2,494 matches
-
un singur pâlc de salcâmi ("Robini pseudacacia") la intrarea în oraș. Altfel, în oraș se pot întâlni sălcii ("Salix babylonica"), plopi, frasini ("Fraxinus excelsior") și corcoduși ("Prunus cerasifera"), pomii fructiferi consacrați fiind mai rari. La capitolul legendar există afirmarea că Sulina ar fi existat încă din secolele VI - VII î.Hr., ca „meleag al vestiților traci cimerieni”. La capitolul istoriei verosimile, se știe că Grecii și Romanii antici traversau Delta Dunării în expedițiile lor pe Dunăre și mare, fără ca vre-un port
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
La capitolul istoriei verosimile, se știe că Grecii și Romanii antici traversau Delta Dunării în expedițiile lor pe Dunăre și mare, fără ca vre-un port să fie semnalat sau să fi lăsat vre-o urmă arheologică în actualul areal al Sulinei, și fără ca să fie cert că navigația era atunci posibilă pe brațul ulterior denumit Sulina, pe atunci mai întortocheat de meandre și mai neînsemnat ca debit decât azi. La capitolul „istoriei dovedite și scrise”, documentele prezintă Sulina începând cu perioada
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
expedițiile lor pe Dunăre și mare, fără ca vre-un port să fie semnalat sau să fi lăsat vre-o urmă arheologică în actualul areal al Sulinei, și fără ca să fie cert că navigația era atunci posibilă pe brațul ulterior denumit Sulina, pe atunci mai întortocheat de meandre și mai neînsemnat ca debit decât azi. La capitolul „istoriei dovedite și scrise”, documentele prezintă Sulina începând cu perioada bizantină, prima mențiune datorându-i-se lui Constantin Porfirogenetul care, în lucrarea sa "De Administrando
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
actualul areal al Sulinei, și fără ca să fie cert că navigația era atunci posibilă pe brațul ulterior denumit Sulina, pe atunci mai întortocheat de meandre și mai neînsemnat ca debit decât azi. La capitolul „istoriei dovedite și scrise”, documentele prezintă Sulina începând cu perioada bizantină, prima mențiune datorându-i-se lui Constantin Porfirogenetul care, în lucrarea sa "De Administrando Imperii", îl pomenește cu numele de "Solina". Tot cronicile bizantine menționează că flota grecească a trecut pe aici în cadrul expedițiilor de apărare
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
lui Constantin Porfirogenetul care, în lucrarea sa "De Administrando Imperii", îl pomenește cu numele de "Solina". Tot cronicile bizantine menționează că flota grecească a trecut pe aici în cadrul expedițiilor de apărare împoriva Bulgarilor, premergătoare bătăliei de la Ongal (anul 680). Apoi, Sulina poate fi întâlnită în mai multe portulane și hărți italiene din secolele XIV și XV, printre care se numără harta întocmită de Pietro Visconti în anul 1327 și portulanul genovez din secolul al XIV-lea, tipărit de către cărturarul Dimitrios Tagias
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
mai multe portulane și hărți italiene din secolele XIV și XV, printre care se numără harta întocmită de Pietro Visconti în anul 1327 și portulanul genovez din secolul al XIV-lea, tipărit de către cărturarul Dimitrios Tagias. Cele mai multe informații despre localitatea Sulina încep să apară din secolul al XVIII-lea, când turcii aleg drumul apei până la Constantinopol trecând pe brațul Sulina, devenit la acea vreme cel mai ușor navigabil. La 1800, Sulina număra 8722 de suflete fiind formată cosmopolit din români, turci
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
Visconti în anul 1327 și portulanul genovez din secolul al XIV-lea, tipărit de către cărturarul Dimitrios Tagias. Cele mai multe informații despre localitatea Sulina încep să apară din secolul al XVIII-lea, când turcii aleg drumul apei până la Constantinopol trecând pe brațul Sulina, devenit la acea vreme cel mai ușor navigabil. La 1800, Sulina număra 8722 de suflete fiind formată cosmopolit din români, turci, greci, armeni, evrei, ruși și italieni în egală măsură și numită de scriitorul Jean Bart (Eugeniu P. Botez), fost
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
-lea, tipărit de către cărturarul Dimitrios Tagias. Cele mai multe informații despre localitatea Sulina încep să apară din secolul al XVIII-lea, când turcii aleg drumul apei până la Constantinopol trecând pe brațul Sulina, devenit la acea vreme cel mai ușor navigabil. La 1800, Sulina număra 8722 de suflete fiind formată cosmopolit din români, turci, greci, armeni, evrei, ruși și italieni în egală măsură și numită de scriitorul Jean Bart (Eugeniu P. Botez), fost căpitan al portului Sulina, „Europolis”. Sulina a căpătat statut de oraș
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
vreme cel mai ușor navigabil. La 1800, Sulina număra 8722 de suflete fiind formată cosmopolit din români, turci, greci, armeni, evrei, ruși și italieni în egală măsură și numită de scriitorul Jean Bart (Eugeniu P. Botez), fost căpitan al portului Sulina, „Europolis”. Sulina a căpătat statut de oraș în secolul al XIX-lea, odată cu stabilirea Comisiei Europene a Dunării, care a transformat localitatea dintr-un sat de pescari într-un oraș important pentru traficul fluvial european. Palatul Comisiei Europene a Dunării
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
mai ușor navigabil. La 1800, Sulina număra 8722 de suflete fiind formată cosmopolit din români, turci, greci, armeni, evrei, ruși și italieni în egală măsură și numită de scriitorul Jean Bart (Eugeniu P. Botez), fost căpitan al portului Sulina, „Europolis”. Sulina a căpătat statut de oraș în secolul al XIX-lea, odată cu stabilirea Comisiei Europene a Dunării, care a transformat localitatea dintr-un sat de pescari într-un oraș important pentru traficul fluvial european. Palatul Comisiei Europene a Dunării și Farul
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
căpătat statut de oraș în secolul al XIX-lea, odată cu stabilirea Comisiei Europene a Dunării, care a transformat localitatea dintr-un sat de pescari într-un oraș important pentru traficul fluvial european. Palatul Comisiei Europene a Dunării și Farul din Sulina sunt două din monumentele importante ale orașului, datând din anii 1860 și 1870. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, conform informațiilor oferite de Muzeul Farului Comisiei Europene a Dunării, Sulina a fost distrusă în proporție de peste 80% de bombardamentele
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
european. Palatul Comisiei Europene a Dunării și Farul din Sulina sunt două din monumentele importante ale orașului, datând din anii 1860 și 1870. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, conform informațiilor oferite de Muzeul Farului Comisiei Europene a Dunării, Sulina a fost distrusă în proporție de peste 80% de bombardamentele sovietice. Aici se găsește un cimitir maritim, unic în țară și chiar în Europa. Un alt obiectiv turistic este Farul din Sulina, care datează din 1802. Sulina mai are și câțiva
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
informațiilor oferite de Muzeul Farului Comisiei Europene a Dunării, Sulina a fost distrusă în proporție de peste 80% de bombardamentele sovietice. Aici se găsește un cimitir maritim, unic în țară și chiar în Europa. Un alt obiectiv turistic este Farul din Sulina, care datează din 1802. Sulina mai are și câțiva kilometri de plajă la Marea Neagră, însă aceasta nu atrage un număr mare de turiști. Mai nou acestă plajă este folosită pentru nudism, în locurile ei izolate. Plaja, în mare parte nu
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
Comisiei Europene a Dunării, Sulina a fost distrusă în proporție de peste 80% de bombardamentele sovietice. Aici se găsește un cimitir maritim, unic în țară și chiar în Europa. Un alt obiectiv turistic este Farul din Sulina, care datează din 1802. Sulina mai are și câțiva kilometri de plajă la Marea Neagră, însă aceasta nu atrage un număr mare de turiști. Mai nou acestă plajă este folosită pentru nudism, în locurile ei izolate. Plaja, în mare parte nu este amenajată, ceea ce îi oferă
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
îi oferă un aspect virgin. Plaja este cea mai lată porțiune de acest fel de pe litoralul Mării Negre și are o granulație asemănătoare cu cea din Mamaia. Este o alternativă la stațiunea Vama Veche. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sulina se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,93%). Principalele minorități sunt cele de ruși lipoveni (9,88%), greci (1,69%) și ucraineni (1,23%). Pentru 4
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,48%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (3,82%). Pentru 4,07% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Mai multe detalii se pot vedea la Sulina, în cadrul muzeului dispus în far.
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
locuitori. Este situat pe Valea Cernei, la 5 km de principala arteră rutieră ce leagă vestul țării de București — DN 6 (E70) și calea ferată internațională București — Timișoara — Moravița, este accesibilă și pe calea fluvială a Dunării, fie dinspre est: Sulina — Galați — Braila — Drobeta Turnu-Severin — Orșova, fie dinspre vest: Viena — Budapesta — Belgrad — Orșova. Aeroporturile cele mai apropiate se află la Caransebeș, Craiova (cel mai apropiat aeroport internațional) și Timișoara (aeroport internațional). Stațiunea este situată în partea de sud-vest a României, la
Băile Herculane () [Corola-website/Science/297208_a_298537]
-
pot fi eludate sau negate; dimensiunea europeană a cooperării bilaterale, având la bază obiectivul strategic al ambelor state de integrare în Uniunea Europeană. România a avut neînțelegeri cu Ucraina în legătură cu Insula Șerpilor și cu platforma continentală a Mării Negre la est de Sulina, miza principală fiind zăcămintele de petrol și de gaze din zonă. Problema a fost prezentată în fața Curții Internaționale de Justiție. CIJ, prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009 a acordat României 79,34% din zona în dispută. Astfel
Politica României () [Corola-website/Science/296708_a_298037]
-
dovedit a fi foarte dificile, deoarece partea sovietică contesta granița româno-rusă existentă între 1877 și 1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Conducătorul delegației sovietice, generalul Matvei Malanin a afirmat că România este stăpână pe două brațe ale Dunării: Sulina și Sfântul Gheorghe și poate să-și asigure complet navigația pe Dunăre pe brațul Sulina. Prin urmare, statul român nu ar trebui să aibă pretenții asupra brațului Chilia, care ar urma să revină URSS-ului. Nemulțumiți de faptul că delegația
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Conducătorul delegației sovietice, generalul Matvei Malanin a afirmat că România este stăpână pe două brațe ale Dunării: Sulina și Sfântul Gheorghe și poate să-și asigure complet navigația pe Dunăre pe brațul Sulina. Prin urmare, statul român nu ar trebui să aibă pretenții asupra brațului Chilia, care ar urma să revină URSS-ului. Nemulțumiți de faptul că delegația română refuza să accepte acest punct de vedere, în noaptea de 25/26 octombrie 1940
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
URSS. Căpitanul-comandor Constantin Copaciu a fost arestat la 5 martie 1949, fiind eliberat din închisoare abia în 1964. În august 1949 nave militare sovietice, au somat pe românii ce păzeau farul, i-au arestat și i-au debarcat în orașul Sulina. Situația insulei Maican și a ostrovului Limba a rămas identică și în baza vechii documentații privind traseul frontierei, întocmită în anii 1970. În decursul timpului, șenalul navigabil care se întindea între ostrovul româneasc Babin și ostrovul ucrainean Maican a fost
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
de la sud de Insula Șerpilor: km² conținând circa 70 de miliarde de metri cubi de gaz și 12 milioane de tone de petrol. În 2001 Ucraina a pus unilateral balize de frontieră pe mare de la digul de nord al portului Sulina până la o linie aflată la o mare distanță de sudul Insulei Șerpilor. Grănicerii români, ale căror mijloace sunt inferioare celor ale ucrainenilor, nu au reacționat și presa română i-a acuzat de corupție. În august 2004 partea română a adus
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
orașul Moldova Nouă). Este des întâlnită în regiunea Brăilei, chiar în fața orașului, în brațul Borcea (unde există și o comună cu numele de Cegani), iar în susul Dunării - la Silistra, Topalu, Turnu-Măgurele, Turnu-Severin și Vârciorova. Foarte rară în delta Dunării (brațul Sulina și de la Isaccea în jos, pe brațul Sf. Gheorghe). În mare ajunge cu totul excepțional (câteva exemplare au fost pescuite în mare, la Agigea). Pătrunde ocazional în bălțile Dunării. A fost întâlnită în lacul Razelm. Primăvara, intră în cursul inferior
Cegă () [Corola-website/Science/319330_a_320659]
-
intrat în vigoare la 22 octombrie 1997, și deciziei nr. 2009/9 din 3 februarie 2009 a Curții Internaționale de Justiție de la Haga), și frontiera „de fapt“ stabilită unilateral în 2010 prin geamanduri ucrainene de-a lungul digului nord de la Sulina, diferență care delimitează o fâșie de teritoriu mlăștinos, de ape și jumătatea de sud a cordonului litoral nisipos Chilia-Sulina, teritorii „de drept“ românești dar „de fapt“ ucrainene. Alt exemplu apropiat de noi este Transnistria care „de drept“ este o regiune
De facto () [Corola-website/Science/315738_a_317067]
-
stat. După anul 1969 participă la expoziții de artă decorativă și execută lucrări de artă monumentală în anii 1959-1961, 1964. România, Franța, Italia, Germania, Israel, S.U.A., Japonia, Brazilia, Olanda, Canada, Belgia, Grecia, Anglia. Vâlcele, Țara Oașului, Topalu, Bistrița, Negrești, Constanța, Sulina, Reșița, Brăila, Bacău, Sarmisegetuza, Huși, Bârlad, Iași; Italia, Spania, Franța, Germania, Olanda, Belgia, Anglia, Bulgaria, Grecia, Israel, Polonia, Cehoslovacia.
Alma Redlinger () [Corola-website/Science/316068_a_317397]