2,542 matches
-
nu timp îndelungat pentru a fi finalizată, prezentând un amestec de elemente muzicale asemeni celui utilizat în „All-American Girl”. Următoarele cântece, „Get Ouț of This Town” și „Crazy Dreams” sunt amândouă compoziții ritmate cu influențe acustice, ambele fiind scrise în tonalități majore. Înregistrările sunt urmate de balada „I Know You Won't” care se construiește pe baza unui ansamblu de orchestre de coarde, ce vorbește dezamăgirea pe care o simte femeia în momentul în care jumătatea să nu își respectă promisiunile
Carnival Ride () [Corola-website/Science/317257_a_318586]
-
care este netedă și liniștitoare. De asemenea, versiunea originală posedă influențe de muzică folk. Cea de-a zecea piesă, „The More Boys I Meet” prezintă caractere similare cu „Get Ouț of This Town” și „Crazy Dreams”, fiind scrisă într-o Tonalitate majoră și neexistând secțiuni instrumentale lungi. Asemeni lui „Just a Dream”, penultimă înregistrare de pe album, „Twisted” a necesitat o serie lungă de înregistrări, versurile având un caracter romantic. Ultima înregistrare de pe disc, „Wheel of the World” prezintă influențe de muzică
Carnival Ride () [Corola-website/Science/317257_a_318586]
-
că prin acest film "„Andrei Blaier își dă propria măsură de cineast ajuns la maturitate: el se arată a fi capabil de o lectură filmică a textului lirico - epic, care depășește simpla ilustrație și se identifică aproape cu interpretarea în tonalitate personală, originală, a conținuturilor literare”". Deși Blaier nu se ridică ca regizor la nivelul la care ajunsese Zaharia Stancu ca scriitor, filmul "Prin cenușa imperiului" "„se ridică în câteva momente, ca film, la cotele de valoare și de expresivitate ale
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
ei cântă succesiv, iar în C cântă împreună. Ambele voci se aud și în coda. Cu excepția introducerii, toate secțiunile cântecului conțin o orchestrație bogată, creată în totalitate din timbre electronice (sintetizate). Structura armonică a cântecului este tonală. Strofele sunt în tonalitatea siformula 1 major, iar refrenele - în miformula 1 major (însă ultimele două apar „transpuse” cu un ton mai sus, în fa major; coda rămâne în această tonalitate). Atât la strofă, cât și la refren, armoniile sunt construite în jurul cadenței I-VI-II-V, eventual cu
Ani de liceu () [Corola-website/Science/318068_a_319397]
-
în totalitate din timbre electronice (sintetizate). Structura armonică a cântecului este tonală. Strofele sunt în tonalitatea siformula 1 major, iar refrenele - în miformula 1 major (însă ultimele două apar „transpuse” cu un ton mai sus, în fa major; coda rămâne în această tonalitate). Atât la strofă, cât și la refren, armoniile sunt construite în jurul cadenței I-VI-II-V, eventual cu repetarea relației II-V (II-V-II-V...). Melodia strofei conține pasaje ascendente și câteva salturi, în vreme ce refrenul conține arpegii și pasaje descendente. Refrenul a fost inspirat de
Ani de liceu () [Corola-website/Science/318068_a_319397]
-
mici și mari. La sfârșitul anilor '40, maestrul Ion Voicu a realizat prima înregistrare radio a acestei lucrări. 40 de ani mai târziu, fiica lor, Corina Chiriac, a realizat o variantă vocală a acestei serenade, în orchestrația autorului, exact în tonalitatea în care a fost compusă "Serenanda". Anii afirmării componistice, când a activat în calitate de cercetător la Institutul de Folclor, apoi consilier muzical al Ansamblului „Ciocârlia”, i-au întărit convingerile privitoare la valențele izvorului artistic popular, valorificat cu consecvență în opusurile sale
Mircea Chiriac () [Corola-website/Science/318111_a_319440]
-
din Aulnay-sur-Bois (1918), azilul doctorului Rivault d'Allonnes din rue de Picpus (1919 și [[1920), spitalul Sainte-Anne ([[1920]] și [[1921]]). În [[1921]] petrece un concediu la țară, într-o localitate din apropierea orașului [[Lyon]]. Tablourile sale sunt tot mai apreciate, predomină tonalitățile vii multicolore ("„période colorée”"). În [[1926]], [[Serghei Diaghilev]] îi comandă decorul și costumele pentru baletul "„Baraban”"; douăzeci de ani mai târziu va realiza decorul pentru opera "„Louise”" de [[Gustave Charpentier]]. În anul [[1923]], prietenul său, André Utter, cumpără castelul Saint-Bernard
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
civilizație al propriei baștini ori în culturile altor seminții - așa cum sunt ele păstrate și transmise prin miraculoasa memorie vizuală a umanității - au fertilizat și au nutrit statornic și cu vigoare poetica creativă a lui Petrehuș. De aici, solemnitatea gravă a tonalităților sale cromatice și hieratismul aproape hirsut și enigmatic al personajelor și "chipurilor", al "duhurilor" și "urmelor", al "priveghetorilor" și "relicvelor" sale. Nu lipsesc, desigur, în multe dintre compozițiile sale, notele sarcastice, ori, mai adesea, cele grotești, pe care le "înscenează
Dorel Petrehuș () [Corola-website/Science/318346_a_319675]
-
la distanță mare de stăpân. Este în mod deosebit capabil să depună muncă de limier și să urmărească vânatul de talie mare. Când găsește o urmă proaspătă, dă glas pe ton plângăreț. Odată pornit pe urmă, glasul, sonor și cu tonalitate înaltă, se aude de la mare distanță. Harțuiește vânatul și îl îndreptă pe linia de tir. În general lucrează singur sau în cuplu. Clasificare FCI: grupa 6 "Copoi și rase înrudite", secțiunea 1.2: "Copoi de talie medie". Cu probă de
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
printre care Australia, Elveția sau Germania. În aceste regiuni, în afara compoziției propriu-zise a fost inclusă pe fața B și înregistrarea promoțională „Papers”. „OMG” este un cântec electronica ce posedă influențe de muzică rhythm and blues și disco, scris într-o tonalitate minoră. Pe toată durata compoziție se face uz de un singur acord pe spații mari, apelându-se totodată la percuții proeminente și la armonii vocale. Percepția criticilor asupra cântecului a fost diferită. Nick Levine de la "Digital Spy" oferă cântecului trei
OMG (cântec) () [Corola-website/Science/319196_a_320525]
-
Paul”, un clopot de aflat în catedrala Saint Paul din Londra, în 1881. Împreună cu Marele Clopot, turnul cu ceas găzduiește patru clopote mai mici care bat la fiecare sfert de oră. Cele patru clopote de sfert de oră bat pe tonalitățile: "sol♯", "fa♯", "mi" și "si". Ele au fost turnate de John Warner & Sons la turnătoria Crescent în 1857 ("sol♯", "fa♯" și "si") și 1858 ("mi"). Turnătoria se afla în Jewin Crescent, ceea ce astăzi este centrul artistic Barbican din Londra. Clopotele
Big Ben () [Corola-website/Science/319188_a_320517]
-
a optat pentru promovarea baladei „U Got It Bad”. Compoziția a fost interpretată în timpul galei premiilor American Music Awards din anul 2001, lucru ce a favorizat ascensiunea să. „U Got It Bad” este o balada R&B scris într-o tonalitate minoră. În compoziție se face uz doar de câte un acord pe spații mari, concomitent fiind incluse și armonii vocale. Un alt element notabil folosit în construirea înregistrării îl constituie elementele de chitară acustică. Suportul vocal, asigurat în totalitate de
U Got It Bad () [Corola-website/Science/319241_a_320570]
-
preluată de numeroase formații de restaurant, atât în țară, cât și în cadrul comunităților românești de peste hotare. Muzica are un caracter ritmat. Ea constă dintr-o structură de patru fraze, repetată timp de câteva minute. Prima frază este enunțată într-o tonalitate minoră, iar cea de a doua este în fapt o secvență (ușor modificată) a celei dintâi, plasată la o terță ascendentă și armonizată cu acorduri din relativa majoră a tonalității inițiale; a treia frază este o variație a celei dintâi
Dansul pinguinului () [Corola-website/Science/319289_a_320618]
-
timp de câteva minute. Prima frază este enunțată într-o tonalitate minoră, iar cea de a doua este în fapt o secvență (ușor modificată) a celei dintâi, plasată la o terță ascendentă și armonizată cu acorduri din relativa majoră a tonalității inițiale; a treia frază este o variație a celei dintâi, iar cea de a patra este identică cu a doua. Acordurile utilizate sunt treptele I și V din două tonalități relative între ele (de exemplu, la minor și Do major
Dansul pinguinului () [Corola-website/Science/319289_a_320618]
-
terță ascendentă și armonizată cu acorduri din relativa majoră a tonalității inițiale; a treia frază este o variație a celei dintâi, iar cea de a patra este identică cu a doua. Acordurile utilizate sunt treptele I și V din două tonalități relative între ele (de exemplu, la minor și Do major; fa minor și Laformula 1 major). Linia melodică are un profil în zig-zag și alternează între arpegii și mers treptat. Cântărețul de manele Romeo Fantastik a lansat o preluare cu text
Dansul pinguinului () [Corola-website/Science/319289_a_320618]
-
-le înregistrărilor „Papers” și „There Goes My Baby”. Piesa a fost lansată în format digital pe data de 16 martie 2010 în Statele Unite ale Americii. „More” este un cântec rhythm and blues, prezentând influențe de muzică electronică scris într-o tonalitate minoră. În compoziție se face uz de armonii vocale, ritmul melodiei vocale fiind construită cu ajutorul unui număr scăzut de sincope. În cântec se folosește doar câte un acord pe spații mari, frazarea melodică a vocii fiind una complicată. Ansamblul de
More (cântec) () [Corola-website/Science/319287_a_320616]
-
lui Carcass, respectiv At the Gates. Alte trupe notabile pentru sound-ul Gothenburg sunt Soilwork, Nightrage, Gardenian și Dissection pe ultimul lor album, „Reinkaos”. Stilul vocal caracteristic acestui gen este un amestec de strigăte dure ("screams"), voce curată ("clean vocals") și tonalități melodioase. Predomină însă în continuare maniera "death growls", caracteristică death metalului, combinată de obicei cu "screams". Majoritatea trupelor de death metal melodic sunt din regiunile scandinavă și nord-europeană, în special din Suedia și Finlanda. În ultima decadă, din Finlanda au
Death metal melodic () [Corola-website/Science/315524_a_316853]
-
mediocru. În final, s-a decis eliberarea discului single „The Way That I Love You” în Statele Unite ale Americii la începutul anului 2008. „The Way That I Love You” este un cântec R&B cu influențe pop, scris într-o tonalitate minoră. Instrumentalul folosit în cadrul compoziției cuprinde pianul și chitară. Ritmul melodiei conține doar câteva sincope, dar nu prezintă secțiuni instrumentale prea lungi. De asemenea, se utilizează armonii vocale și un ritm de pian acustic. Textul piesei a fost scris integral
The Way That I Love You () [Corola-website/Science/315566_a_316895]
-
al chipurilor participanților la această scenă, Apcar Baltazar exprimă un înțeles social și toate au fost create cu o incursiune psihologică remarcabilă. Întreaga dispută este mijlocită de către armaș, care reprezintă legătura dintre popor și domnitor. Cromatica lucrării este sobră cu tonalități galben-verzui, pe alocuri cafenii cu reflexe roșiatice. Din întreaga compoziție, doar cei doi țărani și târgovețul au atitudini fioroase, fapt care duce spre naturalism. Spontaneitatea, libertatea și prospețimea cromaticii dau viață picturii, detașând-o de majoritatea lucrărilor "împietrite" academiste ale
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Dreams” găsindu-se pe toate acestea. Un remix oficial a fost inclus pe "", iar o variantă acustică a cântecului a fost inclusă pe albumul live al solistei, "I Am... Yours". „Sweet Dreams” este un cântec rhythm and blues scris în tonalitatea Mi minor, ce prezintă o serie de elemente specifice muzicii electropop. În piesă nu sunt incluse secțiuni instrumentale foarte lungi, în același timp fiind incluse și doar câteva sincope. De asemenea, sunt utilizate în mod subtil și armoniile vocale, la
Sweet Dreams (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/316605_a_317934]
-
alte instrumente) este împărțită în 200 de strofe, care la rândul lor sunt împărțite în fraze. Cu toate că la prima ascultare, muzica poate părea simplă unui ascultător din zilele noastre, ea este de fapt organizată în detaliu, cu tempoul, modul și tonalitatea bine definte, ceea ce i-a impresionat profund pe ascultătorii pentru care a fost inițial compusă. O caracteristică a acestei forme de interpretare a fost faptul că vocea și interpretarea instrumentală erau totdeauna separate, lucru ce s-a schimbat ulterior în
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
satul Barbizon, lângă Paris. Printr-un sentiment de adorație față de natură, acesta transforma țăranii în adevărate simboluri creștine. Jean-Baptiste Camille Corot (1796-1875), și acesta vizitator frecvent al Școlii de la Barbizon, înfățișează aspectele lirice ale naturii prin peisaje caracterizate printr-o tonalitate argintie a culorilor. Și în Anglia înflorește pictura peisajelor romantice. Debutul are loc la începutul secolului al XIX-lea cu operele lui John Constable (1776-1837) și Joseph Mallord William Turner (1775-1851). Deși diferiți ca stil, cei doi erau preocupați de
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
mai bun cântec” la gala MTV Europe Music Awards ce s-a desfășurat pe data de 3 noiembrie 2009 în Berlin, Germania. „Halo” este un cântec pop cu influențe R&B și din muzica electronică ce este compus într-o tonalitate majoră. Este utilizată o subtilă armonie vocală și un ritm acustic de pian. Negativul conține doar câteva sincope și se folosesc 1-2 acorduri pe spații mari. Nu sunt secțiuni instrumentale prea lungi în cântec și se remarcă sonoritatea provenită de la
Halo (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/315159_a_316488]
-
Suita este o lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și prin mișcare. Practic, este o compoziție muzicală, constând dintr-o serie de piese instrumentale, unite într-o operă de proporții mai mari. Nici un termen nu poate desemna mai bine genul muzical la care se raportează
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
de 3/4 sau 6/8. Prezentând primele dansuri care au constituit embrionul propriu-zis al suitei, se impune o precizare; în ce măsură elementele prezentate mai sus pot fi socotite ca puncte de plecare specifice suitei? Dansurile sunt prezentate într-o singură tonalitate, acest principiu - al unității tonale -devenind criteriul indiscutabil al suitei. La evoluția suitei, în forma pe care o cunoaștem în special în epoca ei de apogeu (Bach, Handel), au concurat mai mulți factori. Întrucât numărul și ordinea în suită nu
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]