3,725 matches
-
numai stricat (eu eram tot timpul „falsificat“), dar n-a avut darul decât de a-mi crește amărăciunea, în timp ce un gest spontan m-ar fi ușurat pesemne. Am rămas prin urmare cu cele mai bune intenții din lume, încercând să suprim pur și simplu tot ceea ce se întâmplase, ca și cum n-ar fi fost decât o prostie. Dar nu era o prostie - deoarece m-am gândit la ea și a doua zi, și astăzi, atunci când te-am revăzut, întreaga poveste s-a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din chinga canoanelor exterioare ale vieții. Fericirea stridentă e buimacă, gonește prin tine sălbatic, trebuie să se descarce violent fiindcă nu poate șterge canoanele exterioare. Își pune capăt sieși mai înainte ca acestea s-o acopere iar și s-o suprime. Înseamnă oare „fericirea insulară“ o fericire privată în ciuda ambianței catastrofale - o „fericire a capului“, individuală, construită lucid? Este un mod de a-ți făuri intelectual fericirea prin lucruri luate din cărți și croite pe măsura ta? Dacă vrei să-ți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
schimba nimic, ele doar descriau cum arată omul când nu-i rost de nici o fericire. Dar numai asta, și tot înseamnă foarte mult - la mai mult nu m-am așteptat niciodată de la o carte. Prin urmare, dacă din „fericirea insulară“ suprimăm fericirea capului, făurită intelectual și fără nici un haz, avem cumva de-a face cu „fericirea inimii“? Dar ceea ce numim „chestiuni de-ale inimii“ nu-și au oare sediul tot în cap? Mai pot oare oamenii vătămați sau, mai rău, zdrobiți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
voinței, pe undeva... Orient versus Occident (text găsit în ziarul Le Monde, ediția din 26 martie 1999, traducere rapidă): "Michel Foucault introduce, în prima ediție din Histoire de la folie à l'âge classique, acest text superb pe care îl va suprima însă din edițiile următoare: în universalitatea ratio occidentali, exista acest precedent a ceea ce este Orientul; Orientul închipuit ca o origine, ca o sursă de unde iau naștere nostalgii și promisuni de întoarcere, Orientul care se oferă rațiunii colonizatoare a Occidentului, dar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o adevărată citadelă a orașului. La Iași, turnul Golia e ceea ce a fost la București Turnul Colței. Restaurat din grija comisiunii monumentelor istorice, împreună cu masivele ziduri ale mânăstirii, turnul din Iași va rămâne însă. Totuși reconstrucția de la 1900 îi va suprima partea superioară, a cărei arhitectură amintește întrucâtva pe cea a încântătorului turn din fața mânăstirii Bărboi. Deși trunchiat (și poate din această cauză), noul turn se va înfățișa ca o lucrare originală, cât se poate de interesantă și de atrăgătoare. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu înseamnă totuși că n-aș aprecia frumoasele însușiri cu care amicul meu Pella se afirma pe atunci, ca un ziarist de mare merit și un polemist plin de vervă și de vioiciune). Contraste Nu de mult, cenzura mi-a suprimat câteva fraze dintr-un articol apărut în "Adevěrul". Câteva fraze numai, e drept. Câteva fraze inofensive, cred eu. Câteva fraze care, departe de a exprima o opiniune, o reflecție, un sentiment, un îndemn sau ceva de felul acesta, nu făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în urmă acest turn avea suprapusă o construcție care-i dădea aspectul de clopotniță. Deteriorat de cutremurul care a avut loc în anul 1738, a fost restaurat în anii 1855 și 1900, când i s-a lăsat forma sa proprie, suprimându-i-se podoaba inutilă pe care o suportase mult timp fără nici un sens. (Foto-Regal) Pag. 75. Ulița mare (astăzi strada Ștefan cel Mare), așa cum se înfățișa în prima jumătate a secolului trecut. Turnul care se vede figura pe atunci la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și Idealismul sunt adevărate amândouă. Arta amplifică întotdeauna natura, dar aceasta împlinire poate să aibă loc la fel de bine în sensul obiectivității ca și în cel al subiectivității. Arta este întotdeauna realistă și idealistă în același timp, întrucât începe prin a suprima un anumit aspect al lumii și pentru a afirma un altul. Jocul creativ al artistului este o luare în posesie a lumii și o fugă de lume: el vrea să o cucerească și simultan să evadeze din ea. Este ceea ce
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Socrate e un spirit baroc. Cum și sfinxul e un animal baroc. Amîndoi pun Întrebări ciudate Într-o lume care sărbătorea ieșirea lui Tezeu din labirint și care, În cele din urmă, văzînd În ei un pericol, un risc, Îi suprimă pe amîndoi. Socrate e chiar mai ciudat decît sfinxul; după fiecare răspuns el surîde și pune altă Întrebare. Procesul său Îi confruntă din nou pe Apolo și Marsyas. Și mă Întreb dacă peste optsprezece secole judecătorii lui Socrate n-ar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ci numai forma ei de piatră; după ce a devenit singurătate. Ea ucide lumea privind-o. Înainte de a o Îmbrățișa, o sugrumă. Și apoi cu oroare constată că strînge În brațe numai cadavre de piatră. Ochii acționează Împotriva inimii ei. Își suprimă singură orice speranță și chiar pașii ei otrăvesc drumul pe care rătăcește Îngrozită; acest deșert se tîrăște Împreună cu Meduza, În vreme ce pașii ei trec bolnavi printr-o lume atît de pustie, Încît se aud și gîndurile acestei ființe Înfricoșătoare care a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
elimina” <endnote id="(512, pp. 128-143"/> ; vezi <endnote id="202, pp. 119-132)"/>. (Pun Între paranteze faptul că, peste o jumătate de secol, În a doua ediție a cărții - Schimbarea la față a României, Edidura Humanitas, București, 1990 -, Emil Cioran a suprimat aceste „divagații”, precum și altele asemenea, consi- derându-le „pretențioase și stupide”.) În fine, Într-o declarație politică făcută Înaintea alegerilor din decembrie 1937, Corneliu Zelea Codreanu se plângea că toleranța i-a adus pe români „pe patul de moarte” : „Domnul Maniu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al Legiunii. Gabriel Marinescu, subsecretar de stat în ministerul de Interne după remanierea din 23 februarie 1937, îi explica lui Armand Călinescu că relațiile dintre Carol al II-lea și legionari au ajuns într-un stadiu încât dacă nu-i suprimă el pe ei, va cădea (el) și Rex și apoi victime. Carol al II-lea a cerut măsuri de limitare a activității legionarilor. Guvernul condus de Gh.Tătărescu s-a conformat: interzice purtarea uniformelor, marșul în coloană, dispune închiderea temporară
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Aceste măsuri au fost însoțite de o vehementă campanie împotriva partidelor. Guvernul a trecut la închiderea și sigilarea sediilor și cluburilor tuturor partidelor, la sechestrarea bunurilor și trecerea lor sub administrarea ministerului de finanțe. Și presa de partid a fost suprimată. Hotărât să reformeze din temelii statul român, regele Carol al II-lea a dat țării o nouă organizare administrativ teritorială prin decretul din 14 august 1938. Alături de vechile unități - comuna, plasa, județul - s-a introdus una nouă - ținutul. Au fost
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
instalarea guvernului Goga la putere ca o încercare profilactică de a îndepărta răul cel mare al Gărzii. Guvernul Goga își propunea să întărească elementul etnic românesc, însă măsurile imediate au fost cele împotriva iudeo-masonilor. La 30 decembrie 1937 au fost suprimate ziarele „Adevărul”, „Dimineața”, „Lupta” și au fost retrase permisele de liberă circulație pe CFR pentru 150 de ziariștii evrei. La 7 ianuarie 1938 într-un manifest către alegători Goga spunea: priviți ce am realizat în prima lună a guvernării noastre
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
sine, în mod automat închiderea cluburilor sau localurilor de întruniri ale acestora. Guvernul a trecut la închiderea și sigilarea sediilor și cluburilor tuturor partidelor, la sechestrarea bunurilor și trecerea lor sub administrarea Ministerului de Finanțe, presa de partid a fost suprimată. Hotărât să reformeze din temelii statul român, regele a dat țării o nouă organizare administrativ teritorială prin decretul din 14 august 1938, publicat în M.O. nr.187 din 14 august 1938. Alături de vechile unități administrative, comuna, plasa, județul, s-
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
determinare se face numai prin discriminare, pe criterii 617 Ibidem, pp.255-256. 618 Decizia Ministerului Educației Naționale din 29 august 1940 s-a întemeiat pe Statutul evreilor publicat în M.O. din 31 august 1940; exclude evreii din școlile românești, suprimă dreptul de publicitate școlilor evreiești, anulează dreptul de a conferi diplome recunoscute de stat; evreii sunt înlăturați din presă și activitate publicistică, din comerțul la sate și din exercitarea profesiunilor libere care au contact direct cu autoritățile. 619 Studiul asupra
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
trimiți un răspuns la aceste rînduri. Le aștept nerăbdător. Din partea noastră urări de bine întregii tale familii. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. Ai trimis plicul? Pentru a nu da apă la moară unora de aici te-aș ruga să suprimi din notă cuvîntul patimă (satirică). Zi forțat, sau altfel. Mi se spune aici că am fost pătimaș. Dacă e prea tîrziu, poate să rămînă . Cînd ne vedem vreau să știu exact care sînt textele ce le introduci în volum, cum
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a-ți spune despre ce este vorba, trebuie să scriu aici că pilulele date în Cronica sunt scrise mai înainte. Primul articol, Critica necesară, în care te citam și pe tine (dar, fără să mi se spună, Liviu Leonte a suprimat, iar la întrebarea mea, în ziua apariției, a întrebat: „Era absolut necesar?”), e din septembrie, cel despre Cantemir e vechi, despre Pavel Dan, din 1967 (!), despre un tînăr poet, din 1968 și, restul, din vară, despre niște documente junimiste, din
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
am bucurat că ți-a plăcut articolul ultim din Cronica. Aici fusesem sfătuit, de șeful meu, „temutul polemist”, să nu mai dau o replică. Ceea ce este interesant, e că articolul a apărut întocmai, după ce, de data aceasta [sic!], redacția a suprimat o paranteză care nu avea nimic ofensiv în ea. Cei în cauză, de la „revista literară fondantă...” Convorbiri (vezi antetul numărului 1, 1974), sunt, deocamdată, în panică. Jumulit puțin trebuie însă acela care asmute cățeii care declară acum (vezi preambulul nr.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Adrianei ce s-a arătat interesată de el. L-am citit și eu și în afară de cuvîntul „putere” (care s-ar fi putut atenua prin „tărie”) nu cred să ridice alte probleme. Am înțeles prin punctele de suspensie că au fost suprimate unele fraze. Nu era mai bine să fi fost tradus integral? Între timp a apărut și articolul privind punerea în discuție a primei cărți a lui Camilar. Îmi amintesc cu mare plăcere de ea, ca și de Prăpădul Solobodei și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de autenticitatea mișcării, iar conducerea sindicatului internată într-un castel, cu tot confortul. După negocierile lui Walesa cu guvernul comunist (martie 1989), liderul Solidarității a acceptat că 65% din Seim (parlamentul polonez) să revină comunistiloriar Jaruzelski - adica tocmai cel ce suprimase sindicatul în 1981 și decretase legea marțială- să devină președintele primului Seim liber. În decembrie 1990, Jaruzeleski s-a retras elegant iar Walesa a devenit primul președinte al Poloniei democrate. La 2 martie 1989, Walesa a declarat săptămânalului sovietic "Timpuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
comunist își găsește o realizare directă în interpretarea pe care Pintilie o dă operei lui Caragiale. Toate straturile sociale au fost nivelate, mitocani și „domni” se regăsesc laolaltă într-o turpitudine generalizată, iar Mitică, aristocratul- trickster al acestei lumi, recent „suprimat” devine victima glumei proaste pe care o inițiază. Cadavrul lăsat fără pantofi, cocoțat pe un pod de lemn oferă imaginea deplo- rabilă a unei destituiri teribile a umanului. Nimic din toate acestea la Caragiale ! Dacă nu ar exista comentariul, am
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Israel că la un stat, si nu că la o minoritate evreiasc); dimpotriv): «Trebuie s) facem un stat care va fi arab sau palestinian și evreiesc - asta e treaba noastr)», spun ei... Ideea unor persoane politice responsabile era de a suprima statul, si nu evreii ca minoritate”. La această, intervievatorul Îi r)spunde c) s-a n)scut la Alexandria și a tr)it În Orientul Mijlociu mai bine de dou)zeci și cinci de ani și știe cum sunt tratate minorit
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pentru care, prin felul existenței sale ̀ n cei peste patruzeci de ani ai exilului, eticheta e redusă la mai puțin decât minimul și care e un om nu foarte comunicativ nici locvace, dar extrem de accesibil și deschis, știind să suprime distanțele cu cea mai naturală simplitate, a acceptat și s-a supus unui interogatoriu deferent, dar ̀ ndrăzneț și tenace. Fără îndoială că aceste întrețineri i-au pasionat progresiv pe ambii interlocutori : e vădit că ele s-au desfășurat sub
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
într-un fel, existențialismul de după război, Caragiale era un antidot incomod. Binențeles, și acuma i un antidot foarte incomod, la alt soi de supralicitări, și sunt unii acum care, dacă ar putea - da’ noroc că nu se poate - l-ar suprima din cultura noastră ! Dar în epoca respectivă, deși Caragiale nu-și putea pierde primatul său literar, era un autor, spun, incomod pentru toată această mentalitate, de altfel foarte interesantă și fecundă, căreia ̀ îi datorăm, de altminterea, câteva mari glorii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]