în general, și la Poezie, în special, expresia lumii subiective a creatorului transpune trăiri absolute, necondiționate. Este, în fapt, revelația divinității în persoana Poetului, precum și superbia văpăii de foc a spiritului întrupat în versuri. Conceptul comportă sensuri multiple, experimentând atitudini estetice fundamentale ce se caracterizează prin tendința de a observa
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
propriu, insolitul imaginilor artistice, toate dobândind noi valențe estetice. Cei 144 de poeți ai „zodiilor lirice” (12 zodii, pentru fiecare zodie 12 poeți) sunt prezenți în cea de a doua evanghelie în sistem reflex, compunând „inima” cărții, într-o manieră subiectivă, înțeleasă ca modalitate de „a fi” a eului, situat în centrul unui univers pe care îl reconstruiește de la temelie. Aici, lumea poetică este un macrocosmos, în care grupările se fac după semnele zodiacale. Fiecare simbol, semnificație, fiecare metaforă sau rimă
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
noaptea ațâțați de stele,/ vipere negre calea-mi ațin,/ cu disperare, cu îndurare,/ din gândul Câmpiei acuma vin ... / Mielul îmi zice: fii tare, Poete,/ iarba te cere, frunza te vrea,/ viciul tău fără de moarte,/ de Moarte te va răzbuna!” Meditația subiectivă creează un nou tip de integrare și valorificare a simbolurilor, dar care nu sunt accesibile tuturor cititorilor; ele își dezvăluie sensurile în funcție de cultura și de percepția fiecăruia, deschizând drumul unui număr imens de interpretări, diversificând trăirile, amplificând emoția receptării: „Coboară
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
am găsit forma ce pana mi-o ascunde ... Astfel de trepte spre absolutul cunoașterii, inedite prin forța de materializare a conceptelor, șochează de la început receptarea, devenind mărci stilistice ale acestei „scrise”. Situarea între actul poetic, asemenea unei manifestări a individualității subiective și modalitatea de obiectivare a raportului eu poetic/ eu cosmic, sugerează o imagine care polarizează, deopotrivă, simțirile vieții și pe cele ale unei perpetue deveniri: „Da, Poete, am împotriva ta câteva lucruri:/ Ai tragedia simțirii pe plauri de rouă. De ce
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
de o metrică variabilă, cu libertăți ritmice și cu asocieri de tipul ingambamentului, prin care se rostește gândul. Evanghelia Apocalipsei - Epifanii propune un mod de receptare specială a stării Poeziei, înțeleasă ca modalitate de a fi a creatorului. Aparținând lirismului subiectiv, situează eul în centrul unui univers cu totul original. Ineditul expresiei cărții se bucură de însoțirea poemelor cu ilustrații sugestive, reprezentative, semnate de Damian Petrescu, genial grafician și pictor român, trăitor de multă vreme în Franța. Astfel, fiecare imagine devine
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
și am primit undă verde pentru o idee simplă de răsturnat monotonia zilnică. Două puncte: astăzi, în fața vânzătorilor, nu o să mai fiu același client protocolar, plictisitor, sufocant, insistent, sâsâitor, rutinat. * Ei, nu chiar așa de mari, chiar dacă vreau să fiu subiectiv și să urle-n mine patriotismul local. ** Stau prin apropiere, d’aia! Că doar nu o să mă duc la capătul orașului pentru o ceapă. *** Ah! Prima iubire! **** Era să scriu Bulă. 2. O să fiu altfel de cum pregătesc ei “placa” să
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
-mi trăda prezența. Zeci de ochi ortografici mă țintesc ca pe un tipar. - Ăsta? Ăsta care habar n-are cu ce a venit la bibliotecă și are în cap doar năsturei, numai literatură nu? Ne-inspiratul ăsta? - Mda!...El !...E subiectiv cu noi dar, asta e! - Ia stai-stai-stai! De când a ajuns un scârța-scârța pe hârtie să ne hotărască sintaxa noastră? Păi, fără noi! ... - Hai și nu te mai umfla atâta Parantezo! Ai să plesnești și ne umpli de cerneală. Crăcănează-ți
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
din pricina mrejelor dorului. Cu toate inconvenientele unui regim auster de viață, cum s-ar mai reîntoarce, să-și afle sfârșitul - lângă oasele străbunilor! Nu sunt vorbe în vânt. Sunt mărturii. Mărturii zguduitoare, pilduitoare. Puse în gura personajelor reale, poveștile, întâmplările, subiective, desigur, capătă o aură tragică, pentru că protagoniștii nu se pot detașa. Aici e nevoie de iscusința autorului canalizată pe subiect, la care se mai adaugă și travaliul fanteziei acestuia, ori al altor personaje care intervin în poveste, fie direct, fie
REPORTER ÎN PATRIA DIN SUFLET ŞI CUVINTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341761_a_343090]
-
se împletește cu cel al pământului, al țării în care aceștia își trec viața, transformă romanul Vavilei Popovici într-o cronică. Menirea unei asemenea alternanțe, între expunerea evenimentelor din viața personajelor și istorie, este aceea de a uni obiectivul cu subiectivul, de a estompa orice urmă de îndoială cu privire la autenticitatea celor relatate. „Curând Bucovina se unește cu România. Aproape 25 de ani a fost parte a statului român, adică între anii 1917-1940 și 1941-1944. De fapt istoria Bucovinei a început în
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
infailibilă. Așa văd eu, așa gândesc eu, așa cred eu și astea sunt argumentele mele.” Acest „eu”, atât de insistent afirmat, este unul critico-auctorial, diferit de cel uneori cam prea „statistic”, al lui Călinescu (mutatis mutandis, Călinescu este infinit mai subiectiv decât Mircea Dinutz!). Poate că între cele două poziționări, cea obstinat și aproape exasperat personalizată, a lui Mircea Dinutz, și cea „statisticizată”, călinesciană, ar trebui să se medieze În definitiv, exasperările auctoriale ale lui Mircea Dinutz provin din conștiința muncii
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
să mai fie înrădăcinată și măsurată prin participarea la Taina Unității Bisericii în credința, dragoste și viață. S-a întâmplat apoi că laicul a fost nu doar "îngăduit"dar chiar silit să se confrunte cu împărtășania într-o perspectivă total subiectivă - aceea a nevoilor sale, a duhovniciei sale, a pregătirii sau nepregătirii sale, a posibilităților sale, etc. El însuși a devenit criteriul și judecătorul duhovniciei sale și a celorlalți. Și a devenit astfel în contextul unei teologii și a unei pietăți
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
ne-împărtășiți al laicilor, l-au transformat într-o normă, aproape într-o "marcă comercială"a Ortodoxiei. Este într-adevăr un miracol faptul că influența combinată a acestei teologii sacramentale venită din Apus și a acestei pietăți extraecleziale, individualistă și subiectivă, nu a reușit eradicarea completă a setei și a foamei pentru Sfânta Împărtășanie, pentru o participare adevărată și nu una formala în viața Bisericii. În toate vremurile, dar cu precădere în era noastră tulburată și confuză, fiecare renaștere ortodoxă și-
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
bucurie în Est și în Vest și alte eseuri, Humanitas, București, 2006, 2007, precum și numeroase studii și articole în reviste românești și străine. Despre îngeri sau conturarea elementelor pentru o teorie a proximității, o proximitate pe care fiecare o percepe subiectiv, prin obiectivitatea propriei sale personalități. Premisa volumului o constituie afinitatea lui Andrei Pleșu pentru reflexul firesc al spațiilor intermediare, care în plan ontologic se ființează prin îngeri ... Autorul se confesează încă din debutul primului capitol, [...] n-am văzut niciodată îngeri
DESPRE ÎNGERI DE ANDREI PLEŞU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341816_a_343145]
-
un accident. Ea este consecința legică a crizei în care se află democrația europeană (și nu numai). Textul domnului Leu denunță limitarea intelectuală a liderilor PPE. Vorbesc despre „limitare" și nu despre "limite" întrucât cea dintâi, în înțelesul meu, este subiectivă, adică edificată voluntar, (auto)impusă și, în acest sens, exterioară persoanei în cauză, pe când cele din urmă sunt obiective, adică înnăscute, inevitabile și intrinseci persoanei respective. Or, mulți dintre liderii PPE (dintre liderii europeni în general) în mod natural nu
CREŞTIN-DEMOCRAŢIA, POPULAR-DEMOCRAŢIA ŞI POPULIST-DEMOCRAŢIA (1) de ADRIAN SEVERIN în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342401_a_343730]
-
supradimensionarea egotist-narcisiacă a spiritului baroc. Aceasta este o obsesie a efectului, a unei extravertiri compensative, traducând o mare dramă interioară. Același fenomen îl întâlnim și la Eminescu. Oglinda reflectă, de data aceasta, nu o lume exterioară, obiectivă, cu una interioară, subiectivă, suficientă sieși și fascinată de mitul propriei oglindiri. Acest mit îl regăsim și la Macedonski, dar reflectat invers. Autorul "Nopților"raporta universul la sine și nu pe sine la univers (ca la Eminescu), aceasta este, de fapt antropologică, Bacon o
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
-i cultivată și valorizată ca vector al interrelaționării. Se vorbește deci despre o coroborare a diverselor componente ale comunicării, ele vizând aspectele lingvistic, social și enciclopedic. În acest context de o vădită complexitate, posesorul competenței lingvistice funcționează ca un mecanism subiectiv de transpunere a limbii în discurs, acesta din urmă având ca finalitate reflectarea în cuvânt a universului sociocultural. Statutul vorbitorului capătă conotații noi, argumentând concepția lui Bahtin 1 despre dimensiunea socială a limbajului și istoricitatea discursului. Individul uman este integrat
COMUNICAREA CA RITUAL INIŢIATIC DE MINA MARIA RUSU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342582_a_343911]
-
identități în raport cu alteritatea, precum și asumarea rolurilor sociale, derivate din poziționarea discursivă. În timp ce limba este un sistem de comunicare normat care definește o comunitate omogenă lingvistic, discursul se referă la vorbitor care, prin enunțare, își asumă limba colectivității, dându-i conotații subiective, individuale. Astfel privită, comunicarea trebuie definită ca o relație în interiorul grupului, prin care se evidențiază dinamica rolurilor în cadrul social. Prin urmare, se poate spune despre cineva că știe o limbă, dar nu știe a comunica, dacă acesta nu conștientizează posibilele
COMUNICAREA CA RITUAL INIŢIATIC DE MINA MARIA RUSU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342582_a_343911]
-
vor curge din pântecele lui“ (In. 7, 38). Sărbătoarea Cincizecimii sau Rusaliilor are, astfel, un rol fundamental, atât în planul mântuirii generale sau obiective, pentru că este momentul trimiterii Duhului Sfânt și al întemeierii Bisericii creștine, cât și în planul mântuirii subiective sau personale, pentru că, urmare actului Pogorârii Duhului Sfânt și al întemeierii Bisericii, creștinul își poate împropria roadele mântuirii împlinite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, împreună-lucrând cu El și cu Duhul Sfânt și în cadrul Bisericii, trupul tainic al Domnului. Despre Sărbătoarea
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342600_a_343929]
-
pe care URA i l-a pus în față. Oare de ce se urăsc oamenii? Nu mă refer la fratele care a uitat să plătească brânza sau nepotul care mi-a știrbit moștenirea. Există oameni care, din motive mai mult decât subiective, orgolii politice de pildă, urăsc un biet alt om căzut sub ochii lor în care-și văd propria FIRE(a). Eu nu i-aș numi oameni (demn de crezare). Sunt doar docile unelte care, din dorința de a se arăta
OGLINDĂ OGLINJOARĂ … de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341589_a_342918]
-
din toată țara. Vă veți convinge citind-ul. Iubirea înseamnă un cuib construit cu mijloace materiale și multă dragoste. Fără cuib nu pot veni puii iar cuplu se destramă. La ce mai trăim oare pe roditorul pământ dacă, din condiții subiective nu ne putem sporii specia? Dinozaurii au dispărut la vremea lor datorită faptului că toate femele pur și simplu l-au luat pe nu în brațe și și-au creat dormitoare separate de patul conjugal. Poate au existat după cataclism
IUBESC FEMEIA, BLONDĂ SAU BRUNĂ, DAR … de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341591_a_342920]
-
de pildă, eu am felul meu de a privi și reda. In natură, mă copleșește imensitatea. Dar nu renunț, firește. Și-atunci încerc să reduc ceea ce văd. Incerc să ajung la această imensitate prin fragmente, printr-un fel de sinteză subiectivă. Nu renunț de loc la această grandoare, la imensitate, dar o redau cu unitățile mele de măsură. Prin particular, încerc să ajung la general. In plus, mă consider întotdeauna parte din tabloul meu. Mă implic, conștient sau nu. Și dacă
„MUGUR ALB, ŞI ROZ, ŞI PUR...” – CONVORBIRE CU PICTORIŢA MIRIAM COJOCARU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340578_a_341907]
-
fără nici cea mai vagă idee despre ceea ce înseamnă cinematografia. Din rândul acestui public iau naștere pseudo-regizori și pseudoscriitori care, în lipsa unui domeniu în care să facă performanță, îl confiscă pe acela care e facil, în viziunea lor, pentru că este subiectiv. Mai departe, intriga se propagă pe același sistem al undelor de șoc. Produsul rezultat este apreciat de același public nu pentru valoarea sa, ci pentru că este unul „de-al lor”. Este un produs ușor de făcut, ca atare aprecierea și
După ce s-a terminat cel mai prost film românesc pe care l-am văzut vreodată, l-am căutat pe regizor () [Corola-blog/BlogPost/337980_a_339309]