2,431 matches
-
de acțiune deschis, al mișcării și realizării eterne de sine. Argumentul lui Mühlenberg a fost criticat în diverse moduri pentru că ar suprasimplifica relația ideilor Sfântului Grigorie asupra infinității divine cu tradiția filosofică păgână, pentru că ar insista prea mult pe prezentarea transcendenței divine în Contra Eunomium, și pentru subestimarea apofatismului absolut al Sfântului Grigorie. Dar schițarea, de către Mühlenberg, a problemelor filosofice din teologia Sfântului Grigorie asupra transcendenței rămâne valoroasă pentru investigarea și subzidirea intelectuală a conceptului de epektasis. Susținătorii unei a treia abordări
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
Sfântului Grigorie asupra infinității divine cu tradiția filosofică păgână, pentru că ar insista prea mult pe prezentarea transcendenței divine în Contra Eunomium, și pentru subestimarea apofatismului absolut al Sfântului Grigorie. Dar schițarea, de către Mühlenberg, a problemelor filosofice din teologia Sfântului Grigorie asupra transcendenței rămâne valoroasă pentru investigarea și subzidirea intelectuală a conceptului de epektasis. Susținătorii unei a treia abordări a temei epectazei i-au evidențiat rădăcinile în principal în critica filosofică în elaborarea Sfântului Grigorie de Nyssa asupra lui Origen. Această teză a
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
de importanța Sfântului Grigorie de Nyssa în învingerea elementelor extremiste din gândirea origenistă, dar și de faptul că reprezenta o lectură prețioasă în rândul călugărilor, a examinat critic învățăturile venerabilului său predecesor, clarificând dinamica repausului și a mișcării, imanenței și transcendenței, activității și pasivității, naturii și harului, în al aspirației creaturii. Miza era o nouă teleologie, o nouă introspecție în misterul îndumnezeirii, cu profunde implicații pentru înțelegerea de către călugări a țelurilor praxisului monahal. Ca și în cazul Sfântului Grigorie, prin speculațiile
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
Mediu apare și a treia facultate a gândirii numita speculatio (speculum - oglinda; în lb. greacă teoria - gândire teoretică; a teoretiza = a ridica ceva la nivelul speculațiunii). Și la Aristotel apare termenul de gândire speculativă atunci când este vorba de divinitate, de transcendență. Immanuel Kant (1724-1804) - face distincția între sensibilitate și intelect, și între intelect, rațiune și speculațiune. Intelect - se referă la obiectele perceptibile senzorial, la stări de fapt și la situații obiectuale. Rațiune - se ocupa cu formele gândirii, referitoare la esența lucrurilor
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
nu există niciun polinom cu coeficienți raționali care să-l aibă pe π ca rădăcină. Acest fapt a fost demonstrat la 26 noiembrie 1882 de către Ferdinand von Lindemann la un seminar matematic al Universității din Freiburg. O consecință importantă a transcendenței lui π este faptul că nu este construibil geometric. Întrucât coordonatele tuturor punctelor ce pot fi construite cu rigla și compasul sunt numere construibile, nu se poate construi cu rigla și compasul un pătrat cu arie egală cu cea a
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
e alta, fără oglinzi, proiecții sau utopii ca moduri de reflectare. Simularea este impasibilă, de netrecut, fără exteriorizare, ca un mat la șah. Nu putem trece în partea cealaltă "prin oglindă", așa cum o puteam face în anii de aut ai transcendenței.
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
în mare măsură de ateismul lui Sartre și agnosticismul lui Heidegger, pozițiile profund religioase ale lui Pascal și Kierkegaard au exercitat o influență importantă asupra gândirii teologice din secolul al XX-lea. În acest sens se poate înțelege tratarea rolului transcendenței și a limitelor experienței umane în filosofia lui Karl Jaspers. Protestanții germani Paul Tillich și Rudolf Bultmann, filosoful catolic francez Gabriel Marcel, ortodoxul rus Nikolai Berdiaiev au preluat ideile lui Kierkegaard, după care simțul datoriei și credibilitatea unei persoane reprezintă
Filosofie existențială () [Corola-website/Science/298027_a_299356]
-
în opera lui Clarke o reprezintă ideea că evoluția unei specii inteligente îi va face pe membrii acesteia similară unor zei. Această temă a fost explorată în romanuldin 1993, "Sfârșitul copilăriei", și atinsă în treacăt în romanul "Imperial Earth". Ideea transcendenței prin intermediul evoluției pare să fi fost influențată de Olaf Stapledon, care a scris o serie de cărți care tratează această temă. Despre cartea din 1930 a lui Stapledon, "Last and First Men", Clarke a declarat că "nicio altă carte nu
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
fapt religios. Că-l numim "lumea strămoșilor", "nirvana", "lumea astrală", "noosferă" sau "spațiul cauzelor prime", acest transcendent e întotdeauna populat de ființe, spirite sau forțe care interacționează cu lumea noastră. Această propensiune a ființei umane de a crede în existența transcendenței se explică în primul rând prin simplul fapt că suntem conștienți că existăm: gândirea ca proces și mod de funcționare a creierului nu are priză asupra ei însăși, astfel încât ea se percepe ca fiind independentă de corp, pe care are
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
e nevoie să-l fi citit pe Descartes pentru a realiza existența acestui dualism rudimentar dar logic, și care survine spontan... Stări secundare ca visul, transa, halucinațiile spontane sau provocate, aduc o bază fenomenlogică care fac credibilă, citește convingătoare, existența transcendenței (fapt observat la mijlocul secolului trecut de către antropologul Edward Tyler). Mulți sociologi și chiar un lingvist, ca Friedrich Max Mueller, au arătat că religia își trage originea în personificarea forțelor naturii. Freud a fost acela care a avansat o interpretare asemănătoare
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
ne spun cercetătorii citați, să privim practica cotidiană a bărbaților ca fiind mai importantă ; în fapt, aceasta din urmă este doar mai vizibilă, pentru că se desfășoară în public, în timp ce aceea privată, practică de femei, este purtătoare de un sentiment al transcendenței mult mai important. De altfel o majoritate dintre etnologi consideră că primii șamani, care sunt primii preoți ai speciei umane, au fost femei (Perrin). Rezumând, cercetările au constatat că fenomenul religiozității este mai puternic la femei decât la bărbați, și
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
tânără față", "mama", "narcisista", "prostituată", "îndrăgostită", "femeia mistica" etc. Este, până astăzi, una dintre mizele cele mai puternice și mai ambițioase ale cărții: autoarea evita capcană unei simple poziționări trans-sociale revendicative și diferențialiste a femeii, vizând în permanență o emancipare transcendență a sa, căutarea libertății proprii, a unei construcții autonome de sine întemeiata pe libertatea umană. ""Femeile nu trec niciodată mai departe de pretext"", ele ""fac inventarul lumii fără a încerca să-i descopere sensul"", subliniază ea în finalul cărții, pentru
Feminism () [Corola-website/Science/311008_a_312337]
-
proprii, a unei construcții autonome de sine întemeiata pe libertatea umană. ""Femeile nu trec niciodată mai departe de pretext"", ele ""fac inventarul lumii fără a încerca să-i descopere sensul"", subliniază ea în finalul cărții, pentru a distinge adevărata miză transcendență a luptei, înscrisă în contextul devenirii generale a subiectului. Diverse mișcări și denominații feministe revendică astăzi, mai cu seamă la nivel academic și civic-instituțional, latura teoretică a doctrinei. Teoria feministă este extensia feminismului în domeniul teoriei și filozofiei. Este constituită
Feminism () [Corola-website/Science/311008_a_312337]
-
acelea care susțin că orice creștin se poate mântui doar prin credință, credința care își are izvorul doar în Biblie. Fideiștii susțin că religia, care se bazează pe revelații, îi cheamă pe cei fideli ei să creadă într-o divinitate transcendență, chiar dacă ei nu o pot înțelege în întregime. Unii fideiști susțin că în facultățile raționale ale omului nu putem avea încredere, din moment ce întraga ființă umană a fost coruptă de păcat. Adevărurile venite prin revelații divine trebuiesc crezute, chiar dacă nu au
Fideism () [Corola-website/Science/312379_a_313708]
-
materia magmatică și viscolul de energii din care sunt făcute textele poetice nu reprezintă altceva decât o largă acoladă metaforică a unei memorii afective extrem de laborioase; „apoteoza” spre care tinde dublul efort al poetului echivalează cu adâncirea în memorie până la transcendență (tensiune a po¬eziei lui Alboiu neobservată de comentatori din pricina, poate, a limbajului de factură expresionistă ce domină aceste cărți) și totodată, cu apropierea cosmosului prin exercițiul taumaturgic al Logosului: <poem>Cu capul dat pe spate privesc cerul în ceața
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu". Iar alta: Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său". Nu ceea ce este aici pe pământ trebuie să constituie chemarea sau interesul omului, ci Împărăția lui Dumnezeu, transcendența vieții pământești; viața pământească trebuie să fie trăită de către om doar ca “vale a plângerii", mijloc de mântuire, ca pedeapsă care trebuie suportată pentru ca, prin exercițiul religios, să se poată ajunge la dobândirea lumii cerului. Deci dobândirea împărăției cerului implică
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Dumnezeu și față de aproapele. În aceste condiții, cunoașterea lui Dumnezeu nu este una conceptuală ci o trăire duhovnicească, de natura percepției. 2. Dumnezeu este inaccesibil în ființa sa, atât în viața de aici cât și în cea viitoare, deoarece este transcendență absolută. Omul este capabil de un act de îndumnezeire numai prin Har sau prin Energie. 3. Energiile nu sunt emenații divine ci viață dumnezeiască, acordată făpturilor. Energiile sunt Dumnezeu însuși. În câteva epistole, Palamas vorbește despre energiile divine necreate (gr
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
Stăniloae. Aceste întâlniri l-au determinat să urmeze studii teologice. Între anii 1994-1998 urmează cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București, absolvindu-le ca șef de promoție, cu media generală de licență 10, tema lucrării de diplomă fiind ""Transcendența și imanența lui Dumnezeu față de creație"". Își perfecționează pregătirea teologică urmând între anii 1998-1999 studii aprofundate de Master în specializarea Doctrină și Cultură din cadrul aceleiași facultăți, susținând la absolvire teza de disertație cu tema: "Cosmos și știință. Evaluare teologică." În
Adrian Lemeni () [Corola-website/Science/306369_a_307698]
-
făcîndu-i imposibilă independența și eliberarea. Jainiștii și-au imaginat-o ca o masă de particule atomice magnetizate de sentimentele, de năzuințele și acțiunile lui "jiva". Cât timp karma rămâne în corp, sufletul se află într-o stare de vasalitate, puritatea, transcendența și strălucirea sa fiind acoperite esența karmică, întunecată și grosieră. Efectul este subminarea atributelor spirituale: balanța interioară este perturbată cauzând îndoieli și confuzie, omnipotența se anulează, natura fericită a sufletului este obscurată, ceea ce cauzează durere și suferință, puterea intuitivă este
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
de 2600 de ani de când a fost propusă prima dată, în conștiința evreilor laicizați, așa cum se poate constata din scrierile filozofului român Henri Wald, care spunea că "Este de înteles o "lume de apoi", dar nu o "lume de dincolo": transcendența ține de timp, nu de spațiu, este o posibilitate în viitor, nu o realitate în altă parte. "Lumea cealaltă" este o contradicție în termeni, deoarece înseamnă "dincolo de infinit". De fapt, "lumea cealaltă" nu este decât o anti-lume, închipuită în opoziție
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
lui Gibson, trilogia „Bridge”, este compusă din Virtual Light (1993), o „poveste cu detectivi cu un umor urban negru”, Idoru (1996) și All Tomorrow's Parties (1999). Acțiunea se desfășoară în San Francisco, într-un viitorul apropiat și folosește tema transcendenței tehnologice, fizice și spirituale cu un stil mai firesc și mai ancorat în realitate decât în prima trilogie. Andrew Leonard de la Salon.com notează că, în trilogia Bridge, personajele negative ale lui Gibson nu mai sunt corporațiile multinaționale și inteligența
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
era prezentat ca o entitate gânditoare binevoitoare, mesajul trimis de Marele Zid din "3001" are nevoie de 450 de ani pentru a ajunge la destinație și a primi răspuns, iar monolitul este destul de drastic în aprecierile legate de rasa umană. Transcendența lui David Bowman ca un Copil-al-Stelelor este explicată acum ca un caz firesc de încărcare într-un calculator. În "2010", Bowman îi apare lui Floyd folosindu-se de praful din cabină, pe care îl aglomerează să formeze propriul corp și
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
cereasca risipire, împărtășire în tot și în toate. Incest, crimă, nebunie - amantă, soră, înger... Totul se aduna și se mistuia alături de carnea aceasta incendiată și totuși fără viață...”" Simțirea rănii sângerânde a Christinei rupe însă vraja dragostei, iar unificarea și transcendența conștiințelor nu se mai produce. Martor al unei posibile minuni, Egor devine un damnat care a văzut și n-a fost demn, fiind condamnat astfel la memoria veșnică a propriul său eșec: "„Ești și tu ca toți ceilalți, Egor, dragostea
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
eului. Opunându-se agnosticismului, în primul Conciliu din Vatican, Biserica Catolică a susținut că „plecând de la lucrurile create, Dumnezeu poate fi cunoscut cu certitudine prin lumina naturală a minții”. Această poziție pleacă de la convingerea că inteligența umană este legitim deschisă transcendenței și, prin urmare, este în măsură să-l întâlnească pe Dumnezeu în cercetarea Adevărului, cu condiția subînțeleasă de a nu contrazice dogmele catolice și autoritatea Papei drept conducător unic al tuturor creștinilor. Agnosticismul poate fi împărțit în mai multe subcategorii
Agnosticism () [Corola-website/Science/298257_a_299586]
-
filosofiei românești, cu un profil distinct printre alte filosofii naționale. Constantin Noica, care a devenit unul dintre cei mai proeminenți filosofi români, gândea că filosofia românească se caracterizează prin păgânism, cosmicism (adică lipsa undei separări acute a lumii oamenilor de transcendență) și determinism (sau mai curând, „fatalism”). În timpul perioadei comuniste de după 1965, existența unei filosofii românești specifice a devenit o dogmă incontestabilă. Relatările oficiale, puternic influențate de doctrina național-comunistă, așa-zisa ideologie protocronistă, vorbeau chair despre „filosofia geto-dacilor”. Ele au afirmat
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]