2,637 matches
-
diferențiale de-a dreptul nucleare, sînt atît de insistent cerute de felul ultimelor integrări realizate, încât diferențialele de origine mai puțin nucleară dar disponibile sar în locul celor absente, substituindu-se acestora. Prin această "locotenență" se constituie pe plan metafizic-cosmologic "cenzura transcendentă", căreia îi este supus capacitatea cognitivă a omului, și "înfrînarea transcendentă", căreia îi este supusă capacitatea revelatorie a omului" (Ibidem, pp. 183-184). 160 Ion Mihail Popescu, op. cit., p. 116. 161 În legătură cu apropierea dintre cosmologia lui Blaga și universul gândirii gnostice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
felul ultimelor integrări realizate, încât diferențialele de origine mai puțin nucleară dar disponibile sar în locul celor absente, substituindu-se acestora. Prin această "locotenență" se constituie pe plan metafizic-cosmologic "cenzura transcendentă", căreia îi este supus capacitatea cognitivă a omului, și "înfrînarea transcendentă", căreia îi este supusă capacitatea revelatorie a omului" (Ibidem, pp. 183-184). 160 Ion Mihail Popescu, op. cit., p. 116. 161 În legătură cu apropierea dintre cosmologia lui Blaga și universul gândirii gnostice, a se vedea Dan Șanta, "Lucian Blaga și universul gnostic", în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
310. 168 Ibidem, p. 311. 169 Ibidem, p. 312. 170 Ibidem. 171 Ibidem, p. 313. 172 Ibidem. 173 Ibidem, p. 314. 174 Sergiu Al-George, op. cit., pp. 247-248 175 Lucian Blaga, "Cunoașterea luciferică", în op.cit., p. 316. 176 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 461. 177 Sergiu Al-George, op. cit., p. 258. 178 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 488. 179 Ibidem, p. 491. 180 Ibidem, p. 537. 181 Lucian Blaga vorbește despre acest lucru câteva pagini mai în urmă, într-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
172 Ibidem. 173 Ibidem, p. 314. 174 Sergiu Al-George, op. cit., pp. 247-248 175 Lucian Blaga, "Cunoașterea luciferică", în op.cit., p. 316. 176 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 461. 177 Sergiu Al-George, op. cit., p. 258. 178 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 488. 179 Ibidem, p. 491. 180 Ibidem, p. 537. 181 Lucian Blaga vorbește despre acest lucru câteva pagini mai în urmă, într-o secțiune intitulată "Cunoașterea ca "fenomen" și cunoașterea ca "nefenomen"". Aici el susține că, prin
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
el operează cu trei seturi diferite, chiar contradictorii, de explicații și semnificații pentru lucrurile la care se raportează. 188 S-a observat că întregul sistem blagian se construiește pe această dimensiune (Alexandru Tănase, op. cit., p. 16). 189 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 446. 190 Ioan Biriș, " Criza intelectuală și transcendența", în Meridian Blaga, vol. 2, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2002, p. 54. 191 "Nu credem să greșim dacă vom afirma că antinomia originară, arhetipală de care am amintit
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
p. 54. 191 "Nu credem să greșim dacă vom afirma că antinomia originară, arhetipală de care am amintit mai înainte și care exprimă însăși condiția umană, reprezintă aria de confluență, centrul focalizator al Trilogiilor blagiene" (Ibidem). 192 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 447. 193 Ibidem, p. 449. 194 Ibidem, pp. 450-451. 195 Geo Săvulescu, " Coincidența transcendentului cu transcendentalul", în Contemporanul, nr. 35, 2000, p. 8. 196 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 453. 197 Ibidem, p. 454. 198
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
amintit mai înainte și care exprimă însăși condiția umană, reprezintă aria de confluență, centrul focalizator al Trilogiilor blagiene" (Ibidem). 192 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 447. 193 Ibidem, p. 449. 194 Ibidem, pp. 450-451. 195 Geo Săvulescu, " Coincidența transcendentului cu transcendentalul", în Contemporanul, nr. 35, 2000, p. 8. 196 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 453. 197 Ibidem, p. 454. 198 Ibidem, pp. 454-455. 199 Ibidem, pp. 467-468. 200 Ibidem, p. 489. 201 Ibidem, p. 490. 202 Ibidem
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
focalizator al Trilogiilor blagiene" (Ibidem). 192 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 447. 193 Ibidem, p. 449. 194 Ibidem, pp. 450-451. 195 Geo Săvulescu, " Coincidența transcendentului cu transcendentalul", în Contemporanul, nr. 35, 2000, p. 8. 196 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 453. 197 Ibidem, p. 454. 198 Ibidem, pp. 454-455. 199 Ibidem, pp. 467-468. 200 Ibidem, p. 489. 201 Ibidem, p. 490. 202 Ibidem, p. 491. 203 Ibidem, p. 492. 204 Ibidem, p. 461. 205 Ibidem, p. 517
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
263. 286 Ibidem, pp. 263-264. 287 Cf. Mircea Flonta, "Metafizică a cunoașterii și sistem metafizic la Lucian Blaga", în op. cit., p. 64. 288 Ibidem, pp. 64-65. 289 Lucian Blaga, "Despre conștiința filosofică", în op. cit., p. 77. 290 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., pp. 439-446. 291 Lucian Blaga, "Știință și creație", în op. cit., p. 187 292 Ibidem, p. 164. 293 Ibidem, pp. 167-181. 294 Ibidem, p. 164. 295 Mircea Flonta, op. cit., p. 257. 296 Lucian Blaga, " Schița unei autoprezentări filosofice", în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
proiect ori expectanță a sensului, neanticipativă în sens intențional. Decurge de aici că acest dat originar nu este rodul unor presupoziții care fac posibilă asimilarea sensului, sens proiectat pe orizontul de așteptare al subiectului receptor. Datul acesta este nedeterminatul pur, transcendent oricărui subiect sau orizont de prezență. Darul său neașteptat este revelarea imprevizibilului, a ceea ce nu apare și totuși se dă, trece absent prin lumina înțelegerii. E vorba însă de o auto- donație a absolutului ca inaparent intuit în transcendența sa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rămâne incomprehensibil și indicibil 16. Condiția sa clar-obscură e chiar reflexul transcendenței sale: se arată într-o imagine a transcenderii înseși, revelându-se ca invizibil al vizibilului. Ca în atâtea alte cazuri, trupul poetal nu e numai transparent dar și transcendent, imaginea sa "înstelată" neînlesnind doar accesul vederii și al înțelegerii, ci adâncind deopotrivă perspectiva, potențându-i semnificativitatea. Am văzut că ceea ce e pus în depărtare își amplifică forța iradiantă, se ascunde pe măsură ce se arată, învăluindu-se în propria dezvăluire. De
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
totul. Era pace./ Din pleoapa zării luneca pe ape/ O lacrimă de-argint, întâia stea". Și chiar dacă această epifanie ar fi rodul aparent al imaginației, ceea ce se vede e un nor, prin care se arată însă imaginea diafană a unui transcendent care nu este o creație a imaginarului. Steaua ce coboară în zare e martorul tăcut al minunii posibile care rănește vederea, urma luminoasă a zeului ce trece și rămâne în vedere 34. Dan Botta. Despre sufletul poemului Diafanul ca unduire
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
crește numai în lumina ce vine de sus, trece prin limitele interiorității evacuate și se expune pe fondul astfel dezvăluit. De aceea, "în fructul tainic, încă nebănuit în muguri,/ S-amestecă tot cerul, setos de zămislire"35. Cerul nu e transcendentul absolut spre care se tinde; coboară el însuși în adâncul zămislitor al lumii, răsare în imanența în care el rămâne inaparent în sine, transcendent oricărei apariții în faptul-de-a-fi al exteriorității fenomenale. Iată de ce, în muguri, fructul e încă tainic acoperit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tainic, încă nebănuit în muguri,/ S-amestecă tot cerul, setos de zămislire"35. Cerul nu e transcendentul absolut spre care se tinde; coboară el însuși în adâncul zămislitor al lumii, răsare în imanența în care el rămâne inaparent în sine, transcendent oricărei apariții în faptul-de-a-fi al exteriorității fenomenale. Iată de ce, în muguri, fructul e încă tainic acoperit, ființare in potentia, iar ceea ce duce la apariție (ducând cerul mai departe) e inaparentul imaginii cerului, invizibilul care se arată în forma pe care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imposibilitate"8. Ceea ce Blanchot numește "punct de plecare" către originea și incertitudinea operei este punctul profund obscur către care tinde privirea orfică, "apropierea de acel punct unde nimic nu începe", unde opera este netematizabilă ca orizont al semnificării, un inevident transcendent oricărei teme, înaintea oricărei interpretări. Un punct ideal al adâncimii, "un spațiu unde nimic nu are încă propriu-zis un sens, către care totuși ceea ce are sens se întoarce ca înspre originea sa"9. Și atunci intuiția impresivă nu va întâlni
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
actul prin care deschide potențele; e vorba mai curând de intuiția unei structurări dinamice căreia îi dă un sens, posibilitatea actualizării. Dacă lucrurile stau astfel, deschiderea operată de actul poetic reprezintă nu atât transcenderea realului deja actual, ci intuirea potențelor transcendente actului, deschiderea unui dincolo subzistent, dintotdeauna existent, al realului însuși. Într-adevăr, "fără deschiderea într-un "dincolo" dintotdeauna, aripile spiritului s-ar atrofia"15. Or transcendența imemorială a posibilului este inaparentul intuit pe verticala trans-ascendenței, la altitudinea unui alt nivel
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a fi al realității, anume al celei ce se instituie"18. Este spațiul imaginal prin excelență, un fel de a fi al imaginii posibile, aflată încă în trupul poetal care se vede ca real, căci el este ca realul pro-mis, transcendentul realului demis. Transferul este o proiecție în posibil, pe calea semnificabilului care iese din inaparență, arată o imagine care se mișcă între neființă și ființă, tranzitând pustiul ființării. Iar "ceea ce se află între a nu fi și a fi s-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și singura lumină/ ascunsul"76 e vălul transparent al luminii prin care se filtrează imaginea lui Dumnezeu. "Oare nu vi s-a părut niciodată/ lumea atât de transparentă?"77 Iar chipul divin nu este el atât de inexistent, atât de transcendent, până la străvezime, dincolo de ființă? Căci "inexistent în lumină/ din sfiala de a nu orbi/ astfel s-a arătat în lumină"78. Astfel s-a arătat în viață, ca Viață în lumina lumii transfigurate, în sufletul celui pe care l-a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în chipul adevărului ca izvor al imaginilor revărsat în privirea extaziată, în bucuria mută a stării de adorare. Drumul s-a așternut până aici între realitatea naturală și Logosul care se înfățișează vederii transfigurate, înălțată în irespirabilul și în insuportabilul transcendentului. Imaginea își desăvârșește natura din perspectiva - dintotdeauna deschisă - a finalității supranaturale, se șterge în evlavie pentru a sluji prototipului să se arate în icoana transparentă. Vederea panoramică vede lucrurile de la înălțime în adevărata lor splendoare, în strălucirea lor originară. Dar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumină, slava nevăzută care țese "universu-ntreg/ Din pânze groase de lumină"82. Vine retrăgându-se, previne în stră-vederea de sine. Această lumină care se dă și se retrage în chiar donația de sine este imaginea punerii în depărtare, în distanța transcendentului care se retrage și cheamă pe piscul vederii ce renunță, abdică din ochi pentru a putea fi văzută de dincolo. "Lumina se retrăgea în depărtare iarăși", "s-a retras de pe zările mele", "ca la o mare depărtare"; "E ca și cum ai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și reîntors în propria arătare, reafirmat și recunoscut în semnul pe care îl lasă spre a fi văzut și care îl arată - abia el - drept cel niciodată plecat, cel pururi prezent în propria noastră recunoaștere. Recunoașterea acestei afirmări este însă transcendentă prezenței ca urmă, întrucât cel plecat, retras în trecerea de sine, nu este întru totul în chipul pe care îl arată în urmă. Ceea ce se arată - și se "spune" ca urmă - este un semn al prezenței și nu prezența ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
continuitatea subterană a memoriei. Eul își plămădește prezența din pasta memorabilă a absenței, din tot ce e îngropat în adâncul ființei, dincolo de ființă. Adevărata sa identitate e ștearsă, topită în anonimatul inaparentului: chipul de sub imagini, adică altcineva, altceva care, deși transcendent, transpare pe față, aprinde obrazul, așa cum o lumină îndepărtată urcă în ochi, îi pune într-o altă vedere. Alteritate care dă o imagine de neimaginat, de neuitat: doar de văzut, până-n adâncul din care ea însăși ne privește, în forma
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care ceva vine și se prezintă, survine în întâmpinarea privirii. În esența ei, arătarea este adresare, desemnare și destinare, donație și semnificare. Semnul religios e întotdeauna arătător, adică purtător al unui mesaj de dincolo de el, și păstrător al unui sens transcendent. El e arătare a insondabilului, a infinitului incomprehensibil și nefigurabil. Dar în ceea ce se arată se revelează imaginea către care trimite 67. De aceea, radicalitatea și exigența cuvântului religios nu se propun în primul rând ca noutate, ci ca alteritate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
atrag, cheamă vederea dincolo de câmpul imediat vizibilului: "Pe mâluri sclipitoare, prin grote luminate de îngeri,/ în vrafuri de puf cristalin în care dorm fluturii,/ sufletul meu însetat de lumină/ vine pe sănii prin nămeții purificați"93. Transparența pune în distanța transcendentului, a transferului în invizibilul vizibilului. Trupul străluminat, înălțat în puritate, premerge sufletul care, despovărat, legat doar de ceea ce sus îl dezleagă, vine în lumină, trece în netrecător. Iar ceea ce trece se distanțează, își arată o clipă imaginea înainte ca ea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de intenții revelatorii și care tinde a se substitui lumii sensibile" (Geneza metaforei și sensul culturii, în op. cit., pp. 430, 432, n. 1). 31 Un posibil răspuns la această întrebare îl dă Blaga însuși atunci când vorbește despre distanța necesară - "frână transcendentă" - ce separă creația culturală de misterul absolutului. "Căci între absolut și noi se intercalează totdeauna metaforismul nostru revelator (...) care ne izolează de absolut" (Artă și valoare, în op. cit., p. 531). Revelarea fiind astfel metaforic limitată, vederea rămâne în așteptarea mistuitoare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]