2,825 matches
-
arătos. Pare să aibă stofă de soț. Dar trebuie să am grijă să aibă și stofă de tată. E foarte deprimant. Cei mai arătoși sunt de obicei ultimii care să aibă stofă de soți, remarcă Darcey acid. —Hmm, făcu Anna suspinând din nou. Presupun că ai dreptate. Dar nu strică să speri. Oricum, spune-mi cum a fost la Milano. N-a fost rău. Darcey încercă să își ia gândul de la Neil Lomond și starea lui civilă. Ciudat, își spuse, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am dus la masa lor și i-am întrebat despre ce vorbeau și de ce stăteau împreună atât de retrași în colțul ăla. Când el mi-a zis să mă car, i-am răsturnat farfuria în poală! —Nasol. — Am fost concediată, suspină Darcey. Nu e de mirare. Iar lui Neil i-au spus că dacă voia să rămână în afaceri, trebuia ori să mă lase, or să mă ducă la psihiatru. Și te-a părăsit? exclamă Anna uluită. — S-a străduit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se îndrăgostea de șef și trăiau amândoi fericiți până la adânci bătrâneți. Cine a mai pomenit poveste în care angajata să fie deja divorțată de șef și acum să trebuiască să-i demonstreze că nu mai e așa țicnită ca înainte? Suspină în sinea ei. Niciodată nu nimerise lucrurile ca lumea. Și-apoi, nimeni nu mai credea în finaluri fericite în ziua de azi. — Vrei o cafea? sugeră Neil. Mie mi-ar prinde bine. Ai ajuns foarte devreme, observă ea îndreptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că avusese farmecul ei; în plus, mai nou, majoritatea bărbaților de șaizeci de ani se puteau considera relativ tineri; dar o diferență de douăzeci și cinci de ani conta. Și mai e și gravidă, zise Minette. —Glumești! Darcey făcu ochii mari. Minette suspină. Nu e al lui tăică-tu, e al amantului. Și el e tot profesor. Clem l-a întâlnit când ducea niște copii într-una din taberele acelea sportive de sfârșit de săptămână. —Uau, femeia aia e periculoasă pe teren, observă Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
s-a descurcat și fără tine! E la fel ca toți bărbații. Profitor. Egoist. Nedemn de încredere. Gata să se folosească de orice slăbiciune. Minette își privi fiica gânditoare. —Asta crezi tu cu adevărat? o întrebă. Despre toți bărbații? Darcey suspină. —Bine, poate că exagerez un pic. Dar nu foarte mult. Îmi pare rău dacă așa crezi, spuse Minette. Și îmi pare rău că ai avut experiențe atât de urâte încât să crezi că toți bărbații sunt la fel. Pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dor, speriat că mor Și mă vei uita, nelămurită. Te iubesc cu tot, te iubesc cum pot, Printre mari speranțe interzise, Ca un renegat caut un regat, Dincolo de moarte sau de vise. Ești în gândul meu, mă declar ateu, Dumnezeu suspină și mă iartă, Dar din când în când, peste psalmi călcând, Redeschid și cerul, ca pe-o poartă. Te visez constant, abracadabrant, Posedată de stafii absurde, Sunt înfrânt de timp sau de anotimp Și mă cert cu personaje surde. Vin
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
oglinzi ciobite m-am pierdut, Am semănat în trupul meu confuzii Și m-am cules stupid, contrafăcut. Eu mă întorc la tine din mistere, Egiptul antic îl aduc în gând, Osiris de soție mi te cere Și moare ca să-nvie, suspinând. Eu mă întorc la tine din poveste, Am buzunare pline de povești, Prin mine, Făt-Frumos îți dă de veste Că pari o Cosânzeană când iubești. Eu mă întorc la tine din sonete, Shakespearian, desfid acest decor, La colțuri vând și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
marginea biroului meu, legănându-și un picior și părând, În general, a fi un tip deloc plăcut. — Scuzați-mă că nu-mi scot carnețelul pentru autografe, am replicat și am mers spre colțul de la fereastră unde stătea Frau Protze. Ea suspină, scoase o batistă din mâneca bluzei și Își suflă nasul. Cu nasul În batistă, Îmi spuse: Îmi pare rău, Herr Gunther, dar au dat pur și simplu buzna aici și au Început să răscolească peste tot. Le-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
facă rost de finanțe pentru a fugi din Germania, oferirea unui serviciu de pașapoarte false ar fi trebuit să fie o activitate colaterală logică și foarte profitabilă. Fata gemu și se ridică În capul oaselor. Ținându-se de falcă și suspinând Încetișor, merse să-l ajute pe Haupthändler, În vreme ce el Însuși se răsuci pe o parte. Îl ținu de umeri cât Îi șterse sângele de la nas și de la gură. Am deschis dintr-o mișcare pașaportul ei. Nu știu dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
scăpăm satul de arșița neostoită! spuse băiatul cel mare, Vasilică. Vreau și eu, rosti grăbit Ionică, să-mi vîr capul în zăpadă. Am auzit de la bătrâni că este rece! Ce bună ar fi o ceașcă de rachiu, îndulcit cu mere, suspină uncheșul. Toate ar fi bune, fraților, dar știți că satul nostru a fost blestemat! Stămoșii noștri au nesocotit regulile naturii și au alungat-o pe Baba Iarna în Peștera Uitării, pecetluind intrarea în peșteră cu doi bolovani, desprinși din Piatra
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
te înfățișezi și Domnului! Să fi avut eu norocul tău, puneam să se ridice și-o sfântă mănăstire, se jelui clucerul, îmbrățișându-și odrasla. Tătucă, și-o să am și paloș aurit? zise mândru Ilie. O să avem de toate, feciorașul tatei, suspină visător Grigore Iordache, care-și începuse slujba ca grăjdar la curtea unui han din Galați. Du-te să-ți pregătești hainele, ca să nu mă faci de râs! porunci cu asprime prefăcută clucerul. Pe când Ilie era îmbăiat și îmbrăcat cu veșminte
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
uns ca domn în Muntenia. În timp ce Vodă și călugărul Neofit se întreceau în vești tulburi, ce veneau atât din partea turcilor cât și din partea creștinilor, domnița Catrina, uitându-și rangul, îl îmbrățișa pătimaș pe tânărul diac: Cât te am așteptat, Radule! suspină ea dulce, acoperindu-i fața oacheșă cu sărutări. Mai încet, domniță, rosti el încurcat, că nu s-au culcat toți ai casei! Nu-mi pasă de nimeni! Iubirea-i patimă pentru mine! Ba pentru mine-o fi doar pacoste! zise
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sprâncenele Grigorie. Eu l-am crescut, dar se pare că nu mi-a ascultat sfaturile înțelepte. Dragostea și mărirea l-au pierdut! Pentru ce-a făcut o să plătească, dar or plăti și cei ce l-au îndemnat la asemenea blestemății, suspină moșneagul, cu lacrimile șiroind pe obraji. Moșule, cată de-i da de știre diacului! Apăi, veștile au și ajuns la el, căpitane, surâse îngăduitor starostele. Uite-l că vine dinspre Poiana Căldărușii! Oștenii se repeziră să-l lege pe diacul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
grai românesc, istoria vieții lui”. Așadar, domnitorul n-a avut liniște nici după moarte, nu și-a mai văzut feciorul cel drag, pe Alexandru Coconul, care, după domnii efemere, s-a stins devreme, fiind „boliacu”, Catrina a rămas în mănăstire, suspinând după dragostea diacului, nu a mai putut ajuta numeroșii călugării greci oploșiți în săraca țară a Moldovei, singura lui dorință îndeplinită fiind alegerea ca succesor a boierului Miron Barnovschi, hatman și pârcălab de Suceava. “Io Miron Barnovschi Moghilă voievod”, cum
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mam săturat numai de porunci! zise printre dinți, Natalița. Nevastă, fii ascultătoare că deseară te voi duce la maică-ta, în Rediu! Parcă nu știu eu, că-ți pasă mai mult de rachiu decât de grijile și durerile bietei bătrâne, suspină femeia, care începu a scoate masa cu trei picioare și a așeza pe ea o față de masă de borangic, un smoc de busuioc, o farfurie cu mere domnești și un castron de nuci. Printre gemete și mormăieli, ghionturi date odraslelor
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
însuflețire, Ivan. Învață-ne și pe noi, se rugară ceilalți frați mai mici. Bine, dacă-l veți învăța, vom merge mâine cu Steaua! Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua strălucește Și lumii vestește... Frumoase colinde, dragii mamei copilași, suspină Natalița, intrată, fără veste în odaia caldă, mirosind a zăpadă proaspătă, cernută de vântul iernii. Dar Natalița avea în mâna dreaptă un castron, de unde se iveau, învârvoiate, turtele cu julfă, păturelele care-l înveleau pe pruncul Hristos. După ce vă potoliți
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lumii vestește... Frumos mai cântă copiii. Se vede că i-ați dat la școală, se minună bunica. D-apăi, aista-i rostul lor, rosti apăsat Fetea. Că noi n-am avut școală, nici nu știu a mă iscăli! Alte vremuri, vecine, suspină megieșul Dimitrie. Dar, hai mai bine să ne bucurăm de nașterea pruncului Hristos! Bătrana puse înaintea oaspeților o strachină cu turte cu julfă, scoase, din cuptor, o oală cu sarmale, cartofi copți și o tingire, în care străluceau plăcinte cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
febră care se instalează brusc la câteva ore după ce pleacă mama de-acasă, însă să scriu, cu adevărat, nu m-au împiedicat. Scrisul aparține nopții. Adică acelei părți a zilei în care copiii cuminți dorm. Și sforăie ușor, vorbesc și suspină în somn. Scrisul meu, atât cât e, este legat profund de prietenii mei. De prietenii mei minunați și disperați în lipsa cărora nici copiii nu m-ar fi putut ajuta. Sunt dependentă de ei și de scrisul lor. Și le datorez
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
destul să vezi, câteva zile la rând, cactuși pe o câmpie uscată. "Cactuși-candelabru" sau cactuși obișnuiți. Plantă a răbdării, așteptând ca, după zile și săptămâni de arșiță, să vină în sfârșit ploaia. Plantă care nu cunoaște luxul pădurilor ce foșnesc, suspină, cântă, freamătă, vuiesc; ea nu poate face nimic din toate astea; țepii ei sunt muți; tulpinile se leagănă fără sunet; cel mult al aerului zgâriat de acest arici vegetal. Plantă a dezolării. Plantă a câmpurilor golite de vegetație. Plantă a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Theo, I se întâmpla și la școală câteodată, la ora de citire în clasele mai mici, eu nu l-am nimerit la mine în clasă, mi-a povestit însă învățătoarea lui cum dintr-o dată s-a uitat pe geam, a suspinat adânc și-a adormit cu capul pe bancă, altă dată chiar la ora de geografie a lui taică-său, tare supărat a fost atunci pe el bărbatu-meu, că l-a făcut de râs la toată școala, Când a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și atunci îl dă în grija unor oameni buni, și tu ai o mamă undeva, dar ea n-a putut să te crească singură și te-a lăsat la noi la mănăstire, Unde este mama mea acum? Și părintele Ioan suspină, lăsându-mă o clipă din brațe se apropie de raftul de lemn prins în perete unde el își ținea cărțile, dă la o parte o carte mare și din spatele ei scoate o cutie de lemn având desenate pe ea flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un zero. Cel puțin unul. Asta era prea de tot. S-a trezit că se scuză politicos, că părăsește camera și, ca prin vis, intră la baie și se închide în una dintre cabine. Spre surprinderea ei, a început să suspine și să lăcrimeze. Plângea de dezamăgire, umilință, singurătate, pentru tot ceea ce pierduse. Nu a durat mult, nu era chiar o plângăcioasă, dar când a ieșit într-un final din cabină, inima era să îi sară din piept văzând că cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mașină și-a dat seama că îi lipsea. Și acum nu mai avea cum să afle ce s-a întâmplat cu gașca de fete care se tot lua de copilul lui de paisprezece ani. Înapoi în camera tristă, sufletul ei suspina nefericit. Totul era agravat din cauza oboselii și a lipsei de mâncare. Avea impresia de déjà vu, de pe vremea când avea optsprezece ani și lucra la o revistă de rahat, când nu reușea să găsească o casă decentă de închiriat. Cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
este doar o perdea peste faptul că nu există nimic acolo. Ochii lui Mai se umplură de lacrimi și de furie. —Să te fut, Jack... Să te fut! Dar nu vorbea serios. A luat-o în brațe și ea mai suspină puțin la pieptul lui, dar a realizat că nu se putea ambala prea mult. —Ticălosule, îl acuză ea, dintr-o suflare. — Da, o aprobă el, trist. S-a terminat? întrebă ea într-un final. El s-a retras pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea, dintr-o suflare. — Da, o aprobă el, trist. S-a terminat? întrebă ea într-un final. El s-a retras pentru a se uita la ea. Dădu apoi ușor din cap. Știi și tu că așa este. Ea mai suspină puțin. Presupun, recunoscu ea. Nu am mai avut asemenea certuri cu nimeni, spuse ea, de parcă ar fi fost un lucru bun. Am avut mai multe reveniri decât Frank Sinatra, o aprobă el, chiar dacă nu îi plăcuseră niciodată certurile. Au râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]