11,590 matches
-
unde stau zgârieturile și sputele, dar avea nădejdea că tușea va reîncepe pentru ca prin dovada ei să i se manifeste iarăși o viață, care, în pauze, părea că-1 lasă vid, prea uscat, burete iescos, oase sunând a gol. îi trebuia suc. Doctorul era nevoit să intervină cu severitate. Ada cu brus-cheță, pentru a-1 opri de a-și agrava și provoca cu încăpățînare tușea, pe care vrea să și-o tușească, cum zicea, "pînă la sfîrșit" . Și toate lucrurile exterioare îl
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
chiar interesant ― s-a aprins ea ― să te crezi "castelană" într-un șopron părăsit". A doua zi, ne-am întîlnit tot acolo. A venit cu un buchet de tuberoze. A rupt câteva tulpini și mi-a uns brațul stâng cu suc, explicîndu-mi, foarte convinsă, că învățase asta de la o vrăjitoare din Chios: "Vreau să te silesc să visezi cu mine". Și a continuat pe latinește: Bestarberto corrumpit viscere ejus mulieris. Apoi, a râs satisfăcută: "Acum nu te mai poți împotrivi. Te-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la urma urmei au fost patrusprezece. Julius și Vilma asistau la micul dejun al lui Susan. Ceremonia Începea cu sosirea majordomului-casier care aducea, fără să provoace nici cel mai mic zgomot, ceșcuța de cafea neagră fierbinte, paharul de cristal cu suc de portocale, mica zaharniță și lingurița de argint, cafetiera tot de argint, dacă doamna ar fi dorit ceașca mai plină, pîinea prăjită, untul olandez și marmelada englezească. De cum Începeau să se audă sunetele vesele ale micului dejun, marmelada Întinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ia tabloul acasă și o să-l atîrne În dormitor. Casa lui din Chosica era nouă, Îi explică lui Peter, n-aveau nici un tablou. Pictorul Îl Întrebă dacă voia să meargă cu el la restaurantul de pe malul rîului să bea un suc de fructe. Sigur că voia. Au stat mult timp În fața sticlelor de suc. Julius răspunse sigur de el la toate Întrebările, Îi istorisi de-a fir a păr povestea familiei. Nimic nu-l impresiona mai mult pe străin ca trăsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era nouă, Îi explică lui Peter, n-aveau nici un tablou. Pictorul Îl Întrebă dacă voia să meargă cu el la restaurantul de pe malul rîului să bea un suc de fructe. Sigur că voia. Au stat mult timp În fața sticlelor de suc. Julius răspunse sigur de el la toate Întrebările, Îi istorisi de-a fir a păr povestea familiei. Nimic nu-l impresiona mai mult pe străin ca trăsura pe care o aveau la Lima. Ar fi dat orice numai s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
golf și cronicile despre corride trimise din Spania; adevăratele știri i le aduceau subalternii, consilierii sau prietenii săi de la birou. Susan trecea peste știrile rele, moartea vreunui bogătaș din Lima, bunăoară, fiindcă el nu suporta nimic dezagreabil cînd Își bea sucul de portocale, desigur că nu spunea deschis, fiindcă era un bărbat adevărat, dar ea știa foarte bine că unui bărbat atît de elegant nu se cuvine să-i spui că oamenii suferă și mor. Totuși, Într-o zi Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
hotărît că Între el și copilul ăsta nu mai putea fi vorba de nici o Înțelegere. Îi povesti totul lui Susan, crispat, dar ea nu-i răspunse decît darling, era mult prea devreme pentru asemenea probleme și ceru la micul dejun suc de grepfrut În loc de portocale. Julius nu află nimic despre acest incident și continua să citească din liturghie În fiecare zi. Era atît de minunat să stea nemișcat lîngă maică-sa, acolo, În tăcerea slujbei de la ora șapte dimineața, unde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rămase nemișcată, proptindu-se cu mîinile de volan. Julius, care se topea de dragul ei, Îi scoase din poșetă cheia de contact și i-o Întinse. „Ah!“ spuse, scoțîndu-și baticul de mătase, scuturîndu-și părul blond pînă simți În nări mirosul de suc de portocale de la micul dejun, cu Juan Lucas așezat la masă În fața ei. „Numai să nu țină să merg cu el la golf, se gîndi; azi trebuie să mă duc la hipodrom.“ — E foarte eficientă; soția mea este aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și care se prelungeau cam mult, de uralele nestăpînite ale unor entuziaști, sau de prezența unora care se apropiau parcă spunînd: știi prea bine În cine lovești cu noua dumitale lege. Finita, extrem de fină, se apropie cu un pahar de suc de grepfrut și-l puse În mîna premierului, care parcă se mai Învioră puțin și, zărind-o pe Susan, fermecătoare, ceru Îngăduința să meargă s-o salute: ținea mult la ea, fusese coleg de Universitate cu primul ei bărbat, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bărbat, n-o văzuse de ani de zile, ținea mult la ea, dintotdeauna. Dintotdeauna ținuse mult la ea, trebuia să se apropie și s-o salute. „Susan cea frumoasă, frumoasa Susan, Susan cea frumoasă“, spunea Într-una premierul, Înaintînd cu sucul de grepfrut și invitații se obișnuiau Încet-Încet cu prezența lui și ultima lege În realitate nu le aducea nici un prejudiciu; invitații Îl vedeau cum străbate curtea, Lastarria se umfla În pene de mîndru ce era și arhitectul la modă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcînd un efort: cum să-ți spun acuma?“ Îl sărută cu duioșie pe amîndoi obrajii, În timp ce el repeta: Dodó, spune-mi Dodó ca Întotdeauna... „Ești un om atît de important, darling.“ - „Dodó, Dodó, ca Întotdeauna.“ premierul Își luă paharul cu suc de grepfrut, avea poftă să se Îndepărteze nițel de larma conversațiilor. O luă pe Susan de braț și se apropiară Încet-Încet de un colț al grădinii de unde se putea zări Lima, departe, o puzderie de luminițe care clipeau ca stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mînă și nu mai avea cui oferi țigări, fiindcă Lizandro Albaniles și Cocotero Tellagorri se alăturaseră altui grup și medicul Îi interzisese categoric Finitei să fumeze și pe lîngă asta uite că o chema Ernesto Pedro, fiindcă premierul Își terminase sucul de grepfrut și trebuia să plece. Fapt e că Lastarria hotărî să fumeze o țigară și tocmai și-o dusese la gură, cînd observă că istoricul scotea un pachet cu cele mai proaste țigări naționale, un pachet de hîrtie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se simtă prea rău, cel puțin după zîmbetul cu care-l primi pe Santiago, cînd acesta Își făcu apariția În odaie. Sări imediat din pat și Înainte de toate spuse că vrea să facă un duș rece și să bea un suc de portocale. Santiago Îl sfătui să-și amîne deocamdată dorințele: cînd vor ajunge acasă, o să aibă tot ce dorea. Acum cel mai important lucru era să plece Înainte ca fetele să se trezească și să Înceapă să-i roage să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
au despărțit de fete, dîndu-le fiecare cîte o palmă la popou și făgăduindu-le că se vor Întoarce curînd. A doua oară s-au trezit pe la patru după-amiază, la palat Aici au putut să facă un duș și să bea suc de portocale. Apoi și-au făcut apariția la parter, unde Santiago Îl Întrebă iarăși pe Bobby dacă aveau haltere. Juan Lucas, care se afla prin apropiere, Îi spuse că pentru niște leneși ca Bobby și Julius nu fusese nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dimineață, ca pînă atunci. Parcă erau pederaști, cu atîtea vaiete din pricina unor milimetri În plus sau În minus la cutia toracică decît luna trecută, ce voinici erau!, merita să-i vezi cum Își Îngrijeau mușchii! Și pe urmă dușul! Și sucul de grepfrut! Și numărul exact de vitamine! Și numărul de calorii! Dejunul nord-american! Odihnă și digestie! pe urmă... „Parcă sînt niște pederaști“, se gîndea Bobby. Din fericire se culcaseră cu cîteva din fetele pe care Vlăjganul le adusese pe tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că stația e La Tei.” “A fost, dar s-a mutat mai spre centru. Acum are și clădire, ce mai, ca la oraș. Poate omul să se adăpostească de ploaie, de vânt, să-și cumpere liniștit bilet, să bea un suc ori altceva, dacă-i doar pasager merge, hă, hă, hă...” Autobuzul a plecat. Acum stația se vede mai bine. De fapt, unde se află locul acesta? În care parte de sat? Încearcă să se dumirească, dar ceața deasă îi bruiază
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
le-aș numi, cu un cuvânt ușor, scandaloase! Lăsând deoparte faptul că... (,,Oare, ce prostii se vor mai fi spus?! Chestiuni scandaloase! Ia te uită!”) ...dumneavoastră nu dovediți întotdeauna, uneori nu dovediți niciodată tactul pedagogic necesar... (,,Natural, urmează fierberea în suc propriu, așa, ca să moară omul de curiozitate, să se perpelească, să se întrebe: ce o fi? De ce m-o fi chemat iar?”) ... unui cadru didactic cu reale calități didactice ca ale dumneavoastră... (,,Deci, avem și părți bune, tovarăși, nu numai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mângâiate de suflul unui vânt aducător de puțină răcoare, asfaltul străzilor s-a încins peste măsură, până și labele unui câine, scos acum, ori aflat permanent la plimbare, ar putea lăsa urme, în timp ce oamenii arată ca niște caltaboși fierți în suc propriu. Chioșcurile cu răcoritoare sunt luate cu asalt, nimeni nu mai vrea să știe dacă mai au suc de zmeură, brifcor, limonadă sau altceva, tot ce se găsește, tot ce se dă e bun, fie că a fost sau nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
labele unui câine, scos acum, ori aflat permanent la plimbare, ar putea lăsa urme, în timp ce oamenii arată ca niște caltaboși fierți în suc propriu. Chioșcurile cu răcoritoare sunt luate cu asalt, nimeni nu mai vrea să știe dacă mai au suc de zmeură, brifcor, limonadă sau altceva, tot ce se găsește, tot ce se dă e bun, fie că a fost sau nu păstrat la gheață. “Salut, Paul!” “Noroc, Georgică! Ce faci?” “Căldură mare, dom’le” “Așa e” “Ca pe vremea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Șapte culori are Curcubeul când răsare, Vom merge să-l admirăm să le-nvățăm: Galben soarele zâmbește Printre nori când strălucește. Oranj portocala delicioasă Din ea suc iese de-i stoarsa. Roșu că haină lui Moș Crăciun Când la noi vine-n Ajun. Violet și Indigo...în grădinile cu flori Întâlnite deseori. Albastru frumusețea culorii Așternută-n valul mării. Verde vară așa-s câmpiile Copacii și viile
Culorile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83561_a_84886]
-
Fața lui, plină încă de cruste, arăta ca un sâmbure de piersică de douăzeci și cinci de centimetri. Foarte bine, spuse Mark. Nu prea știam, dar poate bine ar trebui să fie bine. Bonnie râse, iar fața ei Camay se înroși ca sucul de cireșe Kool-Aid. —Oau! Ia auzi la el! Duane mi-a zis că nu poți să vorbești, dar te aud clar și răspicat. —Ai vorbit cu ăia doi? întrebă Karin. Ce le spun oamenilor? Arătăm bine, spuse Mark. Frumușel, frumușel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un om a fost ucis. Era un italian mărunțel, Între două vîrste, care avea un fel de cărucior fragil, staționat lîngă trotuar, unde ținea o colecție sărăcăcioasă și pestriță de țigări, bomboane ieftine, băuturi Îmbuteliate, o sticlă cam soioasă de suc de portocale Întoarsă cu gura În jos Într-o cană cilindrică cu smalțul alb sărit și o mică sobă cu ulei pe care se aflau mereu mai multe cratițe cu mîncare - spaghete cu cîrnați. Accidentul s-a petrecut exact cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
curte și scotea slănina. Doamne, cum mai mirosea, mirosul ăla de grăsime, Îți dai seama... și pusesem pînă atunci o sută treizeci și șapte de borcane și vișine, piersici, mere, struguri și gem de prune, peltea de gutui, pere conservate, suc de roșii, castraveți murați și multe altele, de n-aveai loc nici să intri În cămară, stivuite pînă-n tavan, dar drept să-ți spun el mînca, nu se-ncurca: am mai văzut eu mîncăcioși la viața mea, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și, cum remarcase deja un pai de plastic lângă vasul cu supă, acum îl luă. Ceea ce sorbea acum prin pai avea aroma a ceea ce predecesorii Gosseyn ar fi calificat-o drept spălătură de vase, și un ușor gust dulce, asemănător sucului de portocală, și o idee de grăsime care plutea deasupra în pete mici Stomacul său se dovedi capabil să rețină întregul amestec lichid. Când îl termină, căci efectiv secase farfuria, ridică și privirea și văzu că Breemeg dădea aprobator din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se înalță din șubrede colibe; Căci barbarul aprinde, doboară, mistuiește Tot ce nu poate duce, tot ce nu vrea să ducă, Și stoluri de victime cad moarte sub săgeată În vârf încârligată, al cărui fier subsese Din ierburi ucigașe un suc înveninat.” Această descriere admirabilă reînvie în chip plastic scenele de groază ce se petreceau la năvălirea barbarilor de peste Dunăre, și cu toate că înspre Tomi vor fi trecut mai ales Geții și Iazigii, nu trebuie să credem că aspectul și purtarea Dacilor
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]