4,316 matches
-
Andrei Ciurunga". În august 1959 părăsește Jilava și, după o chinuitoare călătorie, în septembrie ajunge în lagărul de muncă forțată de la Salcia, undeva în Balta Mare a Brăilei unde va lucra pînă la istovire, la îndiguire. * Florin Constantin Pavlovici, autorul Torturii pe înțelesul tuturor, face un adevărat rechizitoriu instanțelor militare, regimului comunist: În sistemul de represiune care a stăpînit România mai mult de patruzeci de ani, există o categorie de slujbași ce s-a acoperit de-a pururi de rușine. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În ea s-a întîlnit corupția magistratului civil cu brutalitatea soldatului. Din această acuplare morbidă s-a născut mercenarul de tip nou: judecătorul militar. Dacă securistul de rînd urmărește, păzește și, la nevoie, ucide oameni nevinovați, dacă anchetatorul smulge prin tortură mărturii mincinoase, dacă procurorul (și el militar) lansează acuzații delirante, toți aceștia pot avea sentimentul că își fac datoria. Însă judecătorul nu are scuză. Ținut să împartă dreptatea, el a dat cele mai aberante sentințe din istoria justiției române. Potrivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nesilit de nimeni, participarea. De fapt, număra și supraveghetorul, aproape întotdeauna același. Specialistul, probabil". Cum astfel de "ceremonii" durau ceasuri lungi, condamnații erau obligați să stea la o coadă organizată pînă la venirea rîndului la supliciu. După cum își amintește autorul Torturii pe înțelesul tuturor, mai toți caraliii l-au ciomăgit, iar de s-a aflat vreunul care l-a scăpat, sigur a administrat ciomege altora. Pentru caralii ciomăgeala era o a doua natură, încît, ca unul care am trecut prin acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-te române!, astăzi Imnul nostru național, fapt pentru care a fost condamnat numai la 6 ani de detenție. Alte cîteva mărturii ale lui Florin Constantin Pavlovici, însoțite de umorul și sarcasmul care de altfel afirmă calitatea literară de excepție a Torturii pe înțelesul tuturor, se cer citate in extenso, fără alte comentarii: "Odată strînși laolaltă, reacționarii (unul fusese închis pentru că spusese că "pîinea este rece", iar altul pentru că fusese auzit zicînd "comuniștii ăștia...") trebuiau să fie reeducați. Cum educația unui om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
crisparea în informații precise și date exacte. Chiar în propriul său domeniu, cel al istoriei moderne, lăsa altora, cu predilecție Sașa Ivasiuc, satisfacția și riscul improvizației". Variate și pilduitoare portrete și întîmplări cu scriitori aflați în detenție politică citim în Tortura pe înțelesul tuturor, unele în tușe negre, ca în cazul unora ca Max Bănuș, Nichifor Crainic, Ion Caraion, altele luminoase ca la prozatorul I.D. Sârbu, sau scriitorul și actorul Ion Omescu, cît și marele orientalist dr. Sergiu Al. George sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se numea Mîndru. Arestat pe cînd era elev de liceu la Tulcea și condamnat într-unul din numeroasele loturi legate de rezistența anticomunistă din pădurile Babadagului, Mîndru trăise în penitenciarul de la Pitești sau de la Gherla lucruri de netrăit. Pentru că nici o tortură nu-l putuse face să participe la torturarea altora, adică să se reeduce, fusese silit să mănînce douăzeci și șase de gamele cu fecale. Eram fericit în ziua în care mă lăsau să-mi mănînc propriile mele fecale, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de a lovi în dușmanii poporului care oricum nu aveau șansa nici să riposteze, nici să le evite. Erau, cu mare ușurință și evidentă încîntare pentru torționari, pe rînd, transformați într-o masă de carne sîngerîndă încă pîlpîind de viață. Tortura pe înțelesul tuturor a lui Florin Constantin Pavlovici ne amintește (oare cu cît folos?) de tortura cea de toate zilele administrată de aparatul represiv al comunismului biruitor, la orașe și sate, asupra întregului popor, de la instaurarea regimului comunist de către tancurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
le evite. Erau, cu mare ușurință și evidentă încîntare pentru torționari, pe rînd, transformați într-o masă de carne sîngerîndă încă pîlpîind de viață. Tortura pe înțelesul tuturor a lui Florin Constantin Pavlovici ne amintește (oare cu cît folos?) de tortura cea de toate zilele administrată de aparatul represiv al comunismului biruitor, la orașe și sate, asupra întregului popor, de la instaurarea regimului comunist de către tancurile sovietice pînă la prăbușirea acestuia în sîngerosul decembrie 1989. (Convorbiri literare, nr. 8-9, august-septembrie, 2009) CUPRINS
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
erau de partea noastră” să-i azvârle nu În brațele unui infern discutabil și ale unor torționari cu capete de broască sau de reptilă, ci „În brațele” și În spațiile igrasioase ale unui sistem de-o sălbăticie și invenție a torturii umane nemaivăzute pe plaiurile noastre, altfel nu lipsite de suferință și injustiție! Și iată cum, soții Ierunca - sprijinindu-se atunci pe vârful disidenței românești Paul Goma, care Încă, naivul, se credea solidar cu ei și cu editorul G. Liiceanu, nebănuind
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dezagreabile” ale sfârșitului. Moartea, prezența și procesul ei „excluse” din viața de zi cu zi și din preocupări, despuind-o de aura ei magică, solemnă, sub care a patronat secole. Moartea, retrasă În clinici Închise și În noile camere de tortură „de catifea” ce au devenit stațiunile de reanimare, a devenit o „non-existență”, iar muribundului i s-au răpit acele privilegii care făceau ca În trecut el să se poată regăsi În mijlocul familiei și prietenilor, onorat pentru ultima dată, furat nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe agresori, erau Înghesuiți În dube de polițiștii deveniți În această ocazie auxiliari ai minerilor. Au fost și câțiva morți, poate chiar mai mulți. Lângă București s-a improvizat un lagăr de concentrare, unde s-au petrecut detestabile scene de tortură și umilire. În final, Iliescu le-a mulțumit oficial minerilor și i-a trimis acasă. Aceștia Învățaseră Însă drumul Bucureștiului și promiteau să revină. S-au ținut de cuvânt. Desigur, nici opoziția nu procedase Întru totul legal (În fapt, căile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ficțional. În afară de asta, Patrick Bateman era un notoriu narator necreditabil, iar dacă citeai, cartea ajungeai să te îndoiești de faptul că aceste crime au avut loc cu adevărat. Existau indicii serioase că ele se petrecuseră doar în mintea lui Bateman. Tortura și asasinatele erau în realitate fantasme alimentate de furia și turbarea lui față de modul în care viața americană era structurată și cum asta - indiferent de mărimea averii lui - îl paraliza. Fantasmele constituiau o formă de evadare. Asta era teza cărții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trezească invidia edililor din multe orașe europene. Un sistem centralizat și eficient de încălzire pe timpul iernii, bucătăria și brutăria enorme, sala sfatului, biblioteca, închisoarea pentru nobili, cu ferestre mai spațioase, și închisoarea pentru săraci, cu ferestre foarte mici, camera de tortură, WC-ul, grajdul, camera pentru oaspeți - un fel de hotel timpuriu, sala de dans, sala armelor... Ghidul nostru, doamna Wanda-Iadwiga, urcă destul de ușor pe scările castelului, de multe ori așteptându-ne la capătul lor. Zâmbește și scoate din gentuță o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
neglijențe banale, în târla dictatorului de la Minsk, pentru a-ți recupera pașaportul pe care să ți-l fluture sub nas un nu știu ce ofițer de securitate dornic să te umilească, și cheful de glume îți piere. Interogatorii, dispariții, șicanări, ședințe de tortură psihologică - orice i se putea întâmpla colegului nostru uituc. În grup, la Minsk, era altfel: făceai parte dintr-o schemă în care autorităților le revenea o parte de responsabilitate; prezența ta în „zonă” avea acoperire legală sau, mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în cameră și, după ce vor răsturna cărțile și obiectele, te vor lua cu ei, „pentru o scurtă explicație”! Explicație care putea dura ani și care te putea confrunta nu numai cu grotescul, brutalitatea și arbitrarul uman fără chip și istorie, tortura, frigul, foamea, dar, mai ales, „cu tine însuți”: apte să-ți releve, cu adevărat, „limitele”, cele nebănuite, devenind pur și simplu prizonierul propriului tău trup. Aceste „două mistere”, cum le-am numit, ale firii mele, Cartea și Erosul, nu numai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Baconski, care trăia de ani buni la București într-o marginalitate severă, ia cuvântul și critică, se pare, violent „noile măsuri”. Penibilă a fost, se pare - eu nu eram în țară, ci la Paris unde trăim zile și nopți de tortură în legătură cu calea pe care trebuia s-o urmez! -, și comportarea prietenului meu căruia în aceste memorii îi ridic un monument pe deplin meritat al operei și geniului său poetic - Nichita! Observâm, probabil, aparenta sau reala dezorientare sau nemulțumire a lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au dovedit cerberi politici mai acerbi decât vechii activiști. Da, Ceaușescu și camaîrila sa se puteau bizui pe „frica noastră” ce era, trebuie s-o spunem, o cu totul altă „frică” decât cea din ’48-’58; nu frica de detenție, tortură și moarte, ci frica, mult mai trivială - mai omenească?! - de pierdere a pâinii, a slujbei. Dacă - și din acest punct de vedere! - România, sub stalinism, semăna cu o uriașă pușcărie, sub cel de-al doilea dictator comunist, ea prindea aerul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
stalinist, ’48-’58, probabil cea mai neagră, mai barbară parte a istoriei românești din ultima jumătate de mileniu! Iată, era și aceasta o „ultimă formă a adaptării”, mai teribilă, mai degradantă, mai monstruoasă în esența ei decât frica animalică de tortură, foame, singurătate în fundul unei pușcării și nu știu ce s-ar mai fi întâmplat cu noi, ce noapte a spiritului și a ființei ne-ar fi așteptat dacă nu venea izbăvitoarea surpare a Zidului de la Berlin!... Adaptarea, axul ideologic și marea descoperire
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lung. Iar cei îndreptățiți, să primească compensații. Există anumite comportamente israeliene care nu-i fac onoare lui Theodor Herzl? Și staliniștii l-au dezonorat pe Karl Marx, iar Isabela Catolica pe Isus. E la fel de nedrept să faci din centrul de tortură de la Khiam și din milioanele de mine antipersonal care continuă să facă morți și răniți în Libanul de sud esența sionismului, sau din sionism esența poporului evreu, ca a face din Batalioanele franceze din Africa și din tortura cu șocuri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
centrul de tortură de la Khiam și din milioanele de mine antipersonal care continuă să facă morți și răniți în Libanul de sud esența sionismului, sau din sionism esența poporului evreu, ca a face din Batalioanele franceze din Africa și din tortura cu șocuri electrice esența Republicii iacobine, sau din steaua galbenă impusă de Mareșal și din Drancy* esența națiunii franceze, cum a ajuns acum la modă. Sionisme există de tot felul. Nu-i o marcă depusă protejată prin lege, accesul e
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
întrebările lui la examenele de inspecții au rămas memorabile. Întreabă toate regulamentele organice, toate decisiile ministeriale învechite și pentru aceasta are la îndemâna sa un întreg teanc de monitoare legate, la care ofițerii cu toții privesc ca la niște grozave instrumente de tortură. În teancul acela se găsește până și publicația de la 1862 Monitorul Oastii dial oficial, și căpitanii ori sublocotenenții, luându-l în mână și răsfoindu-l, au aceiași căscare de ochi și mirare adâncă, pe care ar avea-o în fața mumiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să îi judece pe acești oameni ai mânăstirii, nici gloabă să nu ia de la ei, nici pentru omor, nici pentru urma răufăcătorilor, nici pentru tâlhărie, nici pentru furt, nici pentru răpire de fată, nici pentru rană sângeroasă și nici pentru tortură cu vânătăi, și nici pentru altceva, nici pentru faptă mare, și nici pentru faptă mică, să nu îndrăznească să îi judece pe acești oameni ai mânăstirii, și nici să nu îi tulbure, nici să nu ia gloabă de la ei, nici
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
destinului său, față de care blestemul devine doar un catalizator al îndeplinirii. Mistriceat vine, conform Dicționarului limbii române (DLR), de la mistrițat, care înseamnă „provenit din încrucișarea a două plante sau animale diferite”. Eroul va deveni o ființă hibridă, trans-specii, în cursul torturii inițiatice. Om-șarpe mitic, Mistricean provine și dintr-o dualitate sacruprofan, modelul divin actualizându-se într-un fecior din sat. Calul chtonian al lui Mistricean pare darul sepulcral al tatălui ce nu apare în baladă, alte variante vorbind despre mama văduvă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
susține ideea unei fuziuni a vânătorii inițiatice cu cea a inițierii pescărești, diferența constând în faptul că eroul ales a fost înlocuit aici de un număr magic de neofiți: nouă năvodari. În colindele dobrogene predomină întrebarea profesională adresată puiului vidrei. Tortura și dobândirea cunoașterii dezvăluie un sens inițiatic: „Îl bătură, îl căzniră:/ - Spune, pui de Iudicioară,/ Unde-i toana crapului,/ Potmolul morunului,/ Liniștea cosacului?/ Și mi-l bat și mi-l căznesc/ Și cu toții îl ispitesc:/ Spună marea dintr-adânc/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Basarabia autoritatea pe care nu numai miuncitorii și țăranii o detestau, ci întregul popor, fără excepție și fără deosebire de naționalitate sau de religie, Guvernul român a încercat să obțină românizarea forțată și violentă a populației, prin teroare, execuții, arestări, tortură, confiscarea bunurilor, organizarea de pogromuri contra evreilor și jafuri puse la cale de către birocrația română coruptă și avidă de câștig (subl. ns.). Conform datelor furnizate de presa burgheză din Odesa, numai în rândul muncitorilor de la căile ferate au avut loc
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]