6,503 matches
-
râdă. — Hai să ne jucăm cu ele Înăuntru, altfel ni le iau surorile, spuse Anzalone. Băile copiilor nu au uși. Cinci toalete mici stăteau aliniate una lângă alta, despărțite doar de paravane colorate. E un lucru inexplicabil, pentru că, nicăieri altundeva toaletele nu sunt așa, goale - nici În case, nici În gări, nici În cinematografe. Kevin nu făcea niciodată pipi la școală, căci se rușina să fie văzut cu pantalonii În vine și cu fesele goale. Paznicul Guglielmo, condamnat să controleze băile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru a o prinde, dar un picior Îi puse piedică și căzu. Ajunse În genunchi - ochelarii Îi alunecaseră de pe nas și se rostogoliră cât colo pe ciment. Scutierul ninja al lui Anzalone Îi lovi cu piciorul aruncându-i sub vasul toaletei. Kevin puse mâinile pe pământ și Începu să meargă de-a bușilea, căutându-și ochelarii. Îi păreau nespus de Îndepărtați. Pardoseala era umedă, căci e greu să nimerești gaura când faci pipi. Anzalone Îi legănă În fața ochilor un cilindru roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se auzi o bubuitură - ca un fel de explozie -, iar gemenii Bettini se repeziră afară urlând. Anzalone aproape că o răsturnă, iar scutierul, Împiedicându-se de ea, o Împinse În perete. Ușa verde rămăsese deschisă și acolo, În capăt, lângă toaletă, Între paravanele verzi, se vedea un funduleț alb. Camilla se dădu Înapoi. Nu văzuse niciodată fundulețul alb al unui băiețel. De fapt nu și-l văzuse nici pe al ei. Fundulețul dispăru Într-o pereche de chiloți albaștri cu delfini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui, cu ochi strălucitori, din care se revărsa o fericire de mult apusă și intangibilă. Trebuise să-i telefoneze pentru a-i spune că nu putea merge astăzi. E groaznic să dezamăgești pe cineva care ar putea muri și mâine. Toaleta de la postul de poliție mirosea a clor. Când Își Îndepărtă bandajul, observă că sângele Închegat avea aceeași culoare cu lacrimile ruginite de pe scurgerea chiuvetei. În urma unui examen superficial, concluzionă că rana de la gură era chiar mai profundă decât se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se știe cunoscută cât de cât. În timpul acesta, Giulia își făcuse o părere generală. Pe Ancuța o considera o matracucă rămasă pe margine, iar individul penibilos, în cămășuța lui, nici nu intra la socoteală. Își imagina că Andrei e la toaletă sau poate la un bufet. N-avea rost s-o întrebe pe Ancuța, pentru că ar fi ridicat un umăr, și-ar fi subțiat buzele și ar fi spus, scoțând o peltea întinsă de la a la î, n-am idee unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un cutremur devastator și posibil un tsunami de proporții. Apeductele pentru distribuirea apei potabile, o rețea complicată de țevi legate la o „centrală” termică și prin care curgea apă caldă atât pentru uz casnic, cât și pentru încălzirea încăperilor, deasupra toaletelor rezervorul cu apă acumulată din ploaie, avea curgere continuă, dar mai ales sistemul de canalizare din care apele reziduale, înainte de deversarea în mare, treceau prin bazine de decantare amplasate undeva la baza palatului. Îmi pun întrebarea, dacă după căderea marilor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
împins peretele respectiv. S-a urnit, și-o oglindă vălurită inundă fundalul. O cameră în stilul neorenașterii germane, care reflectă gusturile unor mari sculptori. Șemineu din aur, ceas-pendulă din aur, comodă din aur, birou cu cilindru din aur, măsuță de toaletă din aur, birou-pupitru din aur, sabie... ehe!, din aur bătut cu calcedonie, charoit și fluorit. A mai pășit și a ajuns într-o sufragerie maaaaaare, ca un apartament regal. Deasupra patului, încadrat într-un medalion oval, două litere se „îmbrățișează
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe cei prezenți, apoi a spus că va povesti cum l-a cunoscut el pe bunicu’, pe-atunci bunicul era încă student și-și câștiga banii de taxe din vânzarea, prin bodegi și restaurante, a unor produse cosmetice, apă de toaletă, loțiuni pentru față și păr, creme antirid, săpunuri parfumate, și trebuia să care mereu mostrele după el, în două valize mari, și valizele erau foarte grele, îngrozitor de grele, dar bunicul le căra cu stoicism, fără să se plângă vreodată, tolera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de voiaj. - Ți-a spus de ce? - Pentru siguranța ta. - Dar tu ce voiai să-i spui? - Ai terminat cu Întrebările? Degeaba se strădui Christian, se simțea agasarea din glasul lui. Se duse În baie și ieși apoi cu trusa de toaletă pe care o vîrÎ În sacul mare de marinar. Marie veni În spatele lui și-l Înlănțui cu brațele. Instinctiv, se Încordă. - Nu pot pleca, șopti ea Într-o suflare. Nu așa. Nu acum. Christian știa că ea avea să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
recepționat? Evidența Îi sări În ochi În chiar clipa cînd punea Întrebarea. Morineau, firește. Ea confirmă dînd din cap. Caradec le trimise prin fax foaia lipsă cîteva minute mai tîrziu. Lucas o parcurgea din ochi cînd se Întoarse Marie de la toaletă. - Mary nu era soția lui Tom Sullivan, era sora lui mai mică. Sora lor mai mică. - Ryan m-a mințit așadar o dată În plus, murmură ea dezamăgită. De ce? - Pentru a ascunde adevăratul mobil. Un mobil mult mai puternic decît banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
șapte ani trudise la fermă, printre semi-brute alcoolice. Adolescența fusese prea scurtă ca să-i lase o amintire reală. După moartea soțului, muncise În uzină, crescându-și totodată cei patru copii; În plină iarnă, mergea să aducă apă din curte, pentru toaleta familiei. La peste șaptezeci de ani, ieșită de curând la pensie, acceptase din nou să Îngrijească un copil mic - fiul fiului ei. Nici lui nu-i lipsise nimic - nici haine curate, nici mâncare bună duminica la prânz, nici afecțiune. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
La gândul acesta, simți efectiv că leșină; se cramponă de faianța chiuvetei. În aceeași clipă, din dreapta, doi adolescenți năvăliră râzând zgomotos; purtau șorturi negre cu dungi fluo. Bruno se pleoști instantaneu. Își vârî sexul În chiloți și se concentră asupra toaletei dentare. Mai târziu, aflat Încă sub șocul acestui moment, coborî spre mesele unde se lua micul dejun. Se așeză deoparte și nu Încercă să intre În vorbă cu nimeni; mestecându-și cerealele vitaminizate, se gândea la vampirismul căutării sexuale, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
desfăcu picioarele. Bruno Începu să se miște În ea, dar constată că devine din ce În ce mai neputincios. Simți o mare tristețe, amestecată cu neliniște și rușine. Vrei să-mi pun un prezervativ? Întrebă el. — Da, te rog. Sunt alături, În trusa de toaletă. Desfăcu ambalajul; erau prezervative Durex Technica. Bineînțeles, de Îndată ce fu În latex, se blegi de tot. — Îmi pare rău, făcu el, zău, Îmi pare rău. — Nu-i nimic, zise ea cu blândețe, vino să te culci. Hotărât lucru, SIDA fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o relație cu un partener senior de la Berry Forbes. Deși nu eram cu nimeni. Dacă mă întrebați pe mine, sistemul are hibe majore. Ar trebui să fie mult mai clar. Oamenii ar trebui să aibă semne de ocupat, așa cum au toaletele. Luat. Liber. Ar trebui să nu existe nici un pic de ambiguitate în legătură cu lucrurile astea. Oricum, eu nu aveam nici un semn. Sau, dacă aveam, era unul greșit. Au urmat câteva săptămâni ușor penibile, în timpul cărora i-am zâmbit ca o descreierată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă uit la ridurile de laba gâștii. Nu pot să cred ! Ce mincinoasă. A făcut patruzeci și șase în februarie trecut. Și dacă nu vrea ca lumea să știe asta, ar trebui să nu-și lase pașaportul pe masa de toaletă. — Așa ! spune, vizibil înveselită. O să fim plecați toată ziua la petrecerea surorii mele. Nathaniel o să vină să se ocupe de grădină, dar bănuiesc că știi asta... — Nathaniel ? Mă trece un șoc electric. Vine aici ? — A sunat azi-dimineață. A zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la mine în cameră și îmi prind părul în vârful capului, lăsând să cadă șuvițe artistice care să-mi ascundă fața. După care adaug și o pereche de ochelari de soare pe care i-am găsit în sertarul măsuței de toaletă. Sunt din anii ’80 și au rame imense verzi, ce-mi ascund în totalitate chipul. E adevărat, mă fac să semăn destul de tare cu Elton John, dar o să supraviețuiesc. Ideea e că sunt de nerecunoscut. Când cobor scările, Nathaniel tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o să-l împrăștie rapid prin tot satul și-o să mă trezesc că Iris a început deja să croșeteze botoșei. Mă uit din nou la ceas și simt că mă trece un nou val de nervozitate. E momentul. Mă îndrept spre toaleta femeilor, înfrunt oglinda și-mi verific înfățișarea. Păr blond nefamiliar : bifat. Ochelari fumurii : bifat. Ruj ciclam : bifat. Nu semăn absolut deloc cu vechea mea imagine. Decât la față, firește. Dacă te uiți foarte de aproape. Dar ideea e că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu dungi albe și verzi. — Uniformele sunt acolo. Jan îmi arată spre un coș de răchită plin cu uniforme frumos împăturite. Va trebui să te schimbi. — OK. Scotocesc după o uniformă de mărimea mea și mă duc cu ea la toaletă să mă schimb. Îmi verific rujul ciclam și-mi trag părul mai bine pe față, după care mă uit la ceas. E șase fără douăzeci. Petrecerea e la șase. Pe la și zece etajul unsprezece o să înceapă să se golească. Arnold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
duc o tavă cu pahare de șampanie, pe care o las jos cât de repede pot. Mă întorc în bucătărie și apuc o sticlă de șampanie și un șervet. Apoi, imediat ce mă asigur că nu mă vede nimeni, fug la toaleta femeilor. OK. Asta e partea cea mai dificilă. Mă încui într-o cabină și aștept un sfert de oră în liniște absolută. Nu zdrăngănesc nimic, nu strănut și nu chicotesc când o aud pe o fată care-și repetă discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
arată către sandvișuri. Te rog, mănâncă ceva. Nu pot să mai rămân în camera asta nici măcar o clipă. Trebuie neapărat să-mi dezmorțesc puțin picioarele. — Vin imediat, spun și ies înainte ca el să poată zice ceva. Când intru la toaletă, toate femeile care se află acolo se opresc instantaneu din vorbă. Dispar într-o cabină și le aud glasurile șoptind cu însuflețire și murmurând. Când ies din nou, nici măcar o singură persoană nu a părăsit încăperea. Toții ochii sunt fixați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
văd orgoliul pe chip. Și cearcănele verzui închis de sub ochi. Oare așa arătam și eu ? Așa de palidă, încordată și chinuită ? — Frumos ! spun politicoasă, uscându-mă pe mâini. Păi, cred că trebuie să mă duc acum. Mai vorbim. Ies de la toaletă și tocmai mă întorc în sala de interviuri, adâncită în gânduri, când aud o voce. — O, Doamne, Samantha ! — Guy ? Ridic ochii șocată și îl văd grăbindu-se pe hol spre mine. Pare în formă și bronzat și zâmbește mai fermecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îmi e întrerupt de flash-ul unui blitz. Ridic ochii șocată și-l văd pe individ că îndreaptă aparatul spre mine. — Stai ! zic îngrozită și-mi acopăr fața cu mâinile. — Mă lași să-ți fac o poză cu peria de toaletă, scumpo ? spune acesta, focalizând obiectivul. Cineva de la pub mi-a vândut pontul că tu ești. Mare baftă. Blitzul se aprinde din nou și tresar. — Nu ! E... o greșeală. Îi trântesc ziarul în brațe într-un talmeș-balmeș de foi. Asta... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Express. Tipul cu ochelari negri își ridică spre mine microfonul. Aveți vreun mesaj pentru tinerele din ziua de azi ? — Chiar vă face plăcere să spălați wc-urile? intervine altcineva, vârându-mi un aparat în față. Ce marcă de soluție de curățat toaleta folosiți ? — Încetați ! le spun, roșie la față. Lăsați-mă în pace ! Împing porțile de fier până se închid, după care mă întorc și fug pe alee, intru în casă și apoi în bucătărie. Ce să fac ? Îmi zăresc reflexia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la masa acoperită de ziare și ridică privirea în clipa în care intru. — Ești în absolut toate ziarele, mă informează. Uite. Îmi arată o pagină interioară dublă din Sun. E o poză cu mine, suprapusă peste un fundal cu o toaletă, și cineva mi-a desenat o perie de wc într-una dintre mâini. Lângă fața mea scrie cu litere uriașe „Mai bine spăl wc-uri!” — O, Doamne. Mă prăbușesc într-un scaun și mă uit la poză. De ce ? — E august, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
înalt nivel, continui, încercând să fiu convingătoare. — Mai înalt decât calitatea curățeniei pe care o făceai când spălai wc-uri? strigă un ziarist cu obraji dolofani. Întrebările mai târziu ! Hilary înaintează supărată pe gazon. Și nu acceptăm întrebări pe teme ca toalete, băi sau alte obiecte sanitare. Continuă, Samantha. De ce, erau sub orice critică ? strigă tipul cu obraji dolofani, pufnind în râs. — Continuă, Samantha, spune cu precipitații Hilary, cu un aer livid. — Ba categoric că nu erau sub orice critică ! Trish înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]