32,454 matches
-
toamna! E raiul splendorii. Cum se îndură natura să-și dea jos atâta frumusețe și să coboare spre iarnă? Nu s-a uitat în oglindă? Probabil oglinda a fost fermecată și ea nu a înțeles misterul. De ce pleacă omul din toamnă? De ce nu luptă să-și păstreze și ultima picătură de energie. De ce lasă apusul să-i închidă ochii? Ia câteva frunze ruginii care au căzut pe bancă. Se uită la ele.) Au început să cadă. Nu mai e mult. Mi-
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
frunze durerea primelor despărțiri. (Din nou liniște.) Trăiesc într-o lume a oglinzilor. Unde îmi întorc privirea observ un chip. Copacul are chipul lui, banca pe care stau vorbește despre un alt copac și o altă pădure, despre o altă toamnă și secunda ei. Eu mi-am căutat oglinda în frunza toamnei și frunza mi-a răspuns. Sunt asemenea ei”. Piesa “Ana” pornește de la legenda Meșterului Manole. O legendă actualizată la condițiile în care muncesc meșterii “tranziției”. “Meșterii” ajută la descărcatul
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
a oglinzilor. Unde îmi întorc privirea observ un chip. Copacul are chipul lui, banca pe care stau vorbește despre un alt copac și o altă pădure, despre o altă toamnă și secunda ei. Eu mi-am căutat oglinda în frunza toamnei și frunza mi-a răspuns. Sunt asemenea ei”. Piesa “Ana” pornește de la legenda Meșterului Manole. O legendă actualizată la condițiile în care muncesc meșterii “tranziției”. “Meșterii” ajută la descărcatul porumbului într-o casă de gospodar, la țară. Mănăstirea din sat
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
lumii considerați că ar fi cea mai eficientă artterapie, dătătoare de pace sufletescă, liniște, împăcare cu sine, și care poate împlini spiritual mai mult? Maestro Eugen Doga: Toate artele, ca și toate medicamentele de altfel, toate florile, sau fetele oamenilor, toamnele târzii, ori primăverile timpuri, toate au specificul lor aparte. Se recomandă plimbări în natură unde se pot auzi ciripitul păsărilor, sau cum murmură izvorașul, ori unde se poate vedea cum zboară de la o floare la alta albinile. Natura e cea
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VIS DE TOAMNĂ Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului VIS DE TOAMNĂ Suflă vântul de trei zile Măturând praful pe drum, Frunzele ca niște file Dansează-n vârtej duim. Stau privind stupii-n
VIS DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383807_a_385136]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VIS DE TOAMNĂ Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului VIS DE TOAMNĂ Suflă vântul de trei zile Măturând praful pe drum, Frunzele ca niște file Dansează-n vârtej duim. Stau privind stupii-n grădină Străjuiți de-un bătrân nuc. Nu mai zboară o albină; Nici nu vin, nici nu se duc. S-a-ntețit
VIS DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383807_a_385136]
-
parcă și gerul - Luna tremură pe lac; Cât senin e-n noapte cerul, Toate-n zori de brumă zac! Soarele-și pierde puterea; Rândunici, berze s-au dus, Unde nu le-a fost cu vrerea - Înspre sud dintr-un apus. Toamna și-a intrat în drepturi; Parcă toate s-au schimbat; Pretutindeni numai resturi Din atâta rod bogat. Aș fi vrut un vis să fie Ce se-ntâmplă în brumar! Dar toamna oricine știe: Se întoarce peste-un an. ION I.
VIS DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383807_a_385136]
-
Parcă toate s-au schimbat; Pretutindeni numai resturi Din atâta rod bogat. Aș fi vrut un vis să fie Ce se-ntâmplă în brumar! Dar toamna oricine știe: Se întoarce peste-un an. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: VIS DE TOAMNĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1388, Anul IV, 19 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
VIS DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383807_a_385136]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VĂLUL PLUMBURIU Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
alt om..// Privirea îmi este mai goală/Orizontul mai larg/Și lacrimile mai sărate...// Azi te iubesc mai mult...’’ SINGURĂTATE: ‘’De multe ori/Adorm cu imaginea/Trupului tău gol/Lângă mine/ Atunci când privirea ta/Mă alintă/ Precum o adiere de toamnă...’’ CHIAR DACĂ: ‘’Chiar dacă/Alerg acum pe câmpuri/ Doar de mine știute/Eu tot te iubesc...// Chiar dacă//Mă vezi călcând acum/ Pe amintirile cu noi/Eu mă întorc mereu din drum...’’ OF, TINEREȚE: ‘’Am plecat de ieri la drum/Pe cărările sparte
MARIUS CIOAREC – ‘’VEŞNIC ÎNDRĂGOSTIT’’ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383803_a_385132]
-
mele izbindu-se în inimă și gând epuizându-mă după fiecare noapte și-așa străbătută de vise incoerente acum aș vrea chiar și o firimitură din sublimul acela molipsitor te-am pierdut printre ramuri cu frunze căzute în plâns de toamnă ai vrut să te pierd temându-te de clar de mine de noi sau nu ai putut închide neliniștile fără lacrimile mele și te-ai sinucis cu crezul abandonului în curs de lectură Referință Bibliografică: te-am pierdut / Lilioara Macovei
TE-AM PIERDUT de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383816_a_385145]
-
Acasa > Stihuri > Semne > APUS DE TOAMNĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și
APUS DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383815_a_385144]
-
Acasa > Stihuri > Semne > APUS DE TOAMNĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe
APUS DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383815_a_385144]
-
Acasa > Stihuri > Semne > APUS DE TOAMNĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn iese dens fum și pe iarbă-i brumă groasă. Noaptea, mantie-și întinde pe zori de zi
APUS DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383815_a_385144]
-
iubirii din gânduri să nu mi se ofilească. Să-mi țină de cald când plouă, până vin vremuri mai bune. Într-o primăvară nouă, glas de gând să pun pe strune. © Maria Filipoiu 17.10.2014 Referință Bibliografică: APUS DE TOAMNĂ / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1386, Anul IV, 17 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
APUS DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383815_a_385144]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > CÂNTEC DE TOAMNĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna-ntoarse obrazul de prin cetini, arsă, palmele-i de humă cară-n brațe mirii umbrele-i de aur strâng pământu-n coasă ceruind sub frunze
CÂNTEC DE TOAMNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380094_a_381423]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > CÂNTEC DE TOAMNĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna-ntoarse obrazul de prin cetini, arsă, palmele-i de humă cară-n brațe mirii umbrele-i de aur strâng pământu-n coasă ceruind sub frunze moartea-n cartea firii. Munți-și pun năframa coaptelor fecioare ascunzând năvodul gerului prin spini flori
CÂNTEC DE TOAMNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380094_a_381423]
-
arsă, palmele-i de humă cară-n brațe mirii umbrele-i de aur strâng pământu-n coasă ceruind sub frunze moartea-n cartea firii. Munți-și pun năframa coaptelor fecioare ascunzând năvodul gerului prin spini flori de colț nuntesc peste-a toamnei zare adunând în scorburi colbul din ruini. Blând, izvorul șterge umbra vechi-i coase rătăcind prin suflet ca un cântec lin umbrele tăcerii șterg priviri duioase adâncind natura într-un somn divin. Cerul strânge-n bucium doina-n fir de
CÂNTEC DE TOAMNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380094_a_381423]
-
ruini. Blând, izvorul șterge umbra vechi-i coase rătăcind prin suflet ca un cântec lin umbrele tăcerii șterg priviri duioase adâncind natura într-un somn divin. Cerul strânge-n bucium doina-n fir de ie odihnind suflarea îngerilor mii epoleții toamnei țes pe cruci de glie cântecul acesta, mir de păpădii! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: CÂNTEC DE TOAMNĂ / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2087, Anul VI, 17 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate
CÂNTEC DE TOAMNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380094_a_381423]
-
priviri duioase adâncind natura într-un somn divin. Cerul strânge-n bucium doina-n fir de ie odihnind suflarea îngerilor mii epoleții toamnei țes pe cruci de glie cântecul acesta, mir de păpădii! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: CÂNTEC DE TOAMNĂ / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2087, Anul VI, 17 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CÂNTEC DE TOAMNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380094_a_381423]
-
14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Prin ape limpezi se scaldă un gând, inundat demult, de o mare de tăceri, iar umbrele sleite, pe zid tremurând, le destramă vântul sub palide-adieri. Am rătăcit printr-o pădure de umbre, defrișată, în toamna cu iz de tămâie, copacii au putrezit în peșteri tenebre, iar din cărbuni a răsărit o verde-fâșie. Arome verde-crud, adie prin toamnă, anotimp asezonat sufletului neliniștit și inima, ca un sfetnic, mă-ndeamnă, să văd în fiece cuvânt un pom
PÂNZĂ ROGVAIV de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380086_a_381415]
-
sleite, pe zid tremurând, le destramă vântul sub palide-adieri. Am rătăcit printr-o pădure de umbre, defrișată, în toamna cu iz de tămâie, copacii au putrezit în peșteri tenebre, iar din cărbuni a răsărit o verde-fâșie. Arome verde-crud, adie prin toamnă, anotimp asezonat sufletului neliniștit și inima, ca un sfetnic, mă-ndeamnă, să văd în fiece cuvânt un pom înflorit. Pânză rogvaiv mi-e toamna flămândă, dar din copacul vieții desfrunzesc anii; și iarna gătită-n mireasă, stă la pândă, să
PÂNZĂ ROGVAIV de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380086_a_381415]
-
au putrezit în peșteri tenebre, iar din cărbuni a răsărit o verde-fâșie. Arome verde-crud, adie prin toamnă, anotimp asezonat sufletului neliniștit și inima, ca un sfetnic, mă-ndeamnă, să văd în fiece cuvânt un pom înflorit. Pânză rogvaiv mi-e toamna flămândă, dar din copacul vieții desfrunzesc anii; și iarna gătită-n mireasă, stă la pândă, să culeagă de pe tâmple, toți ghioceii. 10 octombrie 2016 - MIT Referință Bibliografică: PÂNZĂ ROGVAIV / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2114, Anul
PÂNZĂ ROGVAIV de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380086_a_381415]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ÎNCĂ, NU ȘTIU! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Câte s-or scrie încă, sub clopote de toamnă? când, blând, seceri de rouă vor strânge-n piept, păduri, când, aripi îți vor ninge țărâna peste rană, ce zi va crește-n verde nuntind povești cu muri? Ce ropot de aghiazmă va boteza pământul? mușcând din firul ierbii cărări
ÎNCĂ, NU ȘTIU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380151_a_381480]