4,773 matches
-
cele mai importante probleme pe care o pune în discuție fiind aceea a teoretizării contemporaneității și a tratării trecutului în interiorul său. Aprofundarea postmodernismului în termeni filosofici a deschis spinoasa problematică a delimitărilor dintre poststructuralism și postmodernism, mai ales că unii teoreticieni sunt asumați în mod egal de către ambele curente (precum Barthes sau Derrida). Subscriind opiniei conform căreia, în pofida numeroaselor asemănări și preluări conceptuale, cele două curente au totuși o identitate proprie, s-au putut reliefa contururile unei "cotituri postmoderne", cu caracteristicile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
consideră că termenul a fost utilizat pentru prima dată de către René Berger; el reprezintă un neologism francez, care a intrat în uz la începutul anilor '70 în legătură cu studiile media. În ceea ce privește lucrările lui Baudrillard, termenul este utilizat pentru prima dată de către teoreticianul francez în Pour une critique de l'économie politique du signe, Gallimard, Paris, 1972, p. 229: "Obiectul nu începe cu adevărat să existe decât odată cu eliberarea sa formală ca funcție / semn, și această eliberare nu survine decât împreună cu mutația acestei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
critici deplâng lipsa dialogului productiv dintre Teoria Critică și teoria postmodernă, care, teoretizând despre noile forme ale tehnologiei, culturii, societății, ar fi trebuit să ofere Teoriei Critice un număr însemnat de subiecte de aprofundat, în timp ce realitatea a arătat că majoritatea teoreticienilor critici nu s-au confruntat cu această problematică, în timp ce alții au respins-o mai mult ideologic. 126 După cum declară Lyotard, "Consensul a devenit o valoare desuetă și suspectă. Dreptatea însă nu e nici desuetă, nici suspectă. Trebuie să ajungem la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sale private. Rorty sugerează astfel că Habermas universalizează dorința sa ca orice discurs sau teorie să contribuie în mod direct la dezvoltarea socială. Rorty îl interpretează pe Derrida ca pe un ironist, iar pe "admiratorii" săi (Culler, de Man) drept teoreticieni care au generalizat întreprinderea derridariană într-o teorie generală, cu valoare explicativă, asupra limbajului, la care se raportează Habermas atunci când îi neagă posibilitatea de a utiliza un asemenea tip de limbaj în practică. În mod ironic, Rorty comentează: "Dacă "filosofia
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
La nivel regional, se constată o profundă tendință de concentrare a activi tății economice în trei regiuni principale, respectiv America de Nord, Europa Occidentală și Asia de Sud-Est. Nivelul național vizează extinderea sectorului pri vat și a pieței, deschiderea lor spre exterior. După unii teoreticieni, globalizarea nu este ni mic nou. Istorici, precum A. G. Hopkins, au susținut, în ultimii ani, că val ul globalizării care a luat am ploare în anii ̕90 este doar o continuare a unui proces de lungă durată, în ceput
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
de globalizare. Globalizarea piețelor de capital Din cercetarea făcută pe parcursul primului capitol, putem formula opinia, conform căreia o definiție fenomenului de globalizare este, deopo trivă, ușor, dar și dificil de materializat, da tor ită diferitelor abordări, adesea contradictorii, pe care teoreticienii le au proiectat de-a lungul timpului asupra acestui fenomen. Deoarece economia globală este o problemă atât de complexă, cei care încearcă să o deslușească se af lă, adeseori, în situația de a le fi pusă la îndoială competența. Unii
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
sociale. Pentru unii, animați de idealuri sindicale, participarea directă la luarea deciziei putea fi înțeleasă ca o nouă metodă democratică. A doua metodă, legalismul, care la început nu era decît o preocupare pentru respectul formelor, a devenit din ce în ce mai mult pentru teoreticieni un "substitut democratic" (Héritier 1999). Motivarea propunerilor și deciziilor conform articolului 252 (ex-190 tratatul de la Roma) nu este o simplă condiție formală impusă instituțiilor comunitare. Ea are ca scop să facă posibilă deliberarea asupra deciziilor. Prin impunerea transparenței în adoptarea
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
important să precizez, în continuare, direcțiile în care îmi voi orienta discursul critic. În principal, găsesc imperativă o clarificare a ideii de "teroare". Din păcate pentru literatura română, deși există câțiva practicieni redutabili ai terifiantului, nu există nici măcar un singur teoretician al acestuia. De aceea, pentru a face lumină în tenebrele conceptului, va fi necesar să apelez la o serie de autori străini, cu precădere din spațiul anglo-saxon, care, în ultimii trei sute de ani, s-au străduit să legitimeze, la nivel
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
noi firme sau filiale, magazine de desfacere și service etc. În astfel de tranzacții nu sunt excluși negociatorii versați, spionajul industrial și alte practici de înșelare, ascunse în termeni și texte "savante", alambicate, pline de numeroase capcane. Unul din primii teoreticieni ai "modernizării" a fost W.W. Rostow, cu peste 50 de ani în urmă. El explica modernizarea printr-o schemă publicată în The economic history review, vol. XII, nr. 1, 1959, pe care a dezvoltat-o în The Stages of
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu alte idei. A fost a doua fază a ei. Astfel, David Ernest Apter (1924-2010), profesor de științe politice la Yale University, a pus în evidență relațiile sistemului politic cu istoria democrației, arătând că modernizarea înseamnă democrație plus buna guvernare. Teoreticianul psihologiei, David C. McClelland (1917-1998), profesor la Universitatea Harvard între 1960-1970, a relevat că modernizarea solicită tot mai multă contribuție inteligentă la viața socială. Pentru a ști de câtă inteligență dispunem, căutăm să o măsurăm la noile generații care intră
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
au derulat acțiunile decolonizării și ale reorganizărilor prelungite timp de decenii. Conflictele au fost precumpănitor "culturale", suținea teoria modernizării. Dimpotrivă, agitațiile au fost și rămân de natură politico-economică îndreptate contra neocolonialismului, susțin adepții teoriei dependenței. Unul din argumentele aduse de teoreticienii dependenței era că țările Sudului sunt subdezvoltate pentru că sunt așezate la periferia "sistemului lume", apărut în secolul al XVI-lea, cu Anglia și Franța ca țări dominante (mult timp, acestea au ocupat centrul lumii dezvoltate). Lărgit cu alte țări, acest
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ele își propun să explice de ce în societate nimic nu iese așa cum a fost plănuit. Pentru aceasta, ele cercetează instituții cum sunt poliția, societățile de asigurări, școlile, guvernele etc., precum și colectivități cum sunt statele, națiunile, clasele și alte grupuri sociale. Teoreticianul social susține că persistența instituțiilor și colectivităților se datorează acțiunilor indivizilor și consecințelor neintenționate și intenționate ale acestor acțiuni. În opoziție cu el, conspiraționistul consideră că instituțiile rezultă dintr-un proiect conștient, iar colectivitățile sunt agenți conspiratori. Dacă Popper ar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
marxistă a ideologiei și numeroșii săi moștenitori sunt ei înșiși doar niște simptome în plus deghizate în diagnostic". (Idem., p. 130) Pe unii neomarxiști actuali, cum sunt urmași ai Școlii din Frankfurt și mulți din America, MacIntyre îi pune alături de teoreticienii organizațiilor neoweberiene, care "contribuie inconștient, pe post de cor, la teatrul din zilele noastre". (Idem., p. 57) În alte locuri din lucrare, el califica timpul nostru cu termenii de "mascaradă", "dramă birocratică", jucată histrionic de actori cu roluri minore de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se definește prin "capacitatea sa de a dezvolta un sistem de cunoștințe științifice, mai ales cunoștințe științifice sociale, organizat în termenii unui complex de generalizări universale cu caracter de lege (...)". (Idem., p. 108) Marxismul secolului al XX-lea, sociologii și teoreticienii organizării, paradigmele diferitelor școli de management și economie au întărit credința despre necesitatea controlului social și a manipulării guvernaților de către guvernanți, a executanților de către decidenți. După ce a infirmat teza despre ruptura faptelor de valori, MacIntyre a adus mai multe dovezi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
naționalist din Azerbaidjan dintre anii 1911-1920), oameni de știință "neutri", ingineri, scriitori, toți țăranii care refuzau să predea produse agricole statului sovietic ori sprijineau pe albgardiști, cazacii, socialiștii, slujitori ai religiei, filosofi religioși ca Berdiaev și Soloviov, istorici ca Tarle, teoreticieni literari ca M.M. Bahtin, iakuți și buriat-mongoli răzvrătiți în 1928-1929, funcționari din fostul regim (15, I, pp. 31-53). Se pare că dezaprobările din exterior ale acestor crime în masă au fost puține în raport cu gesturile de admirație exagerată. Acțiuni violente și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
neexploatate de om. Cu primul Sputnik sovietic a început "era cosmică", anticipată de "era atomică" și a "cunoașterii" care au dus la crearea și experimentarea de către americani a primelor bombe atomice asupra Japoniei în 1945. Nu numai tehnicienii, dar și teoreticienii și oamenii de rând sunt confruntați cu noua problemă devenită astăzi pentru mulți definitorie: oare numai cunoașterea împletită cu tehnologiile duce la dobândirea nivelelor ridicate ale persoanei și ale organizării întregului social? Visele și alte fenomene înrudite nu au nici un
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
al doilea capitol are în vedere alte două dimensiuni ale conceptului de „experiență“: cea teologică și cea politică. Le discut împreună, pentru a evita un reducționism des în tâlnit în istoria receptării lui Benjamin: acela al înscrierii autorului în rândul teoreticienilor marxiști ai culturii. Scholem arată convingător cum opțiunea politică (de altfel, neasumată total) este accidentală la Benjamin și cum lectura pe care acesta o face istoriei poate fi înțeleasă mai degrabă plecând de la presupoziții și teze teologice. Ceea ce în primul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
un stil particular, în schimb, decadentismul ca fapt de stil în artele plastice nici nu intră în discuție, astfel încât încercarea lui John Reed de a identifica trăsăturile unui stil decadent în artele plastice realizează o diferență notabilă, care merită cercetată. Teoreticianul trasează coordonatele care fac posibilă definirea unei arte decadente în pictură. În opinia sa, printre achizițiile pe care arta le face la intrarea ei în vârsta modernității se află imprecizia și indeterminarea, care-și găsesc expresia și ca inovații tehnice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
75. Teoria lui Dobrogeanu- Gherea se apropie de ceea ce Moréas denumea "déformation subjective" sau Max Deri "naturalistic permutation". Pentru Dobrogeanu-Gherea, finisecularismul apare aproape ca un reflex mentalitar, decadentismul constituind un corelativ estetic insuficient decantat pentru a configura o estetică propriu-zisă. Teoreticianul a forjat conceptul de decepționism, menit să înscrie dintr-o perspectivă sociologizantă o stare de spirit codificată cultural prin termenul de decadentism. Termenul de "decadentism" se afla în circulație pe piața ideilor și Ștefan Popescu îl utilizează la rândul lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-o către orizontul esteticii simboliste. Un poet simbolist, dar și critic literar și, ocazional, critic de artă, Ștefan Petică, era la curent în 1900 cu mișcarea prerafaelită Gabriel Rossetti, Burne Jones, William Morris se află printre cei citați și estetismul teoreticianului ei, Ruskin, care "introdusese în literatură modul de a vedea și judecățile din pictură"77, moralismul său, cum sesizează Petică, originând în estetic. Afirmațiile elogioase ale lui Petică subliniază popularitatea de care se bucura pictura prerafaeliților la finele secolului: "În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau ceea ce John Reed definește ca Stil decadent, Paciurea îi opune un formalism ontologic. Sorin Alexandrescu focalizează ceea ce el numește emergența formei, efortul generic, ineluctabil al materiei de a prinde formă, cu mențiunea că acest tip de formalism trecut de teoreticianul român prin grila psihanalizei freudiene, marchează, mai degrabă, o fază finală a simbolismului european, ilustrată elocvent și de Brâncuși, în trecerea sa către arta modernă, fază în care simbolul cedează în fața unei esențializări a materiei și a eliminării oricărui rest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de tranziție, de mutație estetică. În același timp, Paciurea nu poate fi extras contextului cultural în care se formează, având ca numitor comun sensibilitatea simbolistă, himerele sale evidențiază din plin acest lucru. Paciurea nu este nici pe de parte un teoretician, însă sculpturile sale suportă influența simbolistă chiar cu o notă expresionistă în cazul câtorva. Tema sfincșilor și a himerelor este una decadentă-simbolistă, Paciurea putând fi integrat din punct de vedere tematic acestei estetici, viziunea artistului modifică datele încadrării tematice. Dacă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
latinității, aflat sub semnul înfloririi pe fundalul ruinist al decăderii culturii europene de gintă latină, ar fi să stingă grandios specia, după o spectaculoasă ecloziune. Sunt ideile epocii, cele pe care le preia Alexandru Bogdan-Pitești pe filiera lui Joséphin Péladan, teoretician flamboiant, misticoido-estetizant al "decadenței latine". În cele din urmă, această "ultimă civilizație latină" se vrea reluată sub semnul solar al unei ultime Elade, "alba-dreapta Isarlâk" la Ion Barbu, separată însă de orice contingență istorică și redusă la o insulă utopică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
democratizate și secularizate ale acestora. O interesantă analiză antropologică, referitoare la cultura populară, de această dată, este prezentată de sociologii australieni Jack Nachbar și Kevin Lause în lucrarea Popular Culture: An Introductory Text, publicată în Statele Unite în 1992. Cei doi teoreticieni își imaginează cultura sub forma unei case13. Simbolistica aleasă de Nachbar și Lause este extrem de relevantă: pe de o parte legitimează cultura populară prin legătura pe care aceasta o are cu miturile și valorile culturii tradiționale; pe de altă parte
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și evenimentele), toate încăperile casei sunt strâns legate una de alta și depind de subsol, fără de care casa n-ar putea exista sau n-ar fi funcțională. În proiectarea casei culturii populare, după cum o denumesc Nachbar și Lause, cei doi teoreticieni s-au gândit în primul rând la cultura populară americană, pe care și-au aplicat teoria și din care și-au ales exemple reprezentative ce ilustrează schema teoretică. Modelul descris de ei poate fi însă generalizat și aplicat în practica
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]