4,468 matches
-
și al comunelor vecine Costești, Stâlpu și Țintești, de mici izvoare ce udă niște mlaștini, din care izvorăște Călmățuiul. Precipitațiile anuale sunt de și zăpada, iarna, poate ajunge până la . Râul Buzău are fluctuații de debit frecvente. În special primăvara, la topirea zăpezilor în zona de munte a bazinului acestuia, apele râului cresc. Orașul a fost construit departe de o albie majoră adâncă, astfel că râul nu indundă orașul. La indundațiile din 2005 din România, apele râului au avariat grav podul aflat
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
platouri și versanți nivelul apei freatice oscilează foarte mult. Pe platourile înalte nivelul apei freatice este la o adâncime mai mare de 10 m. Drenajul intern și extern este în general bun favorizând eliminarea excesului de umiditate apărut primăvara după topirea zăpezilor sau după ploi în timpul verii . Apele pedofreatice influențează rețeaua hidrologică și sunt folosite de localnici prin săparea de fântâni și amenajarea unor puțuri, iar apa din Acumularea Cătămărăști este folosită la irigații. Apele subterane sunt localizate în depozitele argiloase
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
Clorura de litiu este o sare a litiului cu acidului clorhidric cu formula chimică LiCl, fiind și un compus ionic tipic și având proprietatea de higroscopicitate. Punctul de topire este relativ scăzut, de aproximativ 600 °C, iar punctul de fierbere variază între 1325-1360 °C. Sărurile formează hidrați cristalini, spre deosebire de clorurile altor metale alcaline. Ca toate soluțiile de cloruri ionice, clorura de litiu în soluție poate fi o sursă de
Clorură de litiu () [Corola-website/Science/325987_a_327316]
-
străbate partea vestică a Mazuriei. Pe partea stângă, afluenții sunt de mai mică importanță - Nida, Radomka, Pilica și Bzura - toți drenând Podișul Poloniei de mijloc. Regimul de scurgere al Vistulei este continental, cu pierderi mari de apă vară, prin evaporație. Topirea bruscă a zăpezilor de primăvară din Carpați produce creșteri ale nivelului și, implicit, inundații. Deși aproape 2/3 din precipitații cad vara, acestea nu contribuie în mare măsură la formarea inundaților, deoarece acestea se pierd prin evaporație din lacuri, iazuri
Vistula () [Corola-website/Science/307370_a_308699]
-
natural care înseamnă acoperirea temporară cu apă a unui teren care nu este acoperit în mod obișnuit cu apă. Cauza inundațiilor este revărsarea peste maluri a apelor curgătoare sau a lacurilor. Inundațiile pot avea loc în timpul viiturilor, în urma ploilor torențiale, topirii bruște a zăpezilor etc. Uneori, inundațiile au loc la gura râurilor de câmpie, în urma acțiunii vânturilor care bat dinspre mare, a cutremurelor de pământ submarine etc. Pentru prevenirea inundațiilor se construiesc diguri, baraje ș.a. Inundațiile (numite irigații) pot fi provocate
Inundație () [Corola-website/Science/311219_a_312548]
-
egiptenii antici au dezvoltat un material sticlos cunoscut asemănător cu faianța. Acest material a fost folosit pentru confecționarea de mărgele, gresie, figurine etc. Printr-o anume tehnică, egiptenii au produs un pigment cunoscut sub numele de „albastru egiptean”, produs prin topirea siliciului și cuprului, precum și a unui alcalin, natronul ((carbonat de sodiu decahidrat), ulterior măcinat și folosit ca pigment. Vechii egipteni au produs o mare varietate de obiecte din sticlă cu mare pricepere, dar nu este clar dacă ei au dezvoltat
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
urmă. Încălzirea inițială combinată cu dezintegrarea continuă a elementelor radioactive au fost probabil suficient de puternice încât să topească gheața în prezența unei substanțe acceleratoare pentru acest proces, cum ar fi amoniacul (sub formă de hidrat de amoniu) sau sare. Topirea ar fi putut duce chiar și la separarea gheții de stâncă și formarea miezului stâncos înconjurat de un înveliș de gheață. La limita miez-înveliș s-ar fi putut forma un strat de apă lichidă bogată în amoniac dizolvat. Temperatura eutectică
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
monedele ciuntite sau alterate, la greutate. Hotărârea din 17 prairial, anul XI (6 iunie 1803) publică un tarif de două pagini pentru preluarea monedelor de aur și de argint, din toate țările Europei și din aproape toate țările Asiei, destinate topirii. Legea din 17 germinal, anul XI (7 aprilie 1803) instituie bimetalismul. Argintul își recapătă onoarea: monede cu valoarea nominală de un franc germinal, 2 franci, 5 franci, o jumătate de franc, un sfert de franc sunt bătute din acest metal
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
presiune în sistemul de răcire și o supapa specială situată de obicei în capacul radiatorului se ridică datorită presiuni și este expulzat-a apă(vapori de apă fierbinți)acesta este penultimul stadiu, după care urmeaza calarea( ovalizarea chiuloasei cilindrilo și topirea pistonului) motorului sau griparea (se sudează pistonul de cilindru) foarte important este de reținut în caz că apa este expulzata afară prin supapa de siguranță nu se v-a opri motorul deoarece este posibilă griparea acestuia se v-a lasă motorul la
Instalația de răcire a motoarelor cu ardere internă () [Corola-website/Science/311655_a_312984]
-
au ars vechea așezare, unde ar fi existat chiar și biserică, fapt sugerat de povestea clopotelor din biserica evanghelică. Clopotul mare care a fost găsit în vechea vatră a satului, datorită mărimii lui nu a putut fi transportat decât după topirea și turnarea în alte trei clopote, care sunt și astăzi în biserica evanghelică. Astfel după surse săsești biserica a fost reconstruită pe actualul amplasament (sus pe un deal la cca.100 metri deasupra satului) tocmai pentru a putea rezista mai
Nou Săsesc, Sibiu () [Corola-website/Science/301723_a_303052]
-
împărtășește multe similarități în proprietățile chimice și fizice. Densitatea sa, de 14.78 g/cm, este mai mare decât ce a curiului (13.52 g/cm) și mai mică decât cea a californiului (15.1 g/cm), în timp ce punctul de topire, în valoare de 986 °C, este mai mic decât ce al curiului (1340 °C), dar mai mare decât cel al californiului (900 °C). Berkeliul este relativ moale și are cea mai mică compresie uniformă (în valoare de 20 Gigapascali) dintre
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
stratul electronic f. Intensitatea relativă a acestor vârfuri depinde de puterea de excitație și de temperatura la care este supusă proba de berkeliu. Emisia poate fi observată, de exemplu, după dispersia ionilor de berkeliu într-un pahar de silicat, prin topirea paharului în prezența unui oxid sau halogen de berkeliu. Între temperatura de 70 K și cea a camerei, berkeliul devine un material paramagnetic (datorită legii Curie-Weiss) cu un moment magnetic efectiv de 9.69 magnetoni Procopiu-Bohri (µ) și un punct
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
un compus solid, de culoare brună, ce cristalizează în sistemul de cristalizare cubic. Oxidul de berkeliu (III) este format din reducerea BkO cu hidrogen molecular, după reacția: Acesta este un compus solid, galben cu tente verzui, cu un punct de topire de 1920 °C și cu cristalele sub formă cubică cu fețe centrate. Încălzit la 1200 °C, BkO cubic își schimbă forma cristalină în monoclinică, care se reschimbă în hexagonală la 1750 °C; aceste tranziții sunt reversibile. Astfel de schimbări de
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
de gram. Acest compus poate fi preparat prin introducerea vaporilor de acid clorhidric într-un tub de curaț evacuat cu conținut de oxid de berkeliu și supus unei temperaturi de aproximativ 500 °C. Acest solid verde are un punct de topire de 600 °C, și cristalizează hexagonal, fiind astfel izotipic cu clorura de uraniu (III). Când este încălzită aproape până la temperatura de topire, BkCl convertește în sistemul de cristalizare ortorombic. Sunt cunoscute două forme de bromură de berkeliu cu valență 3
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
oxid de berkeliu și supus unei temperaturi de aproximativ 500 °C. Acest solid verde are un punct de topire de 600 °C, și cristalizează hexagonal, fiind astfel izotipic cu clorura de uraniu (III). Când este încălzită aproape până la temperatura de topire, BkCl convertește în sistemul de cristalizare ortorombic. Sunt cunoscute două forme de bromură de berkeliu cu valență 3: una monoclinică, în care numărul de coordinare este 6, și una ortorombică, cu numărul de coordinare 8. Cea din urmă este mai
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
introduc fibre de bor, de carbon (grafit) sau ceramice (de obicei de alumină sau carbură de siliciu). Temperatura de lucru (uzual de cel mult 800 °C) a unui astfel de compozit este limitată de nivelul punctului de înmuiere sau de topire care caracterizează materialul matricei. Dacă aplicația avută în vedere implică temperaturi mari, atunci se recomandă folosirea ca matrice a unor aliaje pe bază de nichel sau a unor superaliaje. Dezavantajul acestora este că au greutăți specifice mari, ducând la creșterea
Material compozit () [Corola-website/Science/319059_a_320388]
-
are aprobarea de utilizare în multe țări, incluzând Canada Uniunea Europeană, Statele Unite Australia și Noua Zeelandă Acidul acetic e un compus chimic organic ce apare ca un lichid incolor, cu miros caracteristic, înțepător; se amestecă în orice proporții cu apa. Temperaturile de topire și fierbere sunt 16,7 respectiv 118,2. Se fabrică prin fermentarea acetică a soluțiilor diluate de alcool, prin distilarea uscată a lemnului (v. și acid pirolignos) sau prin oxidarea aldehidei acetice. Oțetul conține acid acetic în concentrație de 3-9
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
anhidru). Denumirea este similară (compozițional) cu cea din germană, "Eisessig" ("oțet-de-gheață"), provine de la aspectul de cristale de gheață pe care îl are la temperaturi mai joase decât temperatura de cristalizare (16,7; prezența a 0,1% apă micșorează punctul de topire cu 0,2 °C). O abreviere comună pentru acidul acetic este "AcOH", unde " Ac" reprezintă grupa acetil, CH−C(=O)−. Acetatul (CHCOO) este abreviat "AcO". "Ac" nu trebuie confundat cu prescurtarea pentru elementul chimic actiniu. Pentru a reprezenta mai bine
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
emisia de CO. Prin hidrogenare, în uleiurile vegetale, se saturează legăturile duble din moleculele acizilor grași cu hidrogen. Procesul are loc în prezența catalizatorului din nichel la 120-180 °C și o presiune de 6-7bar. Moleculele rezultate au un punct de topire mai înalt și ca urmare produsul rezultat (margarina) devine consistentă la temperatura camerei. Prin hidrogenare materialele sintetice se sparg în componente mai mici rezultând produse gazoase și lichide uleioase. În acest scop materialele sintetice se mărunțesc, se spală și la
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
Există teoreticieni ai conspirației care cred că totul este doar un pretext al elitelor mondiale de a cere taxe împotriva poluării. are presupuse efecte profunde în cele mai diferite domenii. Ea determină sau va determina ridicarea nivelului mării, extreme climatice, topirea ghețarilor, extincția a numeroase specii și schimbări privind sănătatea oamenilor. Împotriva efectelor încălzirii globale se duce o luptă susținută, al cărei aspect central este ratificarea de către guverne a Protocolului de la Kyoto privind reducerea emisiei poluanților care influențează viteza încălzirii. Deși
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
regiune este de cca. 2,5, (în loc de 0,7 în medie pe planetă), iar grosimea medie a ghețurilor a scăzut cu 40 % în perioada 1993 - 1997 față de perioada 1958 - 1976. În 2007, observațiile din satelit au relevat o accelerare a topirii banchizei arctice, cu o scădere a suprafeței sale cu 20 % în decursul unui singur an. Dacă tendința continuă, unele observatoare consideră că banchiza se va topi complet vara deja din 2013, în loc de 2030 cât se estima înainte.. Se speră că
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
topi complet vara deja din 2013, în loc de 2030 cât se estima înainte.. Se speră că satelitul specializat CryoSat-2, care va fi lansat pe orbită în 2009 să furnizeze informații mai exacte cu privire la acest fenomen. Și în Antarctica apar fenomene de topire. Încălzirea s-ar datora schimbării direcției vânturilor dominante, a măririi concentrației gazelor cu efect de seră și a deteriorării stratului de ozon.. Desprinderea ghețurilor de pe șelful Antarcticii a crescut în ultimul deceniu (până în 2008) cu 75 %. Și ghețarii tereștri suferă
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
datora schimbării direcției vânturilor dominante, a măririi concentrației gazelor cu efect de seră și a deteriorării stratului de ozon.. Desprinderea ghețurilor de pe șelful Antarcticii a crescut în ultimul deceniu (până în 2008) cu 75 %. Și ghețarii tereștri suferă un proces de topire. Observații disparate indică retragerea ghețarilor începând din anul 1800. Măsurători regulate au fost făcute începând din anul 1950 de către Serviciul Mondial de Urmărire a Ghețarilor ( -WGMS) și de Centrul Național de Date pentru Zăpadă și Gheață ( - NSIDC). Retragerea ghețarilor alpini
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
traseu invers, împinse și de vânturile alizee. Prin această mișcare o cantitate imensă de căldură este transportată de la ecuator spre nordul Europei, care astfel are o climă mult mai blândă decât alte regiuni de la aceeași latitudine, de exemplu Siberia. Prin topirea ghețurilor arctice, la apele reci se adaugă o mare cantitate de apă dulce, cu densitate mai mică decât a apei sărate, ceea ce micșorează presiunea activă care determină scufundarea apelor reci. IPCC consideră că în secolul al XXI-lea circulația termosifonului
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
Deși prin ardere se creează un efect sinergic, totuși, prin încălzire regiuni mai nordice devin propice pentru dezvoltarea pădurilor, astfel că efectul incendiilor de pădure asupra fenomenului de încălzire globală este incert. Un efect cert este însă eliberarea metanului prin topirea permafrostului siberian și a gheții. Se estimează că în următoarele decenii ar putea fi eliberate până la 70 de miliarde tone de metan, un gaz cu efect de seră foarte puternic. IPCC prezintă o serie de observații privind influența încălzirii globale
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]