3,238 matches
-
care vrea să contemple pe Dumenzeu și Frumusețea trebuie să devină zeiasca și frumoasă” (T.Vianu, reproducere a ediției din 1945, p. 303Ă. Astfel în fața operei de artă contemplatorul încearcă senzații organice, asociații și sentimente profunde cu caracter răscolitor, înlăuntrul subiectivității lui. Opera de artă îngăduie și tinde să fie continuată , recreata ori de cîte ori este receptata. Prin intermediul artei, educatorul îi învață pe elevi să cuprindă , să înțeleagă și să simtă întreaga existența. Principiul perceperii globale, unitare a conținutului și
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
activitatea spitalului, în egală măsură pe linie profesională, administrativă și științifică, contribuind decisiv la progresul asistenței medicale și emanciparea spitalului, conferindu-i astfel statutul de unitate medicală de referință. Fără îndoială că alegerea personalităților poate avea și un grad de subiectivitate, cu toate că au fost atrase în colectivul de redactare mai multe personalități competente în evaluarea și aprecierea valorică a celor prezentați în acest capitol. Se adaugă acestui aspect și lipsa, sau precaritatea, informațiilor despre oamenii care, prin străduințele și realizările lor
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
timbrului este implicată în ambele tipuri în recunoașterea unei voci familiare sau recunoașterea unui instrument muzical. Ca și vorbirea, muzica transmite, comunică exprimând mesaje afective și expresive. Spre deosebire de vorbire, muzica este mai abstractă, interpretarea ei presupune un grad ridicat de subiectivitate, depinzând de factori ca: antrenamentul muzical, deprinderea de a asculta muzică, mediul cultural. Între vorbire și muzică există și o serie de diferențe: În muzică registrul frecvențelor este mai larg decât în vorbire. Spre deosebire de vorbire, muzica este mai abstractă, interpretarea
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
deprinderea de a asculta muzică, mediul cultural. Între vorbire și muzică există și o serie de diferențe: În muzică registrul frecvențelor este mai larg decât în vorbire. Spre deosebire de vorbire, muzica este mai abstractă, interpretarea ei presupune un grad ridicat de subiectivitate, depinzând de factori ca: antrenamentul muzical, deprinderea de a asculta muzică, mediul cultural. Una dintre diferențele majore dintre vorbire și muzică este distribuția energiei spectrale. În vorbire aceasta este distribuită adesea pe mai multe frecvențe și pe armonicele parțiale ale
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
ideilor ce vor adăuga valoare domeniului asumat ca disciplină. Un prim pas în educație îl constitue comunicarea. Comunicarea este un act necesar oricărui demers didactic. Ideea de a comunica implică și conotația comuniunii, a întâlnirii dintre două sau mai multe subiectivități în cadrul privilegiat al dialogului. Prin educație omul este ajutat să se „umanizeze”, să devină, să evolueze, să acționeze, să ia decizii, să se transforme, să-și schimbe el însuși condiția, să soluționeze problemele comune printr-un act creativ. Persoanele cu
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
XIX-lea și are ca reprezentanți artiști precum Vincent van Gogh, Edward Munch și James Ensor. Expresionismul se opunea standardelor academice promovate în Europa, care impuneau rigoare și rigiditate, penalizând inovațiile în conflict cu regulile impuse. Curentul pune accent pe subiectivitatea artistului. Obiectul picturilor era adeseori distorsionat. Trăsăturile definitorii sunt culorile stridente și liniile accentuate, exagerate, cu un puternic conținut emoțional. Scopul era expunerea experienței interioare a observatorului, nu copierea fidelă a imaginii. În mod asemănător, Școala de Artă Ashcan, aflată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
că majoritatea artiștilor vremii pornesc de la premisa că funcția principală a artei este aceea de a exprima sentimente puternice. În literatură, începutul secolului al XX-lea a fost definit de realism. Acesta reprezintă o inovație literară ce exclude idealizarea sau subiectivitatea romantică. Deși nu se limitează la un singur secol sau grup de scriitori, este asociat de cele mai multe ori cu mișcarea literară franceză de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în special cu romancierii Flaubert (Madame Bovary 1857) și Balzac (La comîdie
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
perioadă de dominare, în funcție de evoluția sau involuția societății, de măsura în care cultura și literatura au putut fi accesibile omului obișnuit. Burlescul medieval conturează ipostaza ludică a realității empirice pe care o transformă, astfel încât cel care se detașează de propria subiectivitate, urmărind-o dintr-o perspectivă diferită, să poată percepe fabulosul, determinat de o stare sau o reacție umană (formă de alienație). Caracterizat de secolele medievale, burlescul este reprezentat, prin disponibilitatea/gratuitatea artistică, de tema jocului surprinsă în totalitatea etapelor sale
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
stabili o comparație între ei.”. Cele trei serii ale Parnasului contemporan, succedate de o perioadă de zece ani, cu toată structura lor compozită, reunind poeți de afinități și orientări diverse, au ca trăsătură de unire comună efortul de a părăsi subiectivitatea lirică și de a stabili un fundament impersonal poeziei. Mișcarea domină scrierile franceze între 18601880. Fiecare livrare a Parnasului contemporan purta subtitlul semnificativ ”recueils de vers nouveaux”(culegere de versuri noi). Cu toate acestea, contestările nu vor întârzia să se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
împlinirea „clipei frumoase” pe pământ; dar Don Juan nu reușește, pe când Faust va realiza clipa sa, episodul Margareta fiind unul decisiv în această realizare. După moartea Margaretei el va parcurge un nou drum metodic, începând prin a se detașa de subiectivitate și pășind in obiectivitate. Lumea va deveni spațiul real de manifestare, acesta parcurgand o serie de călătorii în tărâmuri noi, redate de Goethe în diferite figuri de stil. Aici avem de a face cu o serie de peregrinări mai mult
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de analiză psihologică este romanul Adolphe de Benjamin Constant. Artificiul documentului găsit în care romancierul găsește epistolele eroului după ce l-a cunoscut pe acesta și a fost marcat de nefericrea acestuia, este doar o poveste de cadru. Mai importantă este subiectivitatea confesiunii ce urmează și drama psihologică. Întâlnirea dintre Adolphe și Elléonore, fericirea lor care determină despărțirea femeii de soțul ei, plictiseala eroului, părăsirea vieții mondene de către Εlléonore și moartea ei prematură sunt evenimente care nu au ca efect nici un fel
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
subconștientului par singurele posibilități de supraviețuire și de exprimare. Este vârsta modernă a romanului, în care arta se îmbină cu psihologia, psihanaliza cu filosofia. Scrisul tinde să devină act de cunoaștere, iar romancierul renunță la modelele și idealurile epocii, cultivând subiectivitatea și autenticitatea sau, în termenii lui Tudor Vianu, diminuează tranzitivitatea în favoarea reflexivității creației lor, a autoreferențialității și a autocontemplației. Astfel, autenticitatea, ca și concept estetic și soluție narativă, derivată din literatura de tip memorialistic și eseistic, ajunge să cuprindă întreg
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
altul prin imitație sau transformare. Marile modele literare pentru triumful autenticității în literatură sunt Balzac și Proust. Direcția balzacianistă e susținută de G. Călinescu și cea proustiană e îmbrățișată de Camil Petrescu, pe care acesta o va lega definitiv de subiectivitate și de autenticitate. Dacă pentru Lovinescu, modernizarea prozei vizează un aspect evolutiv de la rural la urban și de la obiectiv la subiectiv, W.C. Booth, în Retorica romanului, ia în considerare tipul de viziune narativă pentru a disocia. Susținător fidel al proustianismului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
că Anton Holban este într-adevăr cum considera Vladimir Streinu - <<un scriitor care se refuză>>, căci tehnica adevărată a construcției la el este tocmai aceea de a surprinde dezlânarea gândului, de a dezorganiza materia epică supusă legilor imuabile ale unei subiectivități aprinse.”<footnote Ibidem., p. VII footnote> Holban este veșnic chinuit de gândul că nu-i vor fi sesizate tonalitățile specifice, nuanțele analizei sufletești întreprinse. Îl agasează enorm obiecțiunile stilistice la care, după opinia sa, se reduce, pentru cronicarii respectivi ai
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
la mine, că singură s-ar usca întocmai ca o floare neudată.” Acest scurt fragment rostit de Sandu pe aleile gradinii parziene din Luxembourg, prezintă pe una din cele mai nedreptățite eroine ale literaturii române: Irina. Personajul definit prin categorii subiectivității negative bărbatului este jertfit misogin. pe altarul Literatura la persoana întâi oferă avantajul sincerității dar unul din efectele perverse ale metodei este cel al conferirii de puteri discreționare naratorului care nu empatizează și nu poate avea relații de alteritate. În
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
carte și eroina seamănă mult cu Irina mea, eroul este mai calm decât mine: Deux ou trois Graces de sir Aldous Huxley.” Golul interior al Irinei este demonstrat prea puțin prin fapte, cât mai ales prin caracterizări indirecte, prelucrate de subiectivitatea lui Sandu. Ca și percepția lui Marcel asupra gustului Albertinei, Sandu se clarifică foarte repede in privința”gustului prost” al Irinei și începe să o educe. Pe cei doi îi despart diferite grade în perceperea fenomenelor culturale. Femeia nu poate
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic, a confesiunii. Eul creator nu mai are conștiința unității și a coerenței lumii, iar fragmentarismul deconcertează. Scrisul tinde să devină act de cunoaștere, iar romancierul renunță la modelele și idealurile epocii, cultivând subiectivitatea și autenticitatea. Ca veridicitate, arta presupune îmbinarea inspirației cu nevoia de a transmite ceva vital. Se creează tipare posibile pentru infinitatea de manifestări a eului prin capacitatea de esențializare a experienței umane, a adevărului vieții. În secolul al XX-lea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Figura centrală a poeziei lui Lucian Vasiliu este chiar textul care dă seamă despre propria sa geneză și care, prin aceasta, fixează tiparul nou al realului; poezia lui Lucian Vasiliu, în pofida unor aparente, nu lucrează cu "realități": ea reproduce facerea subiectivității, a lumii și a textului, strecurîndu-se prin discreta fereastră pe care o deschide poemul în conglomeratul inform al realului.[...] Atinse de aripa îngerului și păzite de Șobolanul Bosch, cărțile lui Lucian Vasiliu desemnează un teritoriu literar care se cere explorat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a semăna, de a ara și recolta ca să trăiască, ȘI merită ASTFEL să nu simtă lipsa pîinii pe care au semănat-o. Acest text adoptă un dispozitiv enunțiativ pe care l-am putea numi "obiectiv" în sensul în care urmele subiectivității sînt șterse. Segmentul [A] este în întregime sub dependența PdV1 al lui TU generic. Segmentul [B] aduce o transformare progresivă a acestei percepții și, la sfîrșit, conectorul reformulativ ÎNTR-ADEVĂR recategorizează referentul și modifică astfel PdV1 al lui TU într-
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
bătălie generală pentru raționalism, Halbwachs va îmbina rigoarea experimentală a abordării cantitative, în care a devenit un maestru (analiza conduitelor umane prin statistici și cifre), cu reevaluarea conștiinței individuale și colective ca memorie și proiect, adică drept conștiință marcată de subiectivitatea timpului. Asta înseamnă a-l întoarce pe Bergson împotriva lui însuși; prin noțiunea de durată, Bergson vrea să plaseze tot adevărul de partea calității și toată artificialitatea de partea numărului; Halbwachs vrea să arate că nu aceasta este veritabila opoziție
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Exerciții / 97 Capitolul 2. Planurile enunțării: "discursul" și "povestirea" / 103 2.1. Aspectul / 104 2.2. Perfectul compus și perfectul simplu / 106 2.3. Cele două sisteme / 108 2.4. Planul ambreiat și planul non-ambreiat / 112 2.5. Mărci de subiectivitate și substantive de calitate / 114 2.6. Eterogenitatea enunțiativă / 117 2.7. Dubla temporalitate narativă / 119 2.8. Eul din "povestire" / 121 2.9. Perfectul simplu și înlănțuirea narativă / 123 2.10. Tentative de depășire / 125 2.11. Prezentul narațiunii
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
337 7.15. Anaforă și text literar / 340 7.16. Coerență și literatură / 345 Concluzii / 347 Lecturi recomandate / 347 Exerciții / 349 Cheia exercițiilor / 355 Exercice d'application / 379 Index / 357 Studiu introductiv Disciplină deschisă filosofiei (prin interesul arătat față de problemele subiectivității, intersubiectivității și alte-rității), sociologiei, antropologiei și istoriei culturii (preocupată fiind de context), retoricii și stilisticii (deoarece urmărește și efectele discursului), pragmatica "abordează limbajul ca fenomen discursiv, comunicativ și social" (Fr. Jacques). Considerată a fi "ultima născută" dintre cele trei discipline
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
punct de vedere; se combină un tip de enunțare literară cu alta populară. În afara narațiunii, există și alte tipuri de enunțuri care nu conțin mărci legate de enunțare: proverbele, articolele de dicționar, legile fizicii etc. În ceea ce privește enunțarea, legătura sa cu subiectivitatea locutorului se concretizează și în particularități sintactice și semantice: vocativ, interogativ, enunțuri neterminate, substantive care califică etc. Naratorul își poate manifesta punctul de vedere și prin substantive ce califică și prin prezentul istoric (sau de narațiune), ale căror posibile valori
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în discursul eului. Și alți cercetători au analizat ironia ca pe un fenomen privilegiat de polifonie enunțiativă. Dominique Maingueneau observă că acest fenomen este posibil datorită specificității limbilor naturale ce amestecă continuu discursul și metadiscursul. Categorii privilegiate de manifestare a subiectivității, adjectivele, adverbele, anumite întrebuințări stilistice ale substantivului au ocazionat apariția distincției pertinente dintre clasificare și non-clasificare. C. Kerbrat-Orecchioni observa că deși orice unitate lexicală implică un anume grad de subiectivitate (deoarece în inconștientul lingvistic al comunității sunt acumulate tot felul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
amestecă continuu discursul și metadiscursul. Categorii privilegiate de manifestare a subiectivității, adjectivele, adverbele, anumite întrebuințări stilistice ale substantivului au ocazionat apariția distincției pertinente dintre clasificare și non-clasificare. C. Kerbrat-Orecchioni observa că deși orice unitate lexicală implică un anume grad de subiectivitate (deoarece în inconștientul lingvistic al comunității sunt acumulate tot felul de judecăți subiective și orice producție discursivă presupune un anume decupaj, evident subiectiv, al realității) există totuși două maniere de a formula un discurs: la modul obiectiv și la modul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]