6,881 matches
-
S-a-ncătușat și cugetul în ger, Asmute gândul la visare, Damnabil a rămâne-un oarecare, Într-un infern de vise viager. Golit de patimă și doruri, Mi-e trupul nins de-atâtea ierni, Ascunde râvna de a fi eterni, În veșnice, tăcute zboruri. Nămeți se înalță-n drumul sorții, Cumplită e corvoada unui trist destin, Se cântă fals în note de festin, Amăgitor, dezvăluind zăvorul porții. Cu degetele încă încleștate, Mai strâng zăpada încercând, Potecă să îmi fac, mascând, Trecerea vremii-n
NOAPTE DE IANUARIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340083_a_341412]
-
atmosferă ce conferă încredere, familiile și pacienții vor putea să vorbească despre îndoielile lor și să-și împărtășească îngrijorările. Cadrele medicale trebuie să încurajeze discuțiile deschise. Atunci când este posibil, familiile trebuie implicate, pentru a evita neînțelegerile și aparența unei conspirații tăcute, în care pacienții spun „Știu că am o boală gravă, dar vă rog să nu le spuneți rudelor mele, deoarece nu vor putea suporta vestea”, iar familia spune „Înțelegem că prognosticul mamei noastre nu este bun, dar nu-i spuneți
Interviu: „Într-un stat de drept, pacienților trebuie să li se ofere garanția că îngrijirile nu se vor concentra doar asupra trupului, ci și asupra aspectelor emoționale" () [Corola-blog/BlogPost/339219_a_340548]
-
suferă orice cu resemnare. Nădejdea lui e Dumnezeu. E în stare să moară fără a se plânge și mai cu seamă fără a se revolta. Are o răbdare eroică, dar care ajunge să se confunde uneori cu toropeala, parcă lupta tăcută, nesfârșită pentru conservarea ființei etnice i-ar fi istovit agresivitatea. Răbdarea și resemnarea însă, în loc să-i fie prețuite sau barem recunoscute, i-au adus imputarea că e leneș și nesimțitor. Caracteristic este că imputarea o ridică tocmai exploatatorii lui de
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
și băieți „sensibili” precum și fete „băiețoase” (totul depinde de modul cum părintele, prin comunicare adecvată, determină la adolescent sentimentul de încredere în sine și în ceilalți); adolescenții de azi sunt mult mai impulsivi, uneori agresivi și violenți sau, dimpotrivă, prea tăcuți, prea retrași, melancolici (cirzele de anxietate și depresie își spun cuvântul); în general, adolescenții se maturizează precoce, ei sunt foarte deschiși la provocări, la tot ceea ce este nou în materie de relații interumane, modă, mass-media, posibilitatea de a călători și
Mircea-Florian Ruicu: Rolul comunicării în ameliorarea anxietăţii şi depresiei la adolescenţi () [Corola-blog/BlogPost/339412_a_340741]
-
ei. Starea de iubire pe care am trăit-o în peisajul real, am regăsit-o ca pradă în pliscul unei păsări numită Uitare. Am tras de umbră, spre salvarea de la devorare a luminilor care au creat-o: în porțiunea ei tăcută se concentraseră paletele sonore ale acelei întâlniri” (p.12). Avem un personaj care nu se poate adapta la lumea înconjurătoare, neputând să o înțeleagă, neputând să trăiască în ea, un personaj care se închide în sine, necomunicator, un introvertit dominat
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
profeție nu se mai poate), „noaptea asta m-a prins departe de fundătură“ (ziua în care am mâncat lumea). Poetul însuși s-a perfecționat în condiția propriei sale întunecimi: „mi-am dat seama că sunt cel mai negru poet“ (Oameni tăcuți). El comunică lucruri întunecate, spune „ceva ce nu se poate spune decât pe întuneric“ (Roagă-te să nu se întâmple iarna) și în „bezna de cretă a Iadului“ (Idol cu mască de om). În întuneric, „oamenii sunt mai rari și
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
majoritatea pacienților se tem de Sora Ratched și că încearcă mai mult să nu greșească în fața acesteia decât să se însănătoșească. McMurphy se împrietenește cu pacienții Billy Bibbit (Brad Dourif) - un tânăr cu probleme, „Șeful” Bromden (Will Sampson) - un indian tăcut și înalt de 2 m, Charles Cheswick (Sydney Lassick), Martini (Danny DeVito) și Dale Harding (William Redfield) - un pacient foarte bine educat. Crezut de toți pacienții și membrii spitalului ca fiind surdo-mut, Șeful este ignorat de toată lumea însă este respectat
Mirela Teodorescu – Cronică de film: Zbor deasupra unui cuib de cuci () [Corola-blog/BlogPost/339535_a_340864]
-
Dumnezeu. Ca și la Petre Țuțea ideea morții determină spiritul să devină esențial. Cartea reprezintă o proză încântătoare pe calea căreia cel mai important scriitor al Olteniei contemporane aduce la cuvânt formula ființei sale esențiale. Ea se impune prin liniștea (tăcută și fără iluzii) cu care este înțeleasă lava inevitabilului sfârșit; se remarcă prin curentul meditativ ce alimentează conștientizarea faptului că la 50-55 de ani a început declinul. De aceea, sub această privire zen (senină, calmă și echilibrată) momentul de iubire
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
le sunt dedicate poeme: Marin Sorescu, Ion Aldea Teodorovici, Grigore Vieru. Parafrazând poemul “Rugă pentru părinți” al lui Adrian Păunescu, Liviu Jianu scrie “Rugă pentru copii”, un poem copleșitor, despre starea actuală a familiei și în special a copiilor: “Prea tăcuți și prea cuminți, / Cum răsfiră din psaltiri, / „Dragii noștri, buni părinți,” / Sacrificii de martiri - // Tot martiri au fost, și dor, / Azi și ieri - dintr-un capriciu - / Împărțind cu pruncii lor, / Curbele de sacrificiu - // De pe cardul din rărunchi, / Sânge bun pun
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
Oricât de tare mă doare, e un fleac pe lângă ce simte acum Simona. Știu cum e asta, tăcută, ascuțită și perversă ca o durere de măsea a sufletului, după un meci pe care l-ai pierdut când ai fost atât de aproape să-l câștigi... Mats Wilander a declarat: „Ostapenko i-a furat victoria din mâini. Halep trebuia
Înjurați. Continuați. Și totuși, Simona e o învingătoare! () [Corola-blog/BlogPost/339697_a_341026]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > POEMUL MEU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 261 din 18 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Astăzi te scriu iar cu penel de toamnă Printre tăcute armonii uitate-n gări Unde potop de lacrimi iarași toarnă Când trenul vieții-aleargă pe cărări Pe unde urlă desfrunzitele iubiri De vântul coborât prin constelații Se calcă în picioare trandafiri Dezvăluind blesteme, incantații... Și eu mă tot frământ de ce și
POEMUL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340837_a_342166]
-
ne mărturisește el în „Miere și descântec”. Chipul mamei este indisolubil legat de scurgerea nisipului din clepsidra vieții. Decantarea energiilor materne în plăpândul trup al fiului se înfăptuiește gradual. Despărțirea este firească, dar dureroasă. „La căpătâi măicuță, lacrimi te plâng tăcute,/” cum este în „Sărut de mângâiere”, sau, „La cimitir un hău stă trupul să-ți înghită,/” Poetul mărturisește inspirat: „Mama este raiul ce adesea suspină/” cum se confesează în poezia „Mama este” sau, „Lacrimă”, „Liniștea”, „Fântâna” etc. Partea a II
GHEORGHE A. STROIA – ALBASTRU GLAS DE ÎNGER SAU O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU de ION CATRINA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340900_a_342229]
-
viața, poetul îi definește marcajele limită de la: „Lumina soarelui”, la „Amurgul”. Între ele stă „Bucuria rodirii”. Tot acest ciclu reprezintă hora vieții pe pământ. Densitatea imaginilor și avalanșa sentimentelor generate de această cromatică sugestivă, produce o invitație la o meditație tăcută și profundă. Ea naște sentimente de liniște, împlinire, gingășie și respect. Este un pios omagiu adus tuturor mamelor de pe pământ. Volumul de versuri aduce în final, prin Partea a IV-a, („Rai de crini”), pregătirea conștientă spre marea trecere din
GHEORGHE A. STROIA – ALBASTRU GLAS DE ÎNGER SAU O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU de ION CATRINA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340900_a_342229]
-
țambalagiului. De atunci așa i-a rămas numele sârbei altoite pe căluș, „Șoarecele”. Și unde mai pui că era și în satul cunoscutului fotbalist...Șoarece! *** Rămânea satul mut, rămânea surd, asta până se întorceau de la nunți, luni seara. Se întorceau tăcuți, obosiți, nedormiți de trei nopți. În tot acest timp luau țărâna în picioare și în piept, uneori luau cuvinte grele, care dureau mai mult decât efortul și se uitau și mai greu. Erau lăutari de țărână, nu de restaurant, cum
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
zăpadă dansează în aer. Iar scama aceea de luna, care abia se mai vede, dispare în nori. - Lucirea-acelui ochi cernit/ E plină de-un trecut umbrit": Așa spune poetul englez Byron, în „Ghiaurul”, o poveste verificată. Fetiță a tăcut. Mergeam tăcuți unul lângă altul și zăpada scârțâia sub tălpile noastre. Puținii trecători de pe strada se îndreptau grăbiți spre stațiile de troleibuz. Privirea ne alunecă peste vitrinele viu luminate. Zidurile burgului, parcă, ieșeau din istorie. Undeva, un clopot coloră noaptea cu-n
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
gând, Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și mă săruta, Și stele vor cădea pe rând, Cu umbră plopilor, tăcută, Alunecând, alunecând... Și-ai să auzi, înfiorata, Cum trece-al lunii foșnet blând, Cu umbră plopilor, culcata, Alunecând, alunecând... Referință Bibliografica: Seară de poezie / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1158, Anul IV, 03 martie 2014. Drepturi de
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
fă așa cum primești pravila de la duhovnic sau preot. Prin exersare, după o perioadă de timp, cuvintele rugăciunii par a veni de la sine pe buze, întorcându-ne, din ce în ce mai mult, în obișnuința prezenței lui Dumnezeu. Cu timpul, cuvintele vor dispărea. O veghe tăcută, însoțită de o pace adâncă a inimii și a minții se manifestă prin tumultul existenței zilnice. Cum simțim prezența lui Dumnezeu în rugăciune Dumnezeu vine în întâmpinarea omului care se roagă și abia această venire, această inițiativă divină aduce și
RUGĂCIUNEA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340974_a_342303]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ISUS, MEDIC CERESC Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1550 din 30 martie 2015 Toate Articolele Autorului În amintirile de ieri m-ascund când clipa doare, Mă fac mai mic, mai mic și cer, puțină-nviorare, Ascult tăcut un ciripit și parcă tot mai tare, Îmi văd întregul meu avut, durere și sudoare. N-aș vrea să plâng sub baldachin, răpus de neputință, Nu vreau, nu pot să mă prefac că am doar biruință, Sunt încercări la orice
ISUS, MEDIC CERESC de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341007_a_342336]
-
-ma, iubite! Așez pe colț de stea O salba de cuvinte, Zâmbet ștrengar și-un licăr din privirea mea... Tu cheama-ma, iubite! Și-ți fac din raze, scut, Petalele umbrițe S-or adapă c-un strop din dorul meu tăcut... Tu cheama-ma, iubite! Eu, uneori te strig Cu țipete șoptite, Si te-nvelesc cu ele, daca ti-e-n gânduri, frig... Tu cheama-ma, iubite! Vor picura că mierea Secundele topite Și-n șoaptele pierdute între noi, vom răsturna tăcerea... Referință
TU CHEAMA-MA, IUBITE! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341033_a_342362]
-
Janto La ce bun lamentările în van -Ne irosim și timp și energie- Când venerăm umili Calul Troian De parc-am fi loviți de-apoplexie Mulți criticăm pe stradă și pe “post” Pe șarlatanii trădători de țară Dar îi votăm tăcuți și fără rost Pe veneticii aleși “din afară” Cum ne-au lăsat doar puștile de lemn Și pălării de paie-n loc de scut Ne ploconim străinilor solemn Și-am renunțat la glie și trecut Ne-au exportat capele de
LAMENTĂRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341044_a_342373]
-
care se arată de sub manșete doar mâinile slabe, noduroase,arse de soare și asprite de buruieni. Stă așa slabă și stingheră pe scaun, îmbrăcată ca pentru biserică. Numai că în biserică știe locul mâinilor și rostul lor, lângă ceilalți semeni tăcuți și smeriți ca sfinții pictați pe ziduri, care le culeg răsuflarea din liniștea rugăciunii. Aici, în restaurantul zgomotos, la masa mare, rotundă, care n-ar fi încăput în odaia ei bună, mâinile i se adună din când în când una
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
Nu vreau îmbrățișări cu teamă, Nu mai vreau ca să fiu tristă! Știu că-s la început de iarnă, Dar sunt totuși optimistă. Amintirile nu le maivreau, Ilustrate în tablouri. Mai bine să râd,să cânt, să beau, Visând marile amoruri. Tăcuți vreau în noapte noi să fim, Sufletele să vorbească. Și în ochi sincer să ne privim, Ca inima să hotărască. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: ÎPACTUL DIN NOAPTE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1401, Anul IV, 01 noiembrie
ÎPACTUL DIN NOAPTE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341096_a_342425]
-
pe plac, Sufletu'-l-nchidem să nu-l mai auzim, Mințindu-ne suav : "Așa trebuie să fac!" Existând simplu dar, uitând să mai trăim! Simple marionete-ntr-un teatru de păpuși, Dansăm așa cum păpușarul trage ața, Din bravi stăpâni suntem acum tăcuți supuși, Așteptând cuminți să se sfârșească viața... Jucăm mințindu-ne o tristă comedie, Ce se repetă iar și iar și iar... Nu avem milă, dragoste sau bucurie, Doar teama de-a ieși dintr-un tipar! Ne mințim că nu există
REPETENȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341110_a_342439]
-
în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Și plânge înc-o toamnă din ceruri de demult Un dor în picuri stranii din taince-amintiri, Pe ulița din gânduri, doar pașii ți-i ascult, Pierduți din nou în dansul tăcutelor doiniri... Genunchiul - floare-lotus se-nfiora-n sărut De gura ta, atinsul în agonii astrale... În toamna asta, doar un gând să fi avut Să nu îl prindă ploaia cu degetele goale... Și mâna se-ofilește, ce tristă ipostază, Sub geamătul
ŞI PLÂNGE ÎNC-O TOAMNĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341254_a_342583]
-
Toate Articolele Autorului Se zbuciumă tenebre în mintea cea dintăi Nimic nu mai contează, nimic din ce-o să-mi spui; Doar toamnele mai plouă câte un dram de floare Peste adânca umbră de tine temătoare... Ai smuls din mine darul tăcutelor litanii Și mi-ai întins pe frunze în rugăminți și danii, Ascunse-n fila neagră a tainelor sinistre Pe rândul secundar, doar versurile triste... Și cine să mai cânte sub lună, când pe cer S-au adunat doar aripi cu
ALBASTRU FRÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341275_a_342604]