4,810 matches
-
în regiunea de jos a Kerulenului, erau socotiți printre cei mai sălbateci din toate popoarele mongole și luptau întotdeauna în avangardă, așa cum apar secuii în fruntea oastei ungurilor. Wilhelm de Rubruquis ne dă, în 1253, și explicația de ce numele de tătari a acoperit pe acela de mongoli: Tunc ipse Cyngis praemittebat ubique ipsos Tartaros et inde exivit nomen eorum: quia ubique clamabatur: Ecce Tartari veniunt. Celălalt nume de mongol, apare în epoca T’ang pentru triburile chewei (din Kerulenul de Jos
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a numit mai apoi Mangiuria. Partea de apus a Mongoliei hrănea câteva triburi turcice, dintre care cel mai important era acela al uigurilor. În mijlocul Mongoliei, între Onon și Kerulen, locuiau mai multe seminții ale triburilor mongole: naimanii, cheraitii, merchiții, uiaații, tătarii, djelaririi și boreiganii sau bordjigin. Cel mai important centru economic al deșertului Gobi era la Caracorum. Șeful acestui ultim trib, Iesughei-bahadur (cel viteaz) izbuti, cam în jurul anilor 1160-1170, să înfrângă cerbicia tătarilor și să-și impună autoritatea asupra tuturor mongolilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
seminții ale triburilor mongole: naimanii, cheraitii, merchiții, uiaații, tătarii, djelaririi și boreiganii sau bordjigin. Cel mai important centru economic al deșertului Gobi era la Caracorum. Șeful acestui ultim trib, Iesughei-bahadur (cel viteaz) izbuti, cam în jurul anilor 1160-1170, să înfrângă cerbicia tătarilor și să-și impună autoritatea asupra tuturor mongolilor. Dar stăpânirea lui nu a durat mult căci, prin anul 1179, a fost otrăvit de un tătar, pe când se afla în tabără, și locul ocupat de Targutai-Kiriltug, din același trib al bordjiginilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Șeful acestui ultim trib, Iesughei-bahadur (cel viteaz) izbuti, cam în jurul anilor 1160-1170, să înfrângă cerbicia tătarilor și să-și impună autoritatea asupra tuturor mongolilor. Dar stăpânirea lui nu a durat mult căci, prin anul 1179, a fost otrăvit de un tătar, pe când se afla în tabără, și locul ocupat de Targutai-Kiriltug, din același trib al bordjiginilor, copiii lui Iesughei-bahadur, cinci la număr, trei de la soția Elun-eke și doi de la alta, nefiind recunoscuți ca vrednici pentru funcția de khan. Văduva lui Iesughei-Bahadur
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
o coaliție a principilor ruși, Daniel Romanovici al Volâniei, Matislav Romanovici de Kiev, Matislav Sviatoslavici de Cernigov și Matislav cel Mut de Peresopnite și cu o oaste de 80.000 ruși porni din Kiev în ajutorul cumanilor, după ce 10 soli tătari îi oferiră pacea. Mărșăluind 17 zile prin stepă, aliații ajunseră în 31 mai 1223, la Cortița, în apropiere de Oleșie (azi Alexandrov), la gurile Niprului (și nu la Calca, cum s-a scris în literatura istorică până în prezent). Acolo îi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
brodnici, trece, la 16 iunie 1223, pe malul răsăritean al acestui râu, urmat îndeaproape de Matislav de Halici și socrul acestuia, Kotian, marele han al cumanilor. Înainte, însă, de a-și fi regrupat trupele, deodată s-au văzut înconjurați de tătari și atacați din toate părțile de o deasă ploaie de săgeți. Primii care au intrat în dezordine au fost cumanii, apoi oastea lui Daniel Romanovici, cu toată vitejia acestuia, care nu a părăsit bătălia decât târziu, deși a primit o
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Matislav de Halici și Kotian. Cu caii bine odihniți, mongolii, ieșind din ascunzișurile lor, se întreceau în urmărirea și săgetarea fugarilor. „Bătălia - scrie Ibn-el-Asîr - a fost una din cele mai înverșunate și a ținut mai multe zile; dar în sfârșit tătarii au ieșit învingători, cumanii și rușii fiind cu desăvârșire înfrânți. O fugă în debandadă dinaintea urmăritorilor a ușurat uciderea unei mari părți din ei; toate bagajele au căzut în mâinile tătarilor. Cei ce au putut scăpa, iar aceștia au fost
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și a ținut mai multe zile; dar în sfârșit tătarii au ieșit învingători, cumanii și rușii fiind cu desăvârșire înfrânți. O fugă în debandadă dinaintea urmăritorilor a ușurat uciderea unei mari părți din ei; toate bagajele au căzut în mâinile tătarilor. Cei ce au putut scăpa, iar aceștia au fost foarte puțini la număr, au ajuns în Rusia într-o stare de plâns” Printre aceștia se afla Daniel Romanovici, Matislav de Halici și Kotian, care izbutind să treacă Niprul, au dat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a durat numai trei zile, deoarece Ploscânea, deși „a sărutat crucea principelui Matislav și a celor doi principi ruși că nu-i va ataca și va interveni pentru ca să se răscumpere, și apoi amăgindu-i, blestematul i-a legat și predat tătarilor cu tot cu întăritură, care au ucis pe toți oamenii, iar pe principi i-a strivit sub niște scânduri peste care au trecut oștile tătărești”. Trecerea brodnicilor de partea tătarilor a desăvârșit dezastrul rușilor și al celorlalți cumani. Probabil că, până la urmă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
se răscumpere, și apoi amăgindu-i, blestematul i-a legat și predat tătarilor cu tot cu întăritură, care au ucis pe toți oamenii, iar pe principi i-a strivit sub niște scânduri peste care au trecut oștile tătărești”. Trecerea brodnicilor de partea tătarilor a desăvârșit dezastrul rușilor și al celorlalți cumani. Probabil că, până la urmă, brodnicii cu care au fost, desigur, și mulți români, vor fi avut aceeași soartă ca și rușii și ceilalți cumani. D. Onciul îi socotește români. Istoricii ruși presupun
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Tisei, nu au nici legătură cu brodnicii de la răsărit de Siret, cum scrie eronat și tendențios K. Horedt. Referințe asupra înfrângerii rușilor în această nimicitoare bătălie se află în mai multe izvoare apusene contemporane. Dar, în toate știrile cu privire la acțiunile tătarilor, după ea, sunt lacunare. De aceea, Radu Rosetti a putut să afirme, în legătură cu defecțiunea brodnicilor, că tătarii ar fi prădat după Calca până la Nistru, Țara Brodnicilor, iar B. P. Hașdeu să presupună că ei ar fi ajuns până la Severin. În
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Horedt. Referințe asupra înfrângerii rușilor în această nimicitoare bătălie se află în mai multe izvoare apusene contemporane. Dar, în toate știrile cu privire la acțiunile tătarilor, după ea, sunt lacunare. De aceea, Radu Rosetti a putut să afirme, în legătură cu defecțiunea brodnicilor, că tătarii ar fi prădat după Calca până la Nistru, Țara Brodnicilor, iar B. P. Hașdeu să presupună că ei ar fi ajuns până la Severin. În această privință, izvoarele ruse sunt mult mai bine informate. În urmărirea rușilor fugari, mongolii au mers până la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fugari, mongolii au mers până la Novgorodul Sviatopole, de pe Nipru, mai jos de Kiev. Letopisețul din Novgorod scrie clar: „A pierit atunci mulțime fără număr de oameni și se puteau auzi prin toate cetățiile și satele suspine și tânguiri și jale... Tătarii însă au făcut calea întoarsă de la fluviul Nipru. Și nu știm nici de unde au venit și nici încotro au plecat”. Lipsa unor mențiuni directe despre participarea românilor la această bătălie se datorează faptului că ei, fiind sub dominația cumanilor și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
alături și împreună cu aceste popoare, așa cum am văzut că se întâmplase în anii 1070, 1186, 1199 și 1210 (v. mai sus) De altfel, cronicele maghiare și actele emise de Coroana Ungară nu-i vor arăta pe români în lupta cu tătarii nici la 1241. În alte izvoare, însă, ei apar. CAUZELE INVAZIEI MONGOLILOR ÎN ȚĂRILE ROMÂNE Bătălia de la Calca a adus victoria lui Gebe și Subotai și o nesfârșită pradă de război. Dar, nu e mai puțin adevărat că rezistența rușilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
zile). Pustiirea Rusiei a fost atât de cumplită, potrivit unor mărturii, încât nu se refăcuse nici în anul 1253. Făcând bilanțul celor uciși de ei, în luptele din ultima campanie până în ianuarie 1241, după tăierea urechii drepte a fiecărui mort, tătarii au putut număra 270.000 de urechi. Cu toată afirmația lui Rogerius, că întreaga Cumanie a fost distrusă, e greu de spus dacă în aceeași stare se va fi aflat și Moldova, pe care o părăsiseră Kotian și cumanii, din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pentru cai și pentru ei („ut cum revernierunt tam pro eouis ouam pro se victualia invenirent”) precum și mărturia lui Wilhelm de Rubruck, care scrie că țara distrusă este Cumania, de la Răsărit de Haliciu până la Don, și că valahii sunt supuși tătarilor și le plătesc tribut („Ab orificio Tanais versus occidentem, usque ad Danubium, totum est subditum...omnes solvunt eis tributum.”). Mai mult decât atât chiar, ei au devenit aliați, alcătuind unități de război, care au îngroșat pe acelea ale mongolilor. Din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cea catolică, după Marea Schismă din 1054) sau din „vecini necredincioși”, cum sunt cunoscute acelea ale moldovenilor, care au contribuit la distrugerea Regatului Ungar în anul următor, pentru ca, sub adevăratul lor nume de „unități valahe”, să fie înregistrate, împreună cu aceiași tătari și cumani, tocmai la asediul unor mănăstiri și localități din Italia, în oastea lui Vitale di Aversa „români și cumani, triburi tătărești așezate între gurile Dunării și ale Niprului”. Observând această alianță moldo-tătară, înainte de a începe și în timpul iureșului prădalnic
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Aversa „români și cumani, triburi tătărești așezate între gurile Dunării și ale Niprului”. Observând această alianță moldo-tătară, înainte de a începe și în timpul iureșului prădalnic din primăvara anului 1241 în Țările Române, N. Iorga scria: „Dacă ziduri s-au sfărâmat înaintea tătarilor și biserici au căzut la pământ, dacă mari bogății orășenești au fost pierdute, omul sărac de la țară n-a suferit așa de mult. Ba uneori, atras el însuși de acest mare val cuceritor și jefuitor, el a preferat decât să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să rămâie la găspodăria lui amenințat, ori să și-o facă din nou după ceasul pustiirii, să intre și el în acest danț ostășesc fără pereche, din care putea să câștige ceva. Astfel s-a născut colaborarea între români și tătari.” După reorganizarea trupelor, consumarea nutrețului și a alimentelor și, mai ales, îndată ce gerul iernii a slăbit, iar caii au putut înainta fără potcoave, pe la începutul Postului Mare, care în anul 1241 a căzut în ziua de 11 spre 12 februarie
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de pătrundere spre munții împăduriți. Lipsa unor izvoare contemporane scrise nu ne dă posibilitatea să aflăm drumurile direcțiilor principale de efort ale ordiilor lui Budjek. Totuși, după o serie de acte mai târzii, care înscriu unele drumuri cu denumire „drumul tătarilor, drumul furilor sau tâlharilor”, se poate face reconstituirea acestora. O primă coloană s-a îndreptat spre Prut, pe care l-a trecut în dreptul izvorului Bașeului (Bașa, cuvânt turco-tătar) apoi, pe calea acestui râușor, satul Havârna (Havâr, alt cuvânt turco-tătar) așezat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
satul Havârna (Havâr, alt cuvânt turco-tătar) așezat pe marginea lacului Tătărășani, pe „drumul furilor” sau al „tâlharilor” din hotarnica satului Ștubeiul (Stubeieni) din ținutul Dorohoi, a coborât în jos pe dreapta Prutului, pe „drumul furilor” străjuit și astăzi de „Movila Tătarului”, din podișul Turia pe la Roșcani, Găureni, Hrițcani, Băloșeni, Vădeni și Borșa, îndreptându-se spre principala așezare a alanilor, nu demult stabiliți aici, târgul Iași. O a doua coloană a înaintat pe stânga Prutului, prin Badragi (nume turco-tătar) spre Valea Ciugurului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
drum al furilor” și, după ce au controlat ținutul până la Răut, au coborât spre Țuțura, în dreptul căruia a trecut Prutul și a intrat în Valea Covasnei, pe drumul cel mare numit într-un act dat de Ștefan cel Mare și „drumul tătarilor”. O a treia coloană a luat-o pe Valea Răutului spre Nistru, mergând pe la Sângerei pe drumul Turcului până la Orhei, devenit mai târziu, în secolul al XIV-lea, o trainică așezare tătărască a unui han. De acolo, pe Nistru în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trainică așezare tătărască a unui han. De acolo, pe Nistru în jos, pe drumul tătăresc de la Soci, de pe Bâc, spre Tighina și după ce au cercetat ținuturile brodnicilor din Bugeac de la gurile Dunării, s-a îndreptat pe acela denumit al „păgânilor tătari” de la Drăgănești și Sivița și peste Vadul lui Isac de pe Prut. Unele bulucuri din aceste coloane s-au avântat în zona subcarpatică în regiunea Câmpulungului Moldovenesc până la Moldovița-Herăstrău în valea Burhit, unde recent au fost descoperite între munții Corhan și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
zona subcarpatică în regiunea Câmpulungului Moldovenesc până la Moldovița-Herăstrău în valea Burhit, unde recent au fost descoperite între munții Corhan și Hocimandiu niște cămăși de zale ale unor plăieși înarmați, surprinși și nimiciți aici, și spre Cheile Bicazului (Bicaz, nume de tătar) și la anul 1518. La Bâtca Doamnei, pe Bistrița, dincolo de Piatra Neamț, săpăturile arheologice au scos la iveală, lângă ruinele unei cetăți dacice din piatră, osemintele unor ostași, ce purtau grele săbii de fier și bani emiși de regele Bela al
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
-lea (1235-1270), precum și ale unor locuitori, care s-au apărat în contra mongolilor cu uneltele lor agricole. Budjek în persoană a trecut apa Siretului în Episcopia Cumanilor. Aripa lui dreaptă a înaintat prin satele Urechești și Conțăști de pe Străminoasa, pe „drumul tătarului” spre Trotuși și Oituz (numele unui zeu dacic, Oituz) pentru a pătrunde în Transilvania, în centrul a căutat pe „Drumul Furilor” de la Drăghiești și Stănișori ținutul Putnei, spre cetatea de pe Milcov, de la Odobești, unde se afla catedrala Episcopiei Cumanilor și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]