2,656 matches
-
dacă făceau pe supărații. Esposito, care mai ținea încă oala în mâini, se întoarse către el. Fața lui mare și prelungă se făcuse roșie, Yvars știa dinainte ce va spune și că toți gândeau la fel, că nu făceau pe supărații, că li se închisese gura - "dacă le place, bine, dacă nu, n-au decât să-și caute în altă parte de lucru" - și că mânia și neputința dor uneori atât de mult, încât nici să strigi nu mai poți. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pentru ajutor. Unii oameni fac yoga, alții aleargă la ședințe de psihoterapie - când viața mă deprimă, eu prefer să mă pun pe picioare mâncând o cantitate de pizza cu ardei care e echivalentul greutății mele corporale. Sigur că nu eram supărată numai din cauza pierderii emoționale sau de faptul că n-aveam să-l mai văd pe Jackson în fiecare zi. Aveam și o serie de temeri practice. Jackson se zbătuse pentru mine de nenumărate ori - se asigurase că Gordon Haas, editorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o minciună ceva mai credibilă, să zică, de pildă, că trebuie să-și evacueze urgent sertarul cu ciorapi sau să-și plimbe peștele. Nici o problemă, i-am răspuns relaxată, rugându-mă să nu mi se citească pe față cât de supărată eram. Mult noroc cu, ăăă, contractul ăla. — Freddy poate să te conducă acasă. Eu sunt destul de aproape ca să merg pe jos până la birou, mi-a explicat el ridicându-se de la masă. Mă rog, m-am gândit cu amărăciune. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
copil și cu toate că mă dădusem peste cap să fac o treabă bună, poate că nu aveam experiența necesară ca să mă înham la atâtea proiecte. Poate că, într-adevăr, eram depășită de situație. — Nu-mi place să te văd așa de supărată, ursulețul meu, mi-a spus Randall, folosindu-se de noua poreclă pe care mi-o găsise. M-a mângâiat pe umăr cu blândețe. Poate că nu merită să te stresezi atâta. Poate... — În nici un caz, l-am întrerupt, clătinând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
răspuns, sărutându-l pe obraz. Deja mă simt mai bine. Randall se descurcase de minune în calitate de înlocuitor al lui Bea. — Mă bucur, mi-a spus el și m-a sărutat pe nas. Nu-mi place să te văd așa de supărată. Aș vrea să nu fiu nevoit să mă întorc la birou - Randall s-a încruntat, uitându-se la ceas - dar dacă nu termin documentul ăsta în noaptea asta, atunci mâine va trebui să mă ocup și de el. Nu, promit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Apoi ochii au început să-i alerge în ambele direcții ale holului. Semăna cu un animal hăituit. După o clipă, a părut satisfăcută de constatarea că noi două eram singurele persoane care puteau auzi discuția. — Dacă-i arăți că ești supărată, mi-a șoptit ea atât de stins că abia o auzeam, atunci a câștigat. După care Dawn a luat-o la picior în lungul coridorului. Cutremurată, am închis ușa de la birou în spatele meu. Îmi doream să nu fi pus acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să lipsesc de la birou pe parcursul afacerii ăsteia. Claire, uneori detest sacrificiile pe care trebuie să le fac pentru slujba asta, dar ele sunt parte din ea. Îmi dădeam seama că regretul lui era real și n-am putut să rămân supărată. — Înțeleg, am spus, mângâindu-l pe spate. O să mai fie multe alte ocazii să mergi în Iowa și să petreci timp cu mama. Iar în ceea ce privește petrecerea, mereu mai e una la anul. La anul. I-am urmărit chipul ca să descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e extraordinar. și probabil că e cel mai frumos bărbat pe care l-am văzut vreodată. și e... — Pare minunat, draga mea, a intervenit mama cu blândețe. Abia aștept să-l cunosc mai bine. Nu pot să-ți zic ce supărat a fost Randall când a intervenit chestia aia la serviciu - ți-am arătat ce mi-a luat, ca să-mi demonstreze cât de rău îi pare c-a ratat week-end-ul ăsta? Am ridicat încheietura cu brățara de aur și instantaneu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
făcut voi acuma? Nici vorbă potăilor, niciodată n-ați făcut altceva decît să parazitați pe spinarea poporului, să vă băgați nasul în toate problemele statului, să participați la comploturi, lovituri de stat, să orchestrați din umbră revoluții, se aprinde Roja supărat că abia mai reușește să țină pasul cu animalul care simțindu-i parcă ostilitatea crește ritmul. V-ați supt sîngele unul altuia vampirilor, zice făcîndu-i-se scîrbă amintindu-și că și el fusese crescut în același spirit. Însă eu nu eram
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
potaia. E cîinele vostru, pînă acum a stat ghemuit în culcușul lui din spatele bufetului, l-am observat cînd am venit, a așteptat doar semnalul lui Tîrnăcop, am văzut cum ți ai țuguiat buzele și l-ai stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față, să fie tot mai palid, e de rău Curistule, îi comunică Gulie, privește matahala pe care o ai în față, bătăușul care abia își mai poate stăpîni furia, o să te lase lat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vremea la o casierie? — S-ar putea ca după tot tămbălăul, după răsturnarea asta de situație, treburile să se îndrepte, să meargă mai bine, se gîndește Roja, adunîndu-și lucrurile de pe masă, îndesîndu-și le prin buzunare. — Ei, lăsați că oricît de supărată ar fi Delfina pe moment, tot vă mai iubește ea undeva în adîncul sufletului, e doar o răbufnire temporară, i se pare lui Patru Ace, provocată de unele neajunsuri. — Astea sînt păsăricile mele, recunoaște Roja pe un ton spăsit, superstițiile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
generația mea a fost obligată să tocească din scoarță în scoarță numai manuale din astea de socialism științific. Consideră-te deci fericit că tu poți s-o faci doar de plăcere. Uite-așa o să ajungi de rîsul lumii, își spunea supărat, acum cînd autoritățile au început să mai renunțe la cenzură, tu trebuie să-ți pierzi timpul căutînd prin biblioteci cărți pe care de ani buni încoace nu le mai cere nimeni. Tocmai acum ți ai găsit să-ți pierzi timpul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Întrebară toți trei. Amintirea tuturor senzațiilor. Un fel de ejaculare târzie, dacă nu chiar post-mortem, ricană Eugen Pascu, Întins la umbra unui copac din pânza sa fetiș Călărețul. Abrudan și Nagy Oszkár izbucniră În râs. De ce râdeți? Întrebă Ziffer deloc supărat. Dacă te-ai uita și tu la ce se face azi, ai fi uimit să constați ca ejacularea ta plastică, cu ceva metafizică În cazul tău, se numește pictură gestuală, dacă vrei, zise Eugen Pascu. Vezi Rauschenberg, Stella Franck. Izbucniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu ședea nici un client. M-am îndreptat spre fundul încăperii și mi-am dres glasul, pentru ca păsărelele îndrăgostite din separeuri să coboare din al nouălea cer pe pământ. Figura a ținut. Îmbrățișările și sărutările încetară, iar tipele își ridicară privirile, supărate și speriate, gata să înfrunte eventualele vești proaste. — LAPD, Omucideri, le-am anunțat eu și i-am dat fotografiile celei mai apropiate limbiste. Bruneta-i Elizabeth Short. Dalia Neagră, dacă ați citit ziarele. Cealaltă-i prietena ei. Vreau să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai precis, pe mine. Voia să mă denigreze, să mă vadă amestecată în povestea asta. A sunat și la poliție și le-a dat un pont despre La Verne’s. Fețele scrijelite sunt très à la geniala Martha - când e supărată, zgârie ca o pisică. Ceva din spusele ei nu-mi părea în regulă, dar nu-mi dădeam seama ce anume. — Martha ți-a spus toate astea? Madeleine își lustrui gheruțele roșii. — Când numele din agenda neagră au ajuns în ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă trezeam dimineața înconjurată de mireasma hainelor ei. Încercam să fiu discretă, dar ea știa că o urmăream. Cu o seară înaintea plecării, Rahela mi-a surprins privirea, care era ațintită pe fiecare mișcare a ei. La început a părut supărată, dar apoi m-a privit într-un fel din care am înțeles că reușisem. Puteam s-o urmez. Ne-am dus la bamah, unde Zilpa stătea cu fața la altar, implorând zeii și zeițele pe care urma să le abandonăm. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și Levi au luat două surori - Ialutu și Inbu, fiicele unui olar. A căzut pe mine sarcina de a sta cu copiii și de a avea grijă de focuri, în timp ce nevestele lui Iacob luau parte la serbările de nuntă. Eram supărată că fusesem lăsată pe dinafară, dar în săptămâinile care au urmat nunților, le-am auzit pe mamele mele vorbind despre fiecare amănunt și a fost ca și când fusesem eu însămi acolo. - Cântecele au fost minunate, trebuie să recunoaștem, zicea Zilpa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o acoperea cu totul, lăsându-i doar ochii descoperiți. De-abia când s-a apropiat, mi-am dat seama că bunicul era orb și că avea ochii strâns închiși, într-o expresie amară, care-i făcea toată fața să arate supărată. Era delicat și slab și ar fi părut fragil, dacă n-ar fi fost părul, bogat și negru ca al unui om tânăr. Bunica urmărea cum femeia îl ajuta pe Isaac să se dea jos și îl conducea la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a părut că era Tabea, am zis eu, aproape plângând. Dar mi s-a părut. - Tabea? - O verișoară, de-a lui Esau. N-o cunoști, am zis eu. Iartă-mă că a trebuit să alergi după mine. Mama e supărată? El a râs de prostia întrebării mele și am râs și eu. Eram pur și simplu furioasă și a trebuit să stau cu fața la zid restul după-amiezii. Dar deja îmi pierdusem bucuria și m-am mulțumit doar să aud sunetele pieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mii de sărutări. - Strălucești, a zis ea, când și-a revenit și mi-a luat mâinile în ale ei. Ești fericită. A zâmbit. - E minunat că ai găsit atâta fericire. O să-i spun Leei și atunci n-o să mai fie supărată. - Mama e supărată? am întrebat eu uluită. - Lea crede că Rahela te-a vândut răului. E exact ca tatăl tău, la fel de suspicioasă când vine vorba despre oraș și nu e bucuroasă la gândul că o să-ți faci sălaș între niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Strălucești, a zis ea, când și-a revenit și mi-a luat mâinile în ale ei. Ești fericită. A zâmbit. - E minunat că ai găsit atâta fericire. O să-i spun Leei și atunci n-o să mai fie supărată. - Mama e supărată? am întrebat eu uluită. - Lea crede că Rahela te-a vândut răului. E exact ca tatăl tău, la fel de suspicioasă când vine vorba despre oraș și nu e bucuroasă la gândul că o să-ți faci sălaș între niște ziduri. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i viață în nări. Eu țipam, plângeam, tremuram. Herya m-a ținut în timp ce noi toate urmăream ce făcea moașa. Fața întunecată ca de câine a morții a înaintat, dar exact atunci copilul a tușit și când a început să plângă supărat, ne-a alungat toate temerile. Colțul întunecat s-a luminat. Moartea nu mai lâncezește acolo unde e învinsă. Vocile celor patru femei se auzeau în jurul meu, trăncănind, râzând, toate cu glas tare. Am căzut pe saltea și n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
părea nerăbdător. - Să plecăm cât nu e prea tîrziu! spuse el, iar Auta îi zâmbi tăios: - Ți-e frică să nu pierim și noi o dată cu toată țara asta? Apoi îi păru rău că l-a jignit. Cârmaciul însă nu păru supărat. Zise simplu: - Noi putem să pierim și nu va fi nimic pentru noi. Ne vom preface în pulbere și o va împrăștia vântul. Dar noi am fost trimiși aici și suntem așteptați dincolo. Am venit să salvăm omenirea planetei noastre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cârmaciul. - Nu-i nimic! zâmbi Mehituasehet. - Tot nu mi-ai spus cum ți-ai ales-o logodnică pe Mehituasehet! zise Auta. - Numai de-ar vrea să rămână cu mine! Poate se mai sperie... răspunse el, dar fu întrerupt de privirea supărată a tinerei rome, așa că începu să povestească: Ea a ieșit din orașul unde ați fost voi. Se plimba pe câmpia aceea, lângă pădure, cu alte două femei. Zicea că sunt roabe, și când a rămas la mine am rugat-o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
realități apropiate de care nu mă îndoiesc. Dar am vrut să oftez pentru pierderea bibliotecii din Alexandria. - Toți oftăm și-l blestemăm pe Caesar că n-a împiedicat incendiul. - Preferam să ardă Comentariile lui și să rămână biblioteca! strigă oaspetele supărat. - Ba eu aș fi fost de părere să rămână și biblioteca și Comentariile. Dar e prea târziu pentru preferințe. Totuși, cu totul ireparabilă pierderea nu e. Mereu se mai găsesc papirusuri, copii ale celor arse. Păcat că multe se găsesc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]