2,536 matches
-
feminin, amintind de sonetele lui Voiculescu) semnificând misterul „comunicării” religioase, care este comuniune, trăire prin identificare. Următorul volum, File de acatist (1976), conține poezie religioasă: două acatiste, unul dedicat Sfântului Mucenic Ioan Valahul, celălalt Sfântului Calinic de la Cernica. Acatistele, păstrând tonalitatea tradițională și prozodia imnului bizantin, surprind prin poeticitatea lor: „Vezi toamna cum se-mbracă în trup pogorâtor/ Acoperindu-și moartea ca iarba-n rădăcină./ La râul Babel plânsem. Din floarea ce se-nchină/ Acestei triste pravili mai stăruie un dor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
care e distins cu Premiul „Mihai Eminescu” al Asociației Scriitorilor din Iași. A mai colaborat la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Cronica”, „România literară”, „Tribuna”. Furtunile memoriei dezvăluie coordonatele tematice și stilistice care vor fi regăsite, cu nesemnificative modificări de nuanță și tonalitate, în volumele următoare, Biblioteca din Nord (1986), Mesagerul (1992) și Fiara melancolică (1999). D. este un tragic livresc, un neoexpresionist și un neosuprarealist, un metafizic evaziv, uneori teatral. Este, în primul rând, o voce dedublată, prinsă într-un iremediabil conflict
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
vederea unui discurs televizat al lui Ronald Reagan, în 1984. Cu toții au izbucnit în hohote de rîs. Acești pacienți sufereau de afazie totală și nu puteau înțelege "cuvintele în sine". Însă Sacks afirmă: gesturile, grimasele, mimica prefăcută și mai ales tonalitățile și ritmul fals al vorbirii au fost ceea ce le-a lăsat impresia de nesinceritate acestor pacienți aflați în imposibilitatea de a înțelege cuvintele, dar extrem de senzitivi. Pacienții mei afazici, nefiind și neputînd fi păcăliți de vorbele în sine, au reacționat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
frecvență tot mai mare odată cu înaintarea în vîrstă. Se pare că în laborator copiii depistează mai ușor minciunile atunci cînd există indicii atît verbale, cît și vocale; probabil că ei se descurcă mai bine să sesizeze semnalele care țin de tonalitatea vocii decît să interpreteze expresiile feței. De asemenea, îi ajută mai mult și anumite indicii care țin de context, cînd există într-adevăr un mesaj înșelător, cînd au deja experiență în depistarea minciunilor și cînd persoanele nesincere sînt cunoscuți și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că "în sîngele unui hoț există o anume tensiune care, dacă ar fi vizibilă, l-ar da de gol" (Moore 1955; cf. Lykken 1984:484). Tehnologia depistării minciunilor, exemplificată de aparatele de detectat minciuni (Gale 1988) și aparatele care analizează tonalitatea vocii, se bazează pe presupunerea că anumite procese fiziologice, inclusiv conductibilitatea electrică a pielii, nu pot fi controlate conștient, însă prezintă modificări atunci cînd o persoană este nesinceră. Această presupunere rămîne de studiat în amănunt, mai ales datorită faptului că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
După cum s-a exprimat un ziarist, "singurele persoane care pot fi sigure că vor trece cu bine testul detectării minciunilor sînt mincinoșii experimentați" (Collins 1988). Așa cum aparatul de detectat minciuni poate greși declarînd vinovate persoane inocente, și aparatul care analizează tonalitatea vocii poate greși nesesizînd nesinceritatea în anumite situații. Un grup de studenți americani au fost supuși testului unui asemenea aparat; printre ei nu se găseau prea mulți "mincinoși experimentați". Unora dintre participanții la experiment li s-a cerut să dea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
transpunere a psalmilor într-un limbaj cursiv, actual și într-o versificație de sorginte folclorică. Principalele calități ale poemelor originale, ca și ale tălmăcirilor poetice, sunt cantabilitatea, precum și un simț al ritmului și o firească adaptare a valențelor arhaice la tonalități moderne. Nota elegiacă se nuanțează mai propriu liric decât cea imprecativă în traducerea Psalmilor, după cum, în unele poeme originale, se distinge un anume sentimentalism al dezrădăcinării, mai pregnant decât tendința parabolică, meditativă, de proveniență creștină, ce-i particularizează sonurile din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
România literară” (1972), și editorial, cu volumul de versuri Esopia (1982). Indiferent de registrul adoptat, exercițiul imaginarului trădează la D. un amestec de umilință și orgoliu care duce la însingurarea pe „insula nimănui”. Poemele, trecute prin vama solitudinii, au o tonalitate difuză, cețoasă, scrise fiind ca pentru sine. Credința în puterea orfică a cuvântului („Un acoperiș plin de îngeri, un pustiu sub cer, / doar cuvântul ieșit pe fereastră ca un bărbat / prins în adulter / spintecă bolta și se răstignește pe cruce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
și 1935, scoate revista „Litere”. Sporadic a scris și articole culturale, proză scurtă, epigrame. În 1939 îi apare volumul de versuri Finister, pentru care primește, din partea Fundațiilor Regale, Premiul Scriitorilor Tineri. C. este autorul unei poezii reflexive, abstracte, de o tonalitate gravă. Călătoria, temă proprie poemelor din Finister, se înscrie în perimetrul cunoașterii spirituale și încearcă o transcendere a barierelor ce împrejmuiesc lumea opacă, limitată, o pătrundere în misterele ce nu se revelează decât, poate, în vis. În versuri se disting
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
transcendere a materialității: „Mă-nfățișez cu duhul, nu te sărut pe gură, / Plecat ca peste-o floare, te rup și te respir... / Și nu mai ești de-acum trupească o făptură, / Ci un potir de unde sug viața și strâng mir”. Tonalitatea sacrală nu exclude intermitente accente de pasionalitate profană. V. o cântă pe „domnița grădinii cu merele de aur”, căreia „îi prinde trupul în sărutări [...] ca-ntr-un năvod”. El se visează Hercul ce „despică oceanul”, pentru ca ajuns la iubită, „ostrovul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
se mișcă animate de un instinct gregar, satul părând mai degrabă o comunitate tribală. Natura fiind o componentă organică a traiului acestor oameni, totul este inserat, proiectat în semnificative peisaje (vizuale și sonore), realizate cu forță și amploare. Atmosfera tensionată, tonalitatea sumbră, clarobscurul în care apar personajele, neindividualizate - siluete ceva mai distincte pe fondul mulțimii -, conotația cvasimagică a gesturilor și vorbelor, existența supusă unei fatalități nelămurite și neliniștitoare, indeterminarea temporală creează senzația unei lumi fantastice, halucinante, coborâte din negurile legendei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
ureche aude cuvinte frumoase, laudative, favorabile, încurajatoare, pe când la cealaltă aude numai amenințări, cuvinte jignitoare, înjurături. Acest tip de halucinații auditive s-au numit halucinații bilaterale antagoniste (Seglas). Mai există și halucinații auditive "bitonale" în care ceea ce variază este doar tonalitatea vocii. O halucinație auditivă cu consecințe care pot fi foarte grave pentru bolnav este cea numită de "comandă", imperioasă, care cere efectuarea unei anumite acțiuni ce poate fi dramatică (de exemplu: "Aruncă-te pe fereastră!", "Lovește pe o anumită persoană
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
înțelegere a noțiunilor abstracte (Gabbard, 1994)69. În schimb, la demenți asistăm la o degradare treptată și paralelă a fondului emotiv cu conținut etic, involuând spre forme mai primitive de afectivitate: afecte patologice, incontinență afectivă, euforie nemotivată, anxietate etc. În ceea ce privește tonalitatea afectivă, dispoziția se pot întâlni în patologie forme de afectivitate exagerată, supradozată, o deprimare a tonusului afectiv sau o lipsă de rezonanță afectivă (pe care bolnavul o înregistrează subiectiv). 4.1.8.1. Tulburările cantitative Exagerarea dispoziției, denumită și hipertimie
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
afectivă (pe care bolnavul o înregistrează subiectiv). 4.1.8.1. Tulburările cantitative Exagerarea dispoziției, denumită și hipertimie, este o creștere exagerată a afectivității, care depășește parametrii normalității. Astfel, se produce o dezechilibrare importantă a vieții psiho-afective trăită cu o tonalitate excesivă fie în sens pozitiv, fie în sens negativ, fiind percepută ca o trăire neplăcută, penibilă și dezagreabilă. Trăiri pozitive (plăcute): 1) Euforia care este caracterizată prin bună dispoziție, veselie, ambianța plăcută, totul este posibil, iar autoaprecierea este ridicată. Este
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
debut). 2) Extazul, fiind este o stare particulară de bine, mulțumire, fericire trăită într-o postură contemplativă. Este întâlnită în schizofrenie, tulburările de personalitate, la oligofreni și în isterie. 3) Moria, apare tot ca o trăire pozitivă, din care lipsește tonalitatea și faptul că nu este adecvată situației. Ea este euforia fără haz, demersul bolnavului fiind presărat cu glume grosiere, care contrastează cu starea somatică și cu capacitățile bolnavului de a-și da seama de starea în care se află. Apare
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
anormal, el poate să trăiască, însă prezintă întârziere mentală gravă și microcefalie (creier mult mai mic). > Sindromul Cornelia de Lange Apare cu o frecvență de 1/70.000, având ca principale manifestări următoarele: retard somatic intrauterin, naștere prematură, plâns de tonalitate joasă la naștere, dificultăți respiratorii și de hrănire în copilărie, întârzierea dezvoltării somatice, sprâncene unite, gât scurt, mâini și picioare scurte, microcefalie, deficiențe de vedere, retard mental. b) Anomalii monogenetice care pot fi exemplificate prin: > Fenilcetonuria, apare cu o frecvență
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
presa franceză de specialitate tocmai prin interpretarea originală a unor motive și teme ce valorificau fondul ideatic al folclorului românesc. La Fiancée du silence [Logodnica tăcerii] reia, bunăoară, pe un plan mereu productiv în mentalitatea noastră specifică, mitul mioritic, păstrând tonalitățile simbolic-poematice inițiale. Le Pauvre d’esprit [Săracul cu duhul] exploatează, într-o viziune alegorică modernă, parabola lui Păcală, punând accentul pe resursele creatoare ale naivității de obârșie ancestrală, într-o lume impură și pervertită de demonizarea perisabilului. Le Paresseux [Leneșul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
relevat de receptarea în critica literară a vremii sau în cea produsă recent. În acest sens, am utilizat diverse enciclopedii, dicționare de personalități și istorii ale literaturii române. La nivel local, înscrierea autorilor în pleiada personalităților zonei alunecă adesea spre tonalități elogioase. Critica de la centru se manifestă însă mult mai exigent, recunoscând importanța valorificării localului, dar demonstrând totodată limitele creațiilor corelate "sămănătorismului întârziat". Am consacrat această cercetare culturii și intelectualilor provinciei ca un tribut adus contribuției acestora la procesul de modernizare
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
care își plămădea filosofia în liniștea muntoasă din Sinaia. Îndrumarea sa pentru tinerii intelectuali ar viza părăsirea cât mai grabnică a capitalei - căreia, oricum, îi neagă mult clamată atmosferă culturală - în aceasta constând, de fapt, maturitatea intelectuală 53. În aceeași tonalitate se exprimă și scriitorul bucovinean Mircea Streinul, un alt izolat am zice, care înainte de a oferi vreo soluție exodului, neagă pretențiile capitalei de centru cultural, considerând că Bucovina sau Ardealul sunt "mai culturale și mai civilizate decât Bucureștiul", iar orice
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
luptă literară al dorohoienilor. Veți râde." (Noica, în Ultima oră, 1929); Prada gândului nota că Unu apare sub direcția unui doctor de la Mărcuța; chiar și periodicul dorohoian Moldova literară recomanda cititorilor "să tragă de lanț, după întrebuințare"31. În aceeași tonalitate se exprimau și redactorii de la Cuvântul, Falanga, Viața literară, Adevărul literar și artistic. Așadar, chiar și atunci când o grupare locală nu s-a limitat la explorarea periferiei, ci a inovat în materie de curente literare, situarea geografică a amplificat receptarea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
serios ca un nou Creangă"23 indică însă criterii de analiză ce trimit mai mult la persoana autorului și prea puțin la creație, sugerând subiectivitatea criticului transpus în protector al scriitorilor ale căror lucrări corespund cu normele sale. În aceeași tonalitate lipsită de o critică riguroasă, Iorga îl remarcă pe Filimon Taniac pentru "multa frăgezime din versurile" sale24. Pe George Voevidca îl reține ca poetul cu "mlădiosul talent"25, iar pe I. G. Toma îl consideră "unul din cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
amintirile sunt teme predilecte, dar poetul reușește arareori să depășească nivelul unui reportaj liric, al unei banale descrieri peisagistice sau al simplei confesiuni. Orologiul din oglinzi (1975) continuă linia marinelor și a eroticelor din volumul de debut, dar într-o tonalitate mai melancolică, conferită, oarecum, și de întoarcerea dinspre prezentul percepției către trecutul amintirii. Lirismul se interiorizează, în căutarea unui peisaj lăuntric semnificativ, dar adesea printr-o notă exagerat didactică și sentențioasă. Izbânda se simte în poemele vizionare, de notație oniric-expresionistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
piesa cea mai reușită de aici, este un colaj de amintiri fulgurante din copilăria eului-narator și de fragmente din Amintirile lui George Enescu. Despre melancolie (1981) aduce o schimbare vizibilă: poemele, în ansamblul lor, dar și versurile, sunt mai ample, tonalitatea mai neutră, lirismul se abstractizează, iar în limbaj abundă neologismele și cuvintele din registrul științific. Uneori se continuă totuși linia reportajului liric, fiind consemnate întâmplări diverse sau amintiri, câteva în nota falsă a moralei „omului nou”, altele în nota mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
clătește”). Asupra „păgânilor” se rostogolește impetuos imprecația, vigoarea lexicală anticipând sonorități argheziene. Sunt conjurate, spre pieirea „ticăițească” a vrăjmașilor, inutilitatea apei vărsate, slăbiciunea arcului „moale”, focul ce „topește” ceara, soarele ce arde culbecii, vântul care „seacă” păduceii. Într-o altă tonalitate, profund elegiacă, precum într-o recunoaștere a mitului, presimțind întoarcerea celui „risipitor”, se rememorează blestemul abătut asupra fiilor „streinatici”: „Să li să vechească haine-n căi departe / Și să șchiopeteze cu călcâie sparte”. Tălmăcind, D. regândește poetic temele și motivele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
realitatea "creșterii". Reglarea demografică, respectarea ritmului și reglărilor ecologice, stăpînirea dorinței noastre de putere sînt propuse pentru a construi o "societate planetară" care să asocieze dezvoltarea individului și a speciei umane cu dezvoltarea ecologiei. Spargerea structurilor mentale naționaliste, instituirea unei tonalități planetare, păstrînd în același timp autonomia vieții regionale, diversificarea mediilor pentru a lupta împotriva uniformizării mediului omului modern, limitarea situațiilor ierahice prin privilegierea structurilor economice care permit participarea majorității la luarea deciziilor cotidiene sînt luate în calcul pentru construcția acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]