3,258 matches
-
puterii sale în alte regiuni subdezvoltate ale lumii. Din acest punct de vedere, dar și din altele pe care le vom menționa în continuare 26, distincția tradițională dintre politica externă și cea internă tinde să dispară. Am putea fi chiar tentați să spunem că nu mai există chestiuni externe și interne pure, pentru că orice face sau nu face o națiune este un subiect de laudă ori de reproșuri ca o reflectare a filosofiei sale politice, a sistemului de guvernământ și a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cumulate în cele trei războaie precedente. În 1783, când au obținut o victorie pentru prima oară în aproape un secol, francezii s-au mulțumit să atingă un obiectiv minim cu o economie maximă de efort. Nici o amintire ranchiunoasă nu a tentat guvernul francez să se folosească de ocazie pentru a regla niște conturi mai vechi. Nu a fost nici măcar tentat să lupte pentru anexarea Canadei, principalul dominion american al Coroanei franceze, cucerită de cea britanică în timpul Războiului de șapte Ani și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
secol, francezii s-au mulțumit să atingă un obiectiv minim cu o economie maximă de efort. Nici o amintire ranchiunoasă nu a tentat guvernul francez să se folosească de ocazie pentru a regla niște conturi mai vechi. Nu a fost nici măcar tentat să lupte pentru anexarea Canadei, principalul dominion american al Coroanei franceze, cucerită de cea britanică în timpul Războiului de șapte Ani și cedată oficial de regele Ludovic regelui George prin acordul de pace din 1763, cu numai 20 de ani mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
interesul național al celei mai afectate puteri. Rusia fusese protectorul tradițional al supușilor Imperiului Otoman de credință ortodoxă. Cucerirea vechiului Constantinopol era un vis vechi de secole al conducătorilor de la Moscova. Astfel, când a izbucnit revolta grecilor, țarul Rusiei era tentat, ignorând complet principiile Noii Sfinte Alianțe, să declare război Turciei. Austria și Marea Britanie aveau rezerve, resimțite cu un secol înainte și aproape unul după, față de extinderea puterii Rusiei în Balcani, precum și față de avansul Rusiei către Mediterana. Astfel, Castlereagh, oponentul Noii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Co trebuie ștrangulat cu o pensă hemostatică deasupra locului de recoltare. Se scoate acul, apoi se acoperă cu un capac steril din trusă (propriu) și se trage dispozitivul SV 2A (vacuum de securitate 2A) de securitate peste capac; se poate tenta și o a doua puncție cu acul 1B în partea proximală a venei ombilicale. Atenție! Verificați ca 3B (clema) să fie închisă; după puncționare se deschide clema 3B și se repetă operațiunea (pe parcurs) pâna la delivrența completă a placentei
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
semnificație și un loc în cadrul unui tot”. Deși structurile orizontale ale unor organizații diferite au elemente comune, fiecare dintre ele este unică, deoarece este creată să rezolve probleme specifice, într-un cadru specific. Structurile orizontale nu sunt, așa cum ar fi tentați naivii să considere, structuri ierarhice/verticale plate. Cel puțin patru caracteristici le individualizează: 1) lucrătorii sunt regrupați în cadrul grupelor de procese în funcție de „cocteilul” de competențe necesare realizării obiectivelor de performanță ale organizației și de furnizarea propunerii ei de valoare; 2
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Cercetările au arătat că cel mai des întâlnite în realitate sunt combinațiile 9.1, 1.9, 1.1. Preferabil ar fi stilul 9.9. Dar imediat apare întrebarea: este posibilă o asemenea combinație? Mentalitatea tradițională, susținută de experiența empirică, este tentată să considere că realizarea maximală de către un conducător a celor două dimensiuni este imposibilă. Sunt și autori care consideră că o asemenea combinație este posibilă. De altfel, chiar autorii „grilei manageriale”, Blake și Mouton, au propus un program de antrenare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conducere desfășurate la același nivel ierarhic, unde funcțiile conducerii și sarcinile sunt asemănătoare, probabil că alți factori (poate climatul grupului, poate felul concret de realizare a relației dintre grup și personalitate) trec pe primul plan. În ceea ce ne privește, suntem tentați să punem un accent deosebit, după cum s‑a desprins din cele de mai înainte, pe relația dintre grup și personalitate ca factor generator al stilului de conducere (grupul are semnificații prin capacitatea de a crea cadrul de manifestare a personalității
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
competențelor, echilibrarea sau dezechilibrarea lor, compensarea sau conflictul dintre ele sunt posibile numai datorită posedării de către una și aceeași persoană atât a însușirilor de lider, cât și a celor manageriale. În virtutea orientării lui spre viitor, spre previzibil, liderul este mai tentat de dorința ca ideile lui să fie mai repede receptate și transpuse în practică, fapt care generează o oarecare impulsivitate. Dacă această impulsivitate nu este temperată de o serie de însușiri de manager care să‑i permită stăpânirea și controlarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
psihologii care în lucrarea sa Man for Himself (L’homme pour lui-même, 1967, în traducere franceză) a lansat o tipologie asupra personalității. El se referă la câteva tipuri caracteriale ce manifestă comportamente specifice în procesul decizional. Astfel, el distinge: # receptivul (tentat să primească totul din afară; nu acționează din proprie inițiativă, ci determinat de alții, așteaptă variante de decizii, dar nu ia singur decizia); exploatatorul (nu produce idei noi, le ia de la alții prin forță și chiar prin vicleșug; „folosește” sau
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sarcină și nu atât pe atmosfera afectivă în care grupul își desfășoară activitatea. Totodată, metoda lui Bales ne ajută să efectuăm analize calitative diferențiate. De exemplu, dacă două persoane au un număr mare de interacțiuni, la prima vedere am fi tentați să credem că ambele își aduc contribuția la finalizarea adecvată a procesului decizional. Dacă însă vom analiza mai profund interacțiunile respective, am putea constata că cele ale unei persoane sunt pozitive, pe când ale celeilalte negative. La fel, putem crede că
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
finală este luată tot de către conducător. Situațiile descrise le prezentăm în fig. 13.8. Fig. 13.8 - Tipuri de interacțiune dintre membrii grupului decizional Care dintre cele trei situații este mai eficientă? La o analiză globală și superficială, am fi tentați să afirmăm că a doua ar fi cea mai eficientă, ea presupunând interacțiuni totale, atât între conducătorul grupului cu fiecare membru în parte, cât și între membrii grupului, ar urma prima (care asigură interacțiuni parțiale, doar între conducător și membri
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
colectivă. # Ceea ce contează nu este procesul prin care se ia o decizie, ci mai degrabă influența părților implicate asupra deciziei luate (ibidem, p. 43). # Și în legătură cu conceptul de participant trebuie făcute o serie de precizări. La prima vedere, am fi tentați să considerăm că participant este orice persoană care face parte nemijlocită (și fizică) din organizație și care, prin activitatea ei directă și indirectă, contribuie la realizarea scopurilor organizaționale. Altfel spus, participant este persoana care influențează deciziile. Ce se întâmplă însă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ci suferă importante filtrări sau distorsiuni, în care stilul de conducere este cel autoritar-excesiv, dur, fără îndoială că nici motivația de a produce sau cea de a rămâne în grup nu va fi prea mare - dimpotrivă, membrii grupului vor fi tentați să producă mai puțin sau să părăsească grupul. Un exemplu în acest sens îl găsim într-o cercetare efectuată de A.W. Kornhauser și A.A. Sharp încă din 1932. Ei compară două ateliere dintr-o papetărie diferențiate între ele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
înțelegere al satisfacției? Unele cercetări au arătat că stabilirea gradului importanței fațetelor nu mărește predicția anumitor variabile criteriu (de pildă, fluctuația sau absenteismul). Ceea mai bună explicație este următoarea: atunci când oamenii sunt satisfăcuți de un singur aspect, ei vor fi tentați să judece satisfacția muncii în funcție de el, aspectul respectiv fiind destul de puternic pentru a determina sentimente puternice (vezi Muchinsky, 2000). În studiul satisfacției generale și al satisfacției de fațetă cercetătorul se confruntă cu o serie de situații inedite. Aplicând MSQ sau
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
finalității lui. Pe bună dreptate un manager s-ar putea întreba care dintre aceste forme ale motivației are valențe crescute în planul eficienței organizaționale. Cunoșințele sumare din domeniul psihologiei organizațional-manageriale l-ar putea conduce spre concluzii greșite. El ar fi tentat să opteze pentru una sau alta dintre formele fiecărei perechi, considerând-o mai eficientă. De exemplu, n-ar fi exclus ca motivațiile pozitive, intrinseci și cognitive să fie apreciate ca fiind eficiente, iar celelalte trei (negative, extrinseci, afective) ca neeficiente
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de natură psihoindividuală, de trăsăturile de personalitate ale individului, în timp ce pentru Maslach, acesta era rezultatul intrării în acțiune a unor factori de natură psihosocială, interrelațională. Dacă am considera burnout-ul ca fiind specific profesiunilor de asistență, de ajutor, atunci am fi tentați să-i dăm crezare lui Maslach. Dacă, în schimb, am considera burnout-ul ca fiind întâlnit și în profesiunile non-relaționale, atunci punctul de vedere emis de Freudenberger pare a fi mai plauzibil. Cum însă burnout-ul este prezent și în unele, și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
umană, comunicarea inițiază, declanșează sau chiar stopează activitățile, se evidențiază rezistența la efort componentă a conținutului volițional al psihicului uman. Global, se acceptă că toată existența noastră psihică este implicată în comunicarea specific umană. Lingviști, psihologi și sociologi au fost tentați de sistematizarea demersului comunicării, dar și de implicațiile acestui act, proces sau sistem de coduri. Diversele clasificări ale mijloacelor de comunicare se referă la: a) mijloace lingvistice; b) mijloace paralingvistice; c) mijloace non-verbal-vocale; d) mijloace non-vocale; e) mijloace extralingvistice; f
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
uitând chiar să mai mănânce „ca să-i poată cerceta mai bine” (Babeau, 1926, pp. 64-65). Această dublă perspectivă ne amintește de povestirile cu care se Întorceau unii europeni plecați În căutarea unui drum spre Indii prin vest. Am fi astfel tentați să facem o paralelă Între mărturiile numeroșilor călători care au străbătut Franța Începând cu secolul al XVI-lea, englezi, italieni, germani, purtați În special de interesul lor pentru limbi și pentru geografie, și cele ale descoperitorilor Lumii Noi. Totuși, paralela
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de umanism (drepturile sunt ale oricărui om, ca om)” (ibidem, p. 21). Am intrat iremediabil În domeniul artificiului. Toate aceste elemente creionează o filosofie a drepturilor omului despre care trebuie să ne Întrebăm dacă posedă omogenitatea pe care suntem, poate, tentați să i-o atribuim a priori. Franța și Statele Unite: legicentrism versus constituționalism? După acceptarea ideii de drepturi legate de umanitatea omului, era nevoie să i se ofere acestuia mijloacele de a-și păstra autonomia. Și, pe deasupra, să se convină că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
liceu și În mijlocul unei ore de curs, folosindu-se de telefonul său mobil: trebuie să considerăm fapta sa „o glumă”, sau o infracțiune (pătrunderea neautorizată a unei persoane exterioare Într-o instituție publică)? Pentru a evita aprofundarea problemei, am fi tentați să vorbim despre o „incivilitate” și să ne mulțumim să-i aplicăm elevului „o mustrare”. Realizăm Însă care este semnificația mai adâncă: acceptarea ignorării și nerespectării legilor. Să precizăm care sunt procesele retorice și ideologice subiacente. Luc Borot a consacrat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
p. 496). Americanii au contracarat efectele periculoase ale sociabilității moderne făcând apel la elemente ce țin de moștenirea lor religioasă și de ascendența lor engleză. Acest lucru nu este totuși suficient, pentru că majoritatea oamenilor, se afirmă În concluzie, vor fi tentați să se supună unei noi puteri tutelare egalizatoare. O dată cu Emile Durkheim și cu tradiția inaugurată de Școala de la Chicago Însă, sociologia va dezvolta tentative de explicare la nivel global. Emile Durkheim și integrarea republicană. Toată opera lui Durkheim, de la prima
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
XX, dezbaterile politice foloseau frecvent un termen care trebuia să exprime ceea ce există deosebit În fiecare grup uman. Astfel, rasa a devenit o noțiune foarte subiectivă, după cum o dovedește marea diversitate a obiectelor denumite astfel În funcție de structurile sociale. Am fi tentați să spunem, parafrazându-l pe Karl Lueger, primar antisemit al Vienei, care declara celor ce-i reproșau relațiile sale cu evrei: „Aflați, domnilor, că este evreu acela pe care-l numesc eu evreu”, că rasa este ceea ce cutuma numește rasă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acum sub impresia ultimului roman citit, Mântuitorul, purtând semnătura surpriză a lui Eugene Drucker, unul din cei doi violoniști ce alternează ca primarius în Cvartetul Emerson. După Arnold Steinhardt de la Guarnerius, este al doilea violonist ce se dedică literaturii, sunt tentat să spun, cu o capodoperă în genul ei. Este istoria unui violonist german de talent, în anii din urmă ai celui de-al doilea război mondial, ce acceptă să cânte pentru Wermacht și militarii răniți din spitale. Istoria alternează cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
absolut. Sunt Dumnezeu în negativ“. De ce totuși jurnale? Creatorul de jurnal scrie tocmai pentru a regăsi vorbirea esențială, limbajul Sinelui, caută un feedback din partea conștiinței: sau, așa cum scrie M., acțiunea netrecută imediat în cuvânt își pierde orice însemnătate. Astfel, suntem tentați să susținem faptul că cel ce simte necesitatea ontologică a jurnalului este un nevrotic ce trăiește în continuare fantasme ale corpului „îmbucătățit“ - sparagmos -, absența Gestalt-ului ca „formă ortopedică a realității“ implică o percepere „îmbucătățită“ a Sinelui. Lipsa imaginii speculare nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]