KorAP: Find »[drukola/base=trânti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...170 >

4,226 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

era îmbrăcată într-un pulover negru și o fustă... Am uitat culoarea. — Neagră. — întocmai. Știi pe unde e? — Nu. Lordul se holbă la el o vreme, apoi se depărtă spunînd apăsat: — Oricum, nu contează. Nu contează. Lanark plecă în grabă trîntind ușa în urma lui. CAPITOLUL 5. Rima Afară era ceață. Lumina de la ferestre o satura în asemenea măsură încît conacul părea învăluit într-un cocon de lumină lăptoasă, dar dincolo de acesta, Lanark mergea într-un întuneric total, dibuind găsea drumul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
după ce termină îi spuse neînduplecată: — La revedere, Lanark. Avea toate simțurile amorțite, dar rămase nemișcat o clipă, privindu-i prostește picioarele. La revedere, Lanark! repetă ea, îl prinse de braț, îl duse pînă la ușă, îl împinse afară și o trînti după el. Bîjbîi pe scară. Cînd ajunse aproape jos, o auzi deschizînd ușa și strigîndu-l: — Lanark! Se uită în spate. Ceva întunecat și răsucit i se prăbuși în cap învăluindu-l, și ușa se trînti din nou. Trase obiectul și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
îl împinse afară și o trînti după el. Bîjbîi pe scară. Cînd ajunse aproape jos, o auzi deschizînd ușa și strigîndu-l: — Lanark! Se uită în spate. Ceva întunecat și răsucit i se prăbuși în cap învăluindu-l, și ușa se trînti din nou. Trase obiectul și-și dădu seama că era o haină din piele de oaie cu blana pe dos. O atîrnă de mînerul interior al ușii de la intrare, ieși pe alee și se depărtă. După o vreme, ceața deasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de un verde-buruiană, brăzdat de cursuri de apă, iar culmile munților apăreau în spate ca un șir de dinți sparți. Această priveliște îi produse lui Lanark o asemenea plăcere neașteptată, că ochii i se umeziră. Reveni în cameră și se trînti pe pat, întrebîndu-se de ce. — Oricum, își spuse, o să mă duc acolo. Munro intră printr-o arcadă și Lanark se ridică să-l întîmpine, adresîndu-i-se: — înainte de a spune ceva, doresc să vă asigur că nu vreau să fiu doctor. — Așa deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
nimic, dar lasă-mă să plec. — Of, deschide-i! Și trîntește-te după el ușa cît poți de tare! strigă ea. O ușă se deschise și Lanark ieși în fugă strigînd: — îmi pare rău, îmi pare rău! Dacă ușa s-a trîntit sau nu, nu a auzit, pentru că zgomotul de afară era îngrozitor. Această sală avea în centru un puț și două cabluri imense care treceau prin el venind de sus și care produceau o vibrație ca de tunet. Lanark fugi de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se uită cu atenție la plăcinta ciobănească adusă la masă în seara aceea. în cele din urmă, arătă cu degetul și întrebă: — Poți să-mi dai o porție? Doamna Thaw se uită la soțul ei, apoi luă lingura și-i trînti o bucățoaie în farfurie. El privi lung terciul de cartofi cu bucățele de morcov, varză și carne tocată prin el și se întrebă dacă și creierul arată așa. Gustă un pic, temător, plimbînd mîncarea prin gură cu limba. Era bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mesei, maică-sa spuse: Uite că-ți place. Nu ți-e rușine să faci atîta zarvă din nimica toată? — Pot să mă duc în curte? — Bine, dar să vii cînd te chem, se întunecă. O luă la fugă prin hol, trînti ușa din față și coborî treptele în goană, iar mîncarea din stomac îl făcea să se simtă plin de entuziasm și forță. La lumina apusului, își lipi fruntea de iarbă și făcu tumbe pe o pantă verde pînă cînd căzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
nu-i așa că-s căcoană? — încetează, i-o tăie băiatul mai mare. O pui pe mam’mare pe urma noastră. Aruncă sacul peste grilaj, în următoarea curte, și cei trei săriră gardul. Thaw îi urmă strecurîndu-se prin grilaj, apoi se trînti iar în iarbă. îi auzi șoptind, și pe băiatul mare spunînd: — Nu-l băgați în seamă. își dădu seama că-i speriase și-i urmări mai curajos în următoarea curte, menținînd totuși distanța. Se înfioră puțin cînd băiatul mare se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
margine de stîncă, în umbra vîrfului, pentru a lăsa sudoarea de pe cămașă să se usuce. De la acea înălțime auzea sunete care nu-i ajungeau la ureche jos, din mlaștină: lătratul unui cîine la una din ferme, o ușă care se trîntea la cămin, o ciocîrlie, copiii care țipau pe țărm și murmurul mării. Deținea două tipuri de cunoaștere, ambele la fel de valabile: cunoașterea aceea leneșă și caldă că sus, pe munte, o fată blondă într-o rochie albă îl aștepta sfioasă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
domnul Thaw se ducea la lucru cu bicicleta în fiecare dimineață, îmbrăcat într-o haină veche și pantaloni din catifea reiată vîrîți în șosete, și pentru că nu începuse încă școala, Thaw stătea și mîzgălea la biroul domnului Thaw sau se trîntea pe carpeta din fața șemineului și citea, bucurîndu-se de prezența mamei, care trebăluia prin casă. într-o zi, domnul Thaw îi spuse: — Duncan, o să dai examenul de admitere peste șase săptămîni, nu-i așa? — Da. — îți dai seama cît de important

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
engleză și cunoștințe generale, dar nu stai bine la aritmetică, așa că trebuie să te ocupi exclusiv de aritmetică. Domnul Thaw își bătu fiul pe spate. Apucă-te de treabă! adăugă el. Thaw se duse în dormitorul lui, închise ușa, se trînti pe pat și începu să plîngă. Viitorul pe care tatăl lui i-l sugera i se părea total respingător. Școala Secundară Whitehill era o clădire înaltă și mohorîtă din gresie roșie, cu un teren de sport în spate și terenuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
urăsc! Cît te urăsc! — în acest moment, da, dar curînd n-o s-o mai faci. E un sentimen obositor. — O, o să-l întrețin! Nu te teme. Aruncă repede cana, care se sfărîmă în șemineu, și ieși în fugă din cameră, trîntind ușa după ea. Peste patru minute, se întoarse cu caietele de teme și se apucă să învețe lîngă foc cu buzele strînse. Brusc Thaw sări, țipînd ascuțit: — Ah! Ah! Ah! Desenase cu cerneală impermeabilă pe hîrtie tare. Fusese convins că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
privi fioros tabloul. îl năpădi un nou val de furie și se întoarse spre ea răzbunător. Ea zăcea încovrigată, cu ochii închiși, luptîndu-se să respire, cu o față străveziu de albă. El se duse în dormitorul din față și se trînti pe pat, simțind doar nepăsare și înfrîngere, lumina care pălea în cameră și, uneori, stigătele copiilor care se jucau pe stradă. După o vreme, o auzi pe Ruth ducîndu-se la toaletă, robinetele curgînd și apa trasă. Ea privi în dormitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ceas deșteptător care stătea cu fața în jos pe o stivă de cărți de lîngă pat. îl duse la ureche, îl scutură și-l puse cu grijă jos, spunînd: — Limbile nu i se mai învîrt. închise ochi, deschise gura, se trînti pe pernă și spuse în cele din urmă cu hotărîre: Sîntem în preajma miezului de noapte. — Atunci, tramvaiele nu mai merg și va trebui să-ți petreci noaptea aici, zise Drummond. — Tramvaiele nu s-au oprit. Le aud, spuse Janet. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
aspre. O auziră pe Janet întorcîndu-se și făcînd ceva în bucătărie, apoi intră cu trei farfurii cu pere înăbușite și frișcă. Mîncă la marginea patului, iar cînd Thaw și Drummond se întinseră, se înfășură într-o haină kaki și se trînti la picioarele lor cu pisoiul ghemuit lîngă burtă. — Acum m-aș da jos din pat, dacă... zise Thaw somnoros. Brusc fu izbit de o imagine, nu de a lui June Haig, ci a lui Marjory. își imagină cum sînii ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o fetiță care îl insultase și trădase. Ea se făcu înaltă și stătea, plină de bijuterii, pe un tron, într-o casă foarte veche. își trimisese majordomul cu picioare strîmbe să-l prindă. Micul Thaw zburda din cameră în cameră, trîntind ușile în urma lui, dar sunetul lent, șchiopătat se apropia tot mai mult. în cele din urmă, ajunse la un dulap, nu mai avea pe unde ieși, și strînse cu putere de mîner, încercînd să țină ușa închisă. O apă înghețată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lucrarea lui nu născuse decît vorbărie inutilă. Stătea ghemuit pe podeaua amvonului, ațipind și trezindu-se doar după-amiaza, apoi se ridica și privea peretele neterminat, mușcîndu-și buricul degetului mare. Acum nu mai vedea decît forme complicate. McAlpin și Drummond intrară trîntind și bufnind, urmați de Macbeth. Thaw se uită la ei cu uimire, dar și cu ușurare. Sîntem aici, zise Drummond, pentru că am citit în ziare că stai aici și ții slujbe zilnice în care negrii sînt violați de femeile albe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
jos, cărîndu-l prin casa pustie. Se deschise o ușă și fu dus într-un șopron întunecat cu podea de beton. — E frig aici, țipă el, nu vreau să stau aici. Fu întins pe pielea unei canapele reci, cîteva uși fură trîntite și o voce îl întrebă: — Unde locuiești? — Biserica parohiei Cowliars. — Pentru Dumnezeu, unde locuiește? O voce dădu adresa din Cumbernauld Road și canapeaua vibră și se clătină. Evident, se afla într-o mașină, iar cînd se opri în afara gangului din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
întîlnesc la anumite viteze și unghiuri, se anulează reciproc. — Nu sînt om de știință și nu înțeleg asta. Haide, Rima. — La revedere, Lanark. Poate-o să ai încredere în mine cînd o să fii mai bătrîn. Lanark nu răspunse. Ușa se trînti în spatele lui. Merseră în ceață, ghidați de linia galbenă dintre ei. — îmi vine să cînt, zise Lanark. Știi vreun marș? — Nu. Rucsacul ăsta mă lovește în spate și am mîinile înghețate. Lanark încercă să zărească ceva prin albeața groasă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ușa și spuse: — Da, o să plecăm acum. Mulțumim pentru ajutor. — Ai grijă de tine, amice. O să dai de necaz, dac-o să rămîi cu ea. Lanark se urcă pe margine și o ajută pe Rima să coboare după el. Ușa se trînti și autocisterna urui cu zgomot înainte, devenind curînd o luminiță printre celelalte luminițe care treceau șuierînd în depărtare. Rima chicoti și zise: — Ce caraghios. Părea chiar supărat. — Nu-i de mirare. Ce vrei să spui? — Ai flirtat cu el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
stătea în fața lui. Avea păr scurt, în dezordine, un costum curat din stofă ieftină, își ținea ochii închiși și părea că se străduie să nu cadă într-o parte. Lanark puse mîna pe mînerul ușii pe care tocmai intrase, o trînti și se așeză. Bărbatul deschise ochii și zise: — Nu, nu, nu, nu... m-ați înțeles greșit. în timp ce ochii i se fixară pe fața lui Lanark, propriul lui chip începu să se schimbe. Era plin de vitalitate. Zîmbi și șopti: — Lanark

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pocnete și pe Helen abia respirînd. — Dă-i drumul, dă-i drumul. Fu eliberat și auzi mai multe pocnituri. Helen gemu, apoi țipă. Ștergeți-o, domnule! Lăsați-ne! Lăsați-ne în pace! Găsi și apăsă mînerul, ieși împleticindu-se și trînti ușa. Ezită lîngă motocasa care se legăna ușor. Dinspre locul din față se auzeau zgomote înăbușite și dinspre cel din spate, un plînset subțire de copil. Privirea i se abătu asupra unui afiș luminat pe un calcan, care prezenta un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
am ce face. Sînt în primul rînd literat, spuse el cu un ușor accent nazal, și chicoti în barbă. Blonda înaltă veni la marginea picturii ștergîndu-și pensula pe șorț. — Am terminat copacul, spuse ea sfidătoare. Pot pleca acum? Autorul se trînti din nou pe perne și zise cu dulceață în glas: — Bineînțeles, Marion. Poți pleca atunci cînd dorești. Am nevoie de bani. Mi-e foame. — De ce nu te duci la bucătărie? Cred că mai e niște pui rece în frigider și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se urcă pe cel de sus, se întinse, dar ei rîseră și ziseră: — Nu, nu, Jimmy! El se dădu jos, iar ei îi dădură două pături și-l conduseră spre o altă ușă. El intră, apoi auzi cum ușa se trîntește și este încuiată. Se înfășură în pături și se întinse pe o platformă într-un colț și adormi. Și acum era treaz și cumplit de nefericit. Sări în picioare și începu să meargă în cerc plîngînd: — O! Am fost rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
sfîrșit pentru omenire? O, ceruri, prăbușiți-vă asupra mea și zdrobiți-mă!... Observă că autodenunțul devenea o plăcere, și sări în picioare, își izbi capul de ușă, apoi se opri, îl durea prea tare. Apoi observă că mai țipa și trîntea cineva. Ușa avea o fantă la nivelul ochiului, ca aceea de la cutia postală. Se uită prin ea și văzu o altă ușă cu o fantă vizavi. O voce de-acolo îl întrebă: — Ai vreo țigară, Jimmy? Nu fumez. Știi cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]