6,950 matches
-
din săpun, pe care toți ceilalți erau obligați să îl sărute. De pe margine erau interpretate cântece bisericești cu texte scabroase, în care locurile comune erau insultarea lui Iisus și a Fecioarei Maria, deseori deținuții fiind dezbrăcați la pielea goală. Unii supraviețuitori povestesc chiar că s-a procedat la inversarea poruncilor din decalog ori la interpretarea lor malițioasă. Și alte practici ori momente religioase erau batjocorite. Astfel, agresorii își 'botezau' victimele în hârdăul cu fecale și urină, la fel cum 'împărtășirea' se
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de informații până în ultimul moment. Astfel se explică de ce în Casimca Jilavei, deși grav bolnavi amândoi, se purtau ca și cum ar fi fost în mijlocul torturilor și îl invocau pe un Țurcanu deja executat la acea dată. Aristotel Popescu a murit, spun supraviețuitorii, în poziția obligatorie, în timp ce Dan Dumitrescu a răbufnit abia în momentele dinaintea trecerii în neființă, exclamând: 'Ah, Doamne, cum m-ați înșelat!', dovedind totuși că atitudinea sa era una schizoidă. Au mai existat cazuri de adoptare a convingerilor comuniste și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
întrucât șocurile și rușinea îndurate în timpul acțiunii au fost suficient de puternice încât să inducă o stare de dezamăgire viscerală față de natura umană și de destinul lor. Ei și-au refulat amintirile traumatizante, nedorind să le dezgroape, și reprezintă majoritatea supraviețuitorilor după 1989, dar, deși suferinzi și dezamăgiți la rându-le, nu au refuzat cu totul contactul cu lumea exterioară și au reușit să își întemeieze familii și cariere, atât cât le-a permis regimul. Un alt motiv al tăcerii lor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
diplomați francezi sau britanici, ajunși în Persia sau India, P. Raphaël du Mans1, P. Gabriel de Chinon 2, Cavalerul A. de Chardin 3, Thevenot sau Tavernier 1, Henry Lord2, George Bouchier sau James Fraser 3, primii care scriu despre acești supraviețuitori ai vechilor preoți ai focului, „les ignicoles”, cum îi numea d’Herblot în a sa Bibliothèque Orientale, învinși de împăratul Heraclius și cuceriți de armatele lui Mahomed, reconstituie treptat amploarea consecințelor unei cezuri istorice, chiar istorico-religioase. Ei aduc primele relatări
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Istorii literare și artistice, 1969-1989 și apare în toamna acestui an la Editura Presa Românească. Trecem peste amănuntul că prin lege accesul la dosarul personal de la Securitate este permis peste 40 de ani cînd puțin probabil să mai fii printre supraviețuitorii sau, ajuns la vîrste cuprinse între 80 și 100 (?) de ani: cînd e puțin probabil să mai fii interesat a descoperi cine te "turna" sau cine te-a "ajutat" să ajungi în beciurile instituției de trist renume. Redactată chipurile alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au fost încadrate juridic la drept comun sau, pentru incomozii regimului, s-a apelat și la spitale și așezăminte psihiatrice. În ultimii ani de teroare neostalinistă, Ceaușescu, prin închiderea granițelor, transformase România într-o imensă închisoare. Din discuțiile purtate cu supraviețuitorii închisorilor precizează în Introducere Cornel Nicoară și Gheorghe Onișoru dintre care unii nu cunoșteau cuprinsul sentinței proprii, am constatat că, în ceea ce privește reținerea faptelor de către securitate și tribunalele militare, aceasta s-a făcut cu oarecare exactitate. Ca urmare, se poate afirma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Monica Lovinescu pledează pentru urgența procesului comunismului, altfel, sîntem atenționați, riscăm să ne furăm viitorul. [Convorbiri literare, nr. 8 (92), august 2003] TRAGEDIA PITEȘTI La începutul lunii august din acest an a plecat dintre noi pentru totdeauna unul dintre ultimii supraviețuitori ai "experimentului" Pitești (cum este supranumită "reeducarea" deținuților politici în închisoarea de aici, mai apoi extinsă și în alte locuri din țară, între anii 1949-1952), Costin Merișca. Născut la 21 martie 1927, într-o localitate în apropiere de Iași, între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cei care, torturați, au devenit ei înșiși torționari". Ne întrebăm, alături de Virgil Ierunca, cine poate avea dreptul să-i judece pe aceștia? În 1999, doi cineaști francezi, Anca Hirte și Jean Legeaux, realizează documentarul Treptele căderii, apelînd la trei dintre supraviețuitorii reeducării de la Pitești: Paul Caravia, Nicolae Ioniță și Costin Merișca, documentar ce va fi vizionat la Paris, între alții, și de Monica Lovinescu. Mărturiile sînt zguduitoare, imaginea reușind acolo unde cuvintele sînt neputincioase. Cum se explică absența acestui documentar de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
celălalt capăt al firului, voi auzi din Paris: "Aici Monica Lovinescu". Mă felicită pentru apariția mea în filmul documentar Treptele căderii, realizat de doi cineaști francezi. Eram de-a dreptul copleșit de surpriză și de emoție". În finalul Tragediei Pitești, supraviețuitorul diabolicului experiment apreciază drama piteștenilor mult mai lungă și mai complicată decît se crede în general; teroarea intrată în oase, ne spune, n-a mai ieșit din noi ani de zile. Aflați în libertate, s-au izolat singuri, stăpîniți, unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ale celor trecuți prin iadul anchetelor. Sînt mărturii esențializate, care, ca într-o picătură de rouă, adună întreg universul concentraționar prin exemplaritatea acestor destine, mai toate înfrînte. În 1997, apare la Botoșani Calvarul deținuților anticomuniști botoșăneni, ce adună mărturii ale supraviețuitorilor consemnate de Dumitru Ignat. La acel moment, mai erau în viață, după cum consemnează realizatorul ediției, cam trei sute de foști deținuți politici. Mărturiile sînt ordonate alfabetic. Vasile Ailenei (n. 1929), agricultor din Bălușeni este arestat în octombrie 1948, împreună cu alți săteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
va recăpăta cele trei hectare și jumătate de pămînt, pentru care a stat fugar peste două decenii. Nici acum nu s-a lăsat de lucrat pămîntul, doar pentru el am suferit cum declară. Greu ar fi de spus despre acești supraviețuitori că ar fi eroi, mai degrabă victimele bolșevizării țării de către ocupanții sovietici. Aflăm în dicționarul Șăineanu, la victimă, alineatul 2, următoarea definiție: persoană care suportă pe nedrept ura, nedreptatea, violența etc. cuiva; persoană care este sacrificată intereselor cuiva. Gheorghe Anghelache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ei este să identifice responsabilități și să obțină de la uneltele opresiunii recunoașterea acestor responsabilități. Dacă societatea românească nu se ocupă de demonii săi, va avea de-a face cu ei și în viitor". Vom continua trecerea în revistă a mărturiilor supraviețuitorilor, adunate în Calvarul deținuților anticomuniști botoșăneni, volum apărut în 1997, în îngrijirea lui Dumitru Ignat. Ilie Conțac (n. 1906), agricultor din Botoșani, va fi prima oară arestat, prin 1946-1947, pentru cîteva zile, pe motiv că n-a dat cotele la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ucidă și anume pe Pavel Ștefan cel care l-a îndrumat în întunecata lui tinerețe să-și omoare tatăl. Sînt mărturii zguduitoare, apocaliptice ale unui torționar din șirul nesfîrșit de torționari ai comunismului. Întrece tot ce s-a povestit de către supraviețuitorii de la Pitești, despre acel loc prin care au trecut atîția intelectuali de valoare ai Țării și ale căror vieți, au fost definitiv distruse Între ei s-au aflat și unii care nu s-au ferit, precum preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și ignoră faptul că această lume este un răstimp al mîntuirii, singurul răstimp uman pentru mîntuire. Dar adîncul îmbogățirii sufletelor noastre este greu de sesizat; pentru ei, înfrîngerile sînt spectaculoase, morțile zguduitoare, nebunia locvace, dar înțelepciunea și martirajul spiritual al supraviețuitorilor, ca și vibrația imensă a duhului este prea subtilă pentru sensibilitatea tocită a esteților, prea mistică pentru puterea de percepție a psihologului ca și pentru orice ființă umană care nu a trăit în nebunie ci doar în limitele bunului simț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tiraniei comuniste, că noi am iubit mai mult ca orice libertatea". Cum remarca realizatoarea memorialului, nici astăzi documentele lor de luptă și de rezistență, de moarte nu au nici o valoare pentru nici un tribunal, pentru nici un președinte. Cît privește pe puținii supraviețuitori, ei au rămas astăzi cu aceleași condamnări pronunțate de instanțele staliniste. Sovietizarea avea loc într-un ritm și cu o eficiență greu de imaginat. Pînă în 1954, la o populație de circa optsprezece milioane, spre exemplu, editura Cartea Rusă editase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1948, în episodul Să nu ne răzbunați, Lucia Hossu Longin, în ce privește pe filosof, remarcă: Într-o perioadă a istoriei noastre de cumplită strivire moartea lui rămîne un model de nestrivire. Dacă din lotul Marii Finanțe nu au rămas decît doi supraviețuitori, din al "Demnitarilor" nici unul. Cel mai mare proces al elitelor politice din România s-a desfășurat în toamna anului 1947, intentat Partidului Național Țărănesc în frunte cu Iuliu Maniu. În episodul dedicat Procesului elitelor politice este prezentată prima mineriadă comunistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
perindat circa două mii de deținuți politici. În procese recunoscute oficial, o mie de persoane. Generalul Nicolschi nu recunoaște nimic, nu se gîndea, atunci cînd a fost realizat interviul, că oamenii și arhivele vor vorbi". (L.H.L.) Nicolschi consideră drept calomnii acuzele supraviețuitorilor terorii de la Pitești. El știe și își dă seama de unde îi vin "calomniile", pentru că am lovit în legionari, dar eu am considerat că fac o datorie de conștiință, pentru că erau fasciști, că erau tineri. Datoria lui de conștiință se vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la Mărășești, un om cu o biografie exemplară, este arestat în 1947 de la proprietatea sa de lîngă Focșani. Va fi judecat abia în 1952 și apoi din nou în 1957. Trece prin numeroase închisori și moare la Gherla. Mărturia unor supraviețuitori privind împrejurările decesului este cutremurătoare. "Tatăl meu, povestește fiul, arhitectul Alexandru Cernat, cînd, într-o bună dimineață, a fost scos din această celulă, în celula alăturată, cu încă cîțiva, era închis și generalul Diaconescu. În momentul cînd a fost scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
căzut jos și atunci l-au luat la înjurături și la izbituri cu picioarele în cap, în stomac și l-au izbit și în față, i-au scos ochiul la circa zece centimetri, așa cel puțin îmi spunea al doilea supraviețuitor care există astăzi, pentru că Diaconescu a murit. Dar Daconescu care mi-a zis: am țipat la ei, dar lăsați-l în pace, este bătrîn și moare. Nu l-au iertat, după aceste lovituri l-au dus la infirmerie și după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
practicat în penitenciar. Nu este uitată nici drama Bisericii Greco-Catolice, în episodul cu același titlu. Cei care au refuzat să treacă la ortodoxie în 1948 vor fi arestați, mulți prelați vor muri în închisori. Eminența sa Cardinalul Alexandru Todea, un supraviețuitor, va fi arestat pentru ultima oară în 14 octombrie 1948. Pînă în 14 octombrie, de pe 1 octombrie, în fiecare noapte este ridicat și dus la Securitatea din Reghin pentru a fi convins să se lepede de credința sa. Friedman, șeful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost acuzați nu de omor calificat, nu de crimă împotriva umanității, ci de neglijență în serviciu. Neglijenții, 21 de ofițeri și 14 brigadieri, judecați și condamnați la pedepse modice, au fost răspîndiți în diverse penitenciare, uneori în aceeași celulă cu supraviețuitorii vechii lor activități educative. Coabitarea călăului cu victima nu se putea să nu ducă la conflicte violente, astfel că, printr-o dispoziție reparatorie a ministrului Alexandru Drăghici, ucigașii au fost izolați în închisoarea de la Ocnele Mari, departe de furia celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
teroarea noului regim, căci odată cu plecarea regelui Mihai s-a dus și ultima speranță, Cristian Vasile era ca un străin. Din generația care odată îi era la picioare, cei mai mulți erau morți, alții fugiți pe afară, pe unde apucaseră, iar printre supraviețuitorii rămași se numărau sinistrați, oameni care cerșeau pentru o amărâtă de pâine, bolnavi, răniți, schingiuiți, victime ale unor tran- sformări pentru care nu au fost pregătiți niciodată. Intelectualii erau arestați sau executați unul câte unul, toată crema interbelicului începuse să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se va întoarce în capitală, unde se va angaja la Circ, fiind prezentator. Iar de aici, va ajunge regizor la teatrul de păpuși Țăndărică, unde viața i se va schimba complet. Pentru că aici o regăsește pe Rada Moldovan. Cei doi supraviețuitori ai interbelicului, sfărâmați însă de comunism, își vor relua povestea de dragoste pe care au pierdut-o atât de copilăresc când erau tineri. Ei se mută pentru o perioadă la Piatra Neamț, la teatrul de stat, unde Cristi va lucra ca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu numai o bună parte din prestigiu, dar și din lectori, Începi să semeni tot mai mult cu o... ruină! Frumoasă, poate, interesantă pentru unii cercetători ai viitorului, dar... nu cumva devii, tot mai mult și fără să vrei, un „supraviețuitor”, totuși, tu, care execrezi acest cuvânt? Un pensionar al propriului tău talent, destin, cariere! Posibil, posibil! Aproape totul și orice e posibil. Un argument În favoarea mea este totuși faptul că societatea românească - ca și cea din estul Europei - se află
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fie. Un fost demnitar al regimului Ceaușescu devenea la fel de necomunist ca un fost deținut politic. Trecutul nu mai conta. Începea o istorie nouă. În aceste condiții, „ceilalți“ nu prea aveau sorți de izbândă. Erau, oricum, prea puțini și dispersați. Câțiva supraviețuitori ai Închisorilor comuniste, oameni deja trecuți de șaptezeci de ani, În frunte cu Corneliu Coposu, au reînființat Partidul Național-țărănesc, căruia i-au adăugat apelativul „creștin și democrat“ — P.N.ț.C.D. (Încă Înainte de 1989 Coposu se afiliase În secret familiei creștin-democrate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]