14,671 matches
-
o vechime de trei sute de milioane de ani și la o cantitate de douăzeci de milioane de tone! Cifrele acestea pe mine mă uimesc, ca să nu zic că de fapt mă aiuresc. Întâi ca timp, pare cu adevărată o veșnicie terestră pe lângă cea biblică, ce este o nimica toată de nici zece mii de ani, deși te trec fiori la gândul că majoritatea muritorilor își duc eternitatea în cazane cu smoală incandescentă ! Dar,se preconizează, datorită penuriei de smoală din iad și
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
realitate. Am întâlnit persoane în vârstă, strigându-și la anii bătrâneții lor, mama. Și atunci am înțeles că mama este căutată și chemată cu mai multă ardoare în cele două etape ale vieții. La începutul și spre sfârșitul vieții noastre terestre. Am întrebat anumite persoane în vârstă: De ce vă chemați mama, care a trecut de mult timp în lumea celor drepți? Pentru că acum, când realizăm că umbrele morții ne cuprind, când frica copleșește tot mai mult sufletul nostru, acum, când suntem
CURAJUL DE A IUBI, DRAGOSTEA DE OAMENI ŞI DRAGOSTEA DE MAMĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376557_a_377886]
-
Acasa > Impact > Relatare > PUNTI PESTE VREMURI Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Final reportaj - Norvegia, noul El Dorado pentru romani. Norvegia se situiază în partea de nord-vest a Europei, având granițe terestre cu Suedia, Finlanda, Danemarca și Rusia. Partea vestică este deschis de la nord la sud, la Oceanul Atlantic. Numele oficial al țării este, "Regatul Norvegiei", fiind condusă de un rege ca șef al statului. Ca teritoriu ea mai include în plus la
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376671_a_378000]
-
în vârful muntelui) și veșnicia „Cel făr’de-nceput” (O, ce veste minunată), „Domn a fost și va fi iar pân’ acu și în veci iar” (S-a născut Domnul). Legătura lui Iisus cu lumea muritorilor se face în spații terestre, sacralizate, înalte, un fel de axis mundi, dealul și muntele, de unde legătura cu transcendentul este mai ușor de realizat: „Acolo sus pe-un deal frumos / Unde-i cerul luminos / Raza blând-a soarelui / Scaldă fața Domnului” (Leagănul lui Isus), „Sus
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
vieții și v-a fi repopulat de o nouă omenire. Nu este aceasta prima dată. Cei ce caută să distrugă, vor fi opriți cu orice preț. Ei se tem de Sfera de Cristal care e indestructibilă în fața armelor cunoscute agresorilor tereștri. Referință Bibliografică: Frăția Dragonilor Stelari / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2353, Anul VII, 10 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
să te programăm, parcelându-te în zborul năzuințelor noastre infinite ca întinderea ta ? Ești tu o poartă spre eternitate ? Sau... nimic din toate-acestea... O, cerule senin, oglindă a gândului meu, aburit de norii durerilor mele, drum de extaz al viitorului terestru și extraterestru, mormânt de zei și monument de speranțe, leagăn de cristal al cutezanței omenești, trăiesc sub clopotul tău albastru cu limbă de soare, muncesc vibrând pe hotarele viselor noastre albastre, pe care le mângâi cu flăcările muzicii tale albastre
POEME CELESTE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375185_a_376514]
-
ta, am lunecat pe struna șipotului de izvor și-am plâns până când cerul și-a înfrățit lacrima cu a mea, plouând în neștire. În amintirea ta, am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire, m-am strecurat în miezul înțelegerii terestre și am aprins rugul răbdării. În amintirea ta, am nins cu lumină până când gândul mi-a albit, am trecut cu înverșunare peste cruzimea gerului, frate mi-a fost vântul, soră, ploaia. În amintirea ta, dorință minerală în fibre-nsângerate, am
ÎN AMINTIREA TA... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372590_a_373919]
-
de grație lirică nesigură, discontinuă, ce trebuie continuată, exploatată printr-un travaliu intellectual care să restrângă până la ultimile limite inspirația ca hazard. Orice mare creație de cultură, cum scria Nichifor Crainic în „Nostalgia paradisului”, e însuflețită de avântul transcenderii limitelor terestre. Există la omul European, și mai ales la poet, o nostalgie a paradisului ca impuls fundamental al imaginarului, iar poezia este salvarea particularului în universal, a trăirii clipei în eternitate, căci frumusețea poetică aspiră spre inefabil, spre climatul superior, din
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
o ființă socială. Așteptarea se împletește cu nativa noastră curiozitate. Așteptăm să fim sunați, adică dorim să fim căutați de ceilalți, să fim în angrenaj, să fim în circuit. De altfel, suntem în așteptare, pe tot parcursul nostru în planul terestru. Încă din frageda copilărie, suntem în așteptare: așteptăm să creștem mari, așteptăm să mergem la școală, așteptăm să sfârșim școala, așteptăm să ne integrăm - cu drepturi depline - în comunitatea ai cărei membri suntem și să ne asigurăm singuri mijloacele de
AŞTEPTAREA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372246_a_373575]
-
chiar iubită;emoțiile noastre puzderie-n frumusețevor înflori mâine, în timpuri de elită.... IX. LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!, de George Pena , publicat în Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016. Iubim precum Soarele iubește pământul în superb moment de treziri terestre; vrem să ne inunde prin simțiri triumful acestor prefaceri ce deschid ferestre. Și astăzi ne răsfrângem în împlinire, ne regăsim solemni - timpi victorioși - spre viitor, viața, călătorește-n devenire și pulsează-n noi, sânge de strămoși. Ne risipim în lume
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
vorbă are o zămislire sonoră. Plămădiți suav, din esențe tari, nebănuite, râvnim setoși, un timp înalt, sărbătoresc; în noi, teluric, mari iubiri dezlănțuite ne rostesc, mereu, cu tot ... Citește mai mult Iubim precum Soarele iubește pământulîn superb moment de treziri terestre;vrem să ne inunde prin simțiri triumfulacestor prefaceri ce deschid ferestre.Și astăzi ne răsfrângem în împlinire,ne regăsim solemni - timpi victorioși -spre viitor, viața, călătorește-n devenireși pulsează-n noi, sânge de strămoși. Ne risipim în lume într-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
adulmeci, să te visezi de-a dreapta LUI cum pe Golgota Crucea sui apoi, smulgând din trupul sfânt un cui să-ți dărui viața orișicui ... Să vrei , să vrei, să vrei linii, cercuri, romburi în caleudoscopică structură /arhitectură să rândui : SFERA TERESTRĂ primenită de păcatele lumești, intricată SFEREI CEREȘTI, DUMNEZEIEȘTI ! TOTUL a TREBUIT să fie AȘA Si a fost, a fost AȘA !!! TOTUL va TREBUI să fie AȘA Și va fi, va fi AȘA : O UNICĂ , SFÂNTĂ SFERĂ, omniprezentă, omnipotentă STEĂ CEREASCĂ
ION CIUREA-WEIDNER REPLICĂ POETULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376157_a_377486]
-
negru-ajunge-n vena. O altfel de iubire te urca, te aclamă, Și tot ce-ai fost , de fapt, ți se coboara-n berna. O altfel de iubire-ti conferă înălțimea, Cresc aripe de înger pe-un suflet tamaiet, Iar dorul de terestru ți-e prins în unduimea... A vântului... al mării... și-n pasul de balet . 1 feb 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografica: CE E IUBIREA ?... / Mara Emerraldi : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V, 02 februarie 2015. Drepturi de
CE E IUBIREA ?... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376213_a_377542]
-
tradiții, ba chiar și strălucitoarea întemeiere a limbii, erodate de intemperiile neguroase ale noului ev. Rămâne în cartea lui Grigore Gociu și în cărțile altora, frumos așezate în frunzarul liniștit al bibliotecilor închise, imaginea tot mai estompată a acestui paradis terestru (cândva) tămăduitor. Rostul însuși al țăranului român tradițional a fost clintit până la demolare de experimente delirante ale unor demenți căutători de fericire aiurea, fantasmagorice și ruinătoare. Găsim, în cartea vie a profesorului (el însuși devenit arhetipal, cum spuneam!) multe pagini
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
uriașe beneficii materiale - nu țin cont de menținerea sistemelor ecologice naturale și sănătoase, condamnându-ne la o moarte lentă, la o dispariție iminentă și viitoare a rasei umane, la o dispariție a speciilor animale și vegetale din ecosistemul propriu, cel terestru. Ce va urma ? Răspunsul este cât se poate de simplu. Transformarea Terrei într-o uriașă Sahară cosmică ... Fără oaze verzi, firește ! Referință Bibliografică: A DOUA PLANETĂ - ( IUBIȚI PLANETA PĂMÂNT ! ) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1584, Anul V
( IUBIŢI PLANETA PĂMÂNT ! ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379769_a_381098]
-
astăzi. Pădurea românească a suferit cel mai mult. Prin defrișări masive s-au pierdut peste 20 de miliarde de Euro în 25 de ani. Mai mult decât atât: drujbele vânzătorilor de țară au ciuntit și sufletul românesc. Sigur că ecosistemele terestre au suferit primele în România, ca peste tot în lume. Dacă albinele dispar, va dispărea însăși viața. Viața pe pământ nu este posibilă fără ele. Aceste mici insecte sunt o mare forță invizibilă, care polenizează 75% din plante, iar valoarea
INTERVIU CU DOMNUL CĂLIN GEORGESCU, PREŞEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA PENTRU EUROPA de POLIDOR SOMMER în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374708_a_376037]
-
Universală, creatoarea frumosului în toate formele lui. Prin ea curge lumină și iubire ca o cascadă a purificării. Toată poezia este un ritual al inițierii, realizat după un plan dificil de perceput și acceptat în zona umanului. Autoarea proiectează limitările terestre în Marele Plan Divin, nu reneagă nimic din ceea ce aparține evoluției. Totul este un Dat și trebuie acceptat ca atare, asumat și rostogolit spre zone de cizelare și redefinire. Este într-o continuă discuție cu Sinele interior, pe care îl
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
Și din șoaptele izvoarelor ce se-nalță ca un ecou. Veniți cu mine-n ZORI! Veniți pe-al meu tărâm! Să ne-mbătăm în roua pură a cupelor de crin Și-n miresmele-nzăpezite ale ciorchinilor de salcâm! EDENUL E TERESTRU, doar visul e divin. Referință Bibliografică: Tărâm de vis / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2275, Anul VII, 24 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elisabeta Silvia Gângu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TĂRÂM DE VIS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375640_a_376969]
-
care încercăm prin toate mijloacele să o înțelegem. Dar trezirea cunoștiintei la realitatea anti-spirituală, a maturității seculare, a început deja să ne obosească, să ne tulbure viziunea. Câtă fericire am văzut până acum în istorie? Aspirațiile noastre după un paradis terestru, fără de Dumnezeu, nu ni se mai par atât de realiste. Ne este teama că rămași singuri, prea puțini s-ar mai putea trezi. Iar pe cei care se vor mai trezi și vor fi din nou capabili să vadă ceea ce
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
ce decurg din această credință potrivit tradiției apostolice și a Bisericii ortodoxe. Al treilea tip de trecere ce poate avea loc numai în și prin învierea lui Hristos, prin trecerea Sa de la moarte la viață, este cea de la existența noastră terestră la cea din ziua a opta a facerii lumii „ziua cea neînserată a Împărăției”, cum frumos o numește un tropar (Canonul Paștelui, Cântarea a noua), adică la existența noastră transfigurată ce implică participarea noastră la viața divină, comuniunea noastră finală
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI ZIUA A OPTA de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379267_a_380596]
-
de grație lirică nesigură,discontinuă,ce trebuie continuată,exploatată printr-un travaliu intellectual care să restrângă până la ultimile limite inspirația ca hazard.Orice mare creație de cultură,cum scria Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului,e însuflețită de avântul transcenderii limitelor terestre. Există la omul European,și mai ales la poet,o nostalgie a paradisului ca impuls fundamental al imaginarului,iar poezia este salvarea particularului în universal,a trăirii clipei în eternitate,căci frumusețea poetică aspiră spre inefabil,spre climatul superior,din
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului EMOȚIE SPIRITUALIZATĂ (PREFAȚĂ) Păstrând formula unei poezii de confesiune directă, Lia Ruse, autoare consacrată prin volumele anterioare, surprinde viața cu elementele sale, proiectată într-un peisaj în care efluviile cosmice și terestre devin coordonate ale ființei umane. Temele majore ale poemelor din acest volum rămân iubirea, natura, moartea, ireversibilul timp transpuse în grațioase structuri lirico-meditative. Ardoarea de a comunica, de a scrie este mărturisită în `` Rondelul cuvântului``, ``Ars poetica`` în creație :``Cuvântu
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
și profan, pantomima Tăcerii, statuile Tăcerii, Tăcerea ca parolă sau codul de acces, etno-Tăcerea, solitudinea, Tăcerea absolută, ultima metaforă, etc. În acest areal se încadrează, cu certitudine, volumul despre care scriem. Tăcerea de după creație, devenită un stil de raportare la terestru sau cosmic, naște un „limbaj” radical, pe care nu oricine îl poate „dresa”, după cum aflăm: „Un mare strigăt de Tăcere-i versul, doar inima Poetului are aripile frânte de dor, pașii, tulburați de Cântec sângerează zăpada urcușului, niciodată dorința de
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
meu, tropotind, tropotind extazul trandafirilor!”; „Quasimodo, dă-mi Tăcerea mie, a murit de foame trandafirul!”; „Nu am opreliști la chivernisire, trăiesc periculos și-mi sunt de-ajuns, sub zodia Tăcerilor, Divinul aruncă-n urma ceții trandafirul!” Păsările, mesajul cerului, leagă terestrul de înălțimi, sugerează eliberarea de greutatea pământească, zborul sufletului, spontaneitatea, prietenia, cântecul, creația, nemurirea sufletului, dar și hazardul, neprevăzutul, necazul, moartea: „Nu mai știu de am stele în plete, copacii inimii îmi sunt plini de păsări-colibri, buzele sângelui meu ridică
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
semantic profund metaforizat: „Se sparge Tăcerea, departe e visul, porunca fântânii e-ndeplinită, săbii de foc se vântură-n aer, pajiștea toată-i de somn cotropită...” Geografia spirituală a Evangheliei Tăcerii are ca forme de relief distincte - câmpia, semn al nesfârșitului terestru, și muntele, simbolul transcendentului, al punctului de întâlnire dintre cer și pământ, capăt al ascensiunii Omului: „Tăcerea, ca o femeie mută stă la pândă! În templul ei păunii rostesc ultima rugăciune a inimii. Prin fața ei, cohorte de bărbați defilează întruna
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]