3,231 matches
-
atunci a venit la ușă bătrânul. Zicea că are un mesaj pentru Geordie. L-am lăsat să intre și m-am dus să văd dacă fata e bine. Că Geordie nu-i făcuse vreun rău... Apoi, o bubuitură puternică din sufragerie și fug și dau cu ochii de Geordie chircit pe podea. Iar bătrânul Îl lovește și-l pocnește și se poartă ca un animal! Apoi... apoi fetița vine din dormitor și-l apucă pe bătrân. El... Vocea lui Cameron se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
deloc cu ceea ce văzuse Logan ultima dată când fusese acolo. Era o cocină. Cutii goale zăceau În maldăre pe covor, alături de doze goale de bere ieftină Special. Toate fotografiile fuseseră date jos din restul apartamentului și puse la loc În sufragerie: un mare montaj cu viața lui Peter Lumley. Jim Lumley nu opusese nici un fel de rezistență când Insch sunase la sonerie și năvălise Înăuntru, trăgându-i după el pe Logan și pe doi polițiști În uniforme. Rămăsese pe loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai strâns genunchii. — Ce-ați făcut cu arma, doamnă Henderson? — Dacă Întârzii, Margaret nu poate pleca. Are un copil mic de luat de la creșă. Nu pot să-ntârzii... Logan făcu un semn din cap și cei doi polițiști ieșiră din sufragerie ca să arunce o privire prin casă. — V-ați mânjit hainele peste tot cu sânge, nu-i așa? Tresări, dar nu spuse nimic. — Ați plănuit-o? Întrebă Logan. Ați vrut să plătească pentru ce i-a făcut fiicei dumneavoastră? Și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
brațele, ridicându-și sânii care-i atârnau. — Să-mi ziceți dac-aveți mandat. — Toată lumea se uită prea mult la televizorul ăla nenorocit, mormăi Insch, scoțând mandatul și aruncându-i-l În față. Unde e? — Nu știu. O porni Înapoi spre sufrageria ponosită. Nu-s paznicul lui! Inspectorul făcu un pas Înainte, cu fața roșie și venele umflate pe față și pe gât. Bătrâna tresări. Vocea lui Logan rupse tensiunea. — Când l-ați văzut ultima dată? Ea clătină din cap. — De dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o linguși el. — Nici măcar dac-ai fi ultimul bărbat de pe pământ. Îl Împinse către ușă. Și ia și niște chipsuri. Cu sare și oțet. Da, doamnă. Execută un salut șleampăt. Privi ușa de la intrare trântindu-se Înainte să revină În sufragerie ca să se așeze În fața vorbăriei lipsite de sens și să-și bea ceaiul. Era greu de Închipuit cât de multe clădiri erau Întreținute sau aflate În posesia Direcției Parcuri din cadrul Consiliului Orășenesc Aberdeen. Lista le fusese trimisă prin fax de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dacă tot ești acolo. Watson oftă. — Și de ce ziceai c-a murit ultimul tău sclav? — Lapte și două de zahăr, da? Bombănind, umplu la loc ceainicul și-l puse la fiert. Eu am făcut ultima dată, spuse ea Înapoi În sufragerie. E rândul tău să faci ceai. Agentul Rennie o privi uluit. — Dar o să pierd Începutul de la Emmerdale! — E pe casetă! Cum să pierzi Începutul de la Emmerdale dacă e pe casetă? Pune pe pauză porcăria aia! Așezată În fotoliul ei tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sine, se prăbuși pe canapea. Titlurile genericului de la Emmerdale licăreau pe ecranul televizorului, oprite fiind În mijlocul zborului peste niște câmpuri. Ce drăguț din partea lor să nu-nceapă Înainte să termine ea de făcut pipi. — Hai, Rennie! Îl chemă ea din sufragerie. Ce naiba durează atât? Pliculeț de ceai, apă, lapte. Nu-i greu. Se așeză la loc pe canapea și se uită chiorâș spre televizor. O, ce naiba! Se ridică anevoie și dădu buzna În bucătărie. Nu ești În stare să faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cineva Îi legase mâinile la spate și-i prinsese la un loc gleznele. Se rostogoli pe spate, iar camera Începu din nou să se Învârtă. Așteptă o clipă ca lucrurile să se stabilizeze, Înainte să continue astfel Încât să fie cu spatele la sufragerie și cu fața la ușa din spate. Agentul Rennie zăcea cât era de lung, pe burtă, cu trăsăturile șterse și palide. Era și el legat la fel ca ea, cu un firicel de sânge care-i făcea părul Întunecat lucios și purpuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
te-am vrut niciodată! Ai fost o greșeală! M-auzi? Ai fost o neplăcută, ticăloasă, a dracului de greșeală-ngrozitoare! Watson putu să vadă picioarele mișcându-se când Martin Îi Întoarse spatele mamei sale. Fugind de-acolo, Îndreptându-se către sufragerie. Dar doamna Strichen Își voia drepturile. Se năpusti În urma lui, ridicând vocea, care suna ca un ferăstrău electric ruginit. — Să nu-mi Întorci mie spatele, ticălos mic ce ești! Doi ani! M-auzi? Taică-tu era-năuntru de doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lucru cu băieței! Ticălos mic și murdar ce ești. Să fi trăit taică-tu... — Ce? Ce? Dacă trăia taică-miu ce? Vocea lui Martin suna ca tunetul, tremurând de furie. Te-ar toca-n bătaie! Asta! Ceva se zdrobi În sufragerie. O vază sau un borcan. Profitând de zgomot, Watson Își strânse picioarele sub ea și-mpinse, târându-se pe podea ca o omidă. Se Îndrepta spre hol și spre telefon. — E numai vina lui! Nu da vina pe taică-tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ani! Watson ajunse la masa de telefon,unde covorul făcea loc foliei de plastic. — Ticălos mizerabil și smiorcăit ce ești! Răsună o palmă, carne lipită de carne, apoi urmă o clipă de tăcere. Agenta Watson riscă o privire rapidă În sufragerie, dar nu reuși să vadă decât umbre pe tapet. Martin Strichen era ghemuit cu o mână pe obraz, iar mama i se Înălța deasupra. Watson se târî Înainte, ajungând la nivelul mesei cu telefonul. Acum vedea direct În camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să vadă decât umbre pe tapet. Martin Strichen era ghemuit cu o mână pe obraz, iar mama i se Înălța deasupra. Watson se târî Înainte, ajungând la nivelul mesei cu telefonul. Acum vedea direct În camera de zi și În sufrageria mică de dincolo de ea. Un morman de haine stătea aproape de o masă de călcat. Și chiar În față, doamna Strichen Îndreptase o altă palmă usturătoare spre fiul ei. — Ticălos mic și murdar ce ești! Punctă fiecare cuvânt cu o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
unt și gem sau „supeuri cu zahăr de arțar’, cum le-a denumit ea ceva mai târziu, spre seară. — Ești absolut remarcabilă, nu-i așa? Amory a Început să rostească banalități de acolo de unde se afla, așezat la masa din sufragerie, Într-o seară pe la șase. Câtuși de puțin, i-a răspuns Clara. Căuta șervete În comodă. Sunt absolut banală și comună. O femeie din alea pe care nu le interesează decât copiii. — Asta să i-o spui lui mutu’! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zece secunde - nici un răspuns. Buzz se uită în jur și vârî o agrafă în broasca ușii, mișcând de clanță. Zăvorul pocni. Împinse de ușă și intră în casă. Lumina care pătrundea prin perdelele de bumbac îi oferi o imagine a sufrageriei: mobilă ieftină, de prost gust, fotografiile unor vedete de film lipite pe pereți, mormane de radiouri Philco lângă canapea - evident, recolta unui jaf dintr-un depozit. Buzz își scoase bastonul de la brâu și trecu prin bucătărioara stropită de grăsime, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să caute seiful cu poze cu câini, pe care mai târziu să i le arunce în față lui Lucy Whitehall, ca să se învețe minte să nu mai umble cu grecotei cu mătreață și arsenal în dormitor. Se întoarse iar în sufragerie, dar se opri când observă un carnețel cu adrese pe măsuța de cafea. Îl răsfoi fără să dea de vreun nume cunoscut până când ajunse la litera G și nimeri peste Sol Gelfman, cu numerele lui de acasă și de la MGM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
picior subțire ca un băț peste celălalt, ca să le țină laolaltă. Loew trase niște scaune în jurul său, formând un semicerc. Smith îi făcu cu ochiul și se așeză. Mal văzu cutiile de carton pline cu dosare, ce ocupau alcovul din sufragerie, și patru mașini de scris puse una peste alta într-un colț, pentru a-i permite echipei să pună la punct documentele necesare pentru marele juriu. Ellis Loew se pregătea de război, iar casa lui de vacanță servea drept comandament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dispoziție. Când rosti ultimele cuvinte, bătrânul aproape se înecă. Întinse mâna după pachetul de țigări. Ellis Loew, cu un pahar de apă în mână, ajunse primul la el. Lesnick înghiți, tuși, înghiți iar. Dudley Smith se duse în alcovul din sufragerie și bătu darabana pe dosare și pe mașinile de scris - gesturi inutile și deloc caracteristice pentru sarcasmul său irlandez. Se auzi un claxon. Mal se ridică în picioare, ca să-i mulțumească lui Lesnick și să-i strângă mâna. Bătrânul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dădu drumul unui ventilator din tavan. Dudley Smith întrebă: — Cât mai are de trăit, Ellis? Mai apucă să primească invitația la sărbătorirea victoriei tale din ’52? Loew luă câteva teancuri de dosare de pe jos și le așeză pe masa din sufragerie. Repetă procesul până când construi două coloane de documente, ce se înălțau până la jumătatea înălțimii camerei. — Suficient de mult cât să servească intereselor noastre. Mal se duse să arunce și el o privire la dovezile aflate în posesia lor. — Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
complicație. Abia intrat În casă, a trebuit să trag o fugă până la Poștă, unde mă aștepta, de vineri, un colet de la criticul și publicistul Stan V. Cristea, care mi-a trimis recenta carte dedicată lui Marin Preda. În harababura din sufragerie am găsit apoi și un plic de la scriitorul Adrian Botez, profesorul din Adjud expediindu-mi noul număr al revistei ce o păstorește, Contraatac. Mi-am verificat apoi mesajele de pe e-mail și de-acum nu-mi rămâne decât să fac o
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
depun cererea, dar toată tevatura se va Întinde pe cel puțin 3 luni. Cert e că sunt obligat să am balanță zero și nicio datorie la Stat. După-amiază am continuat selecția cărților din fosta mea cameră de lucru și din sufragerie, umplând Încă o sacoșă mare cu cele religioase și depistând alte 20 de titluri la care voi renunța, urmând să le donez bibliotecii moineștene. Din păcate, nu o voi putea face mâine, când merg să mă Întâlnesc cu Lucian, dar
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ajuns după ce am găsit o ocazie. Ajuns la 17,30 acasă, n-am mai fost În stare de nimic. 15 decembrie 2012 Gerul s-a Înăsprit, așa că am stat În casă, unde am Încercat să fac ordine În balamucul din sufragerie, sporit și mai mult de Ionuț, care s-a grăbit să transfere, claie peste grămadă, tot ce a considerat el că mi-ar fi de folos. N-am reușit decât să selectez cărțile pentru depozitul legal, să grupez exemplarele din
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
și zâmbete pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i pe fiecare. Bată-vă norocul cel mare, că frumoși v-ați mai făcut! Hai, în odaie la răcoare! Și toți intră în odaia sufragerie. Nețica, nevasta lui Petrică, aduce din bucătărie o tavă cu dulceață de trandafir, iar Petrică o cană mare din sticlă cu apă rece. După ce-au servit dulceața, Florin zice: Tanti Anicuță, bună dulceață mai faci! Sărut mâna! La București
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și zâmbete pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i pe fiecare. Bată-vă norocul cel mare, că frumoși v-ați mai făcut! Hai, în odaie la răcoare! Și toți intră în odaia sufragerie. Nețica, nevasta lui Petrică, aduce din bucătărie o tavă cu dulceață de trandafir, iar Petrică o cană mare din sticlă cu apă rece. După ce-au servit dulceața, Florin zice: Tanti Anicuță, bună dulceață mai faci! Sărut mâna! La București
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tu, una ce taci. Sergentul dă ordin. Soldații ascultă. Gloata nu știe cine-i la zid. Buchetul e gata. Lumea e multă. Mă bucur s-ascult cu tine un lied. Plumbul sfâșie cârpa din piept. Voi pune-o lumânare în sufragerie. Sergentul dă ordin. Soldații stau drept. Pe câmpul de maci o boare adie. Așteaptă-mă seara. Vin pe la zece. Soldații-s în cazarmă. Gloata se-mprăștie. Mortul atârnă în frânghii. Petrece. Vom fi întreaga noapte și altele o mie. Orașul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
servantă s-a temut ca decorațiile și colierul Legiunii de Onoare să nu-mi agațe hainele cele mai bune...”. Dl Léo Hamon, purtătorul de cuvânt al noului guvern francez, întreabă în clipa când intră în cabinetul său: „Și unde-i sufrageria? Franța e o țară unde politica nu se discută decât la masă”. Prințul Norodom Sianuk al Cambodgiei termină cel de al optulea film în regia sa: Trandafirul din Bonor. Federico Fellini declară în La Stampa că vrea să înceapă un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]