5,827 matches
-
prezentă, nu există un studiu psihologic sau sociologic cu privire la comunitățile virtuale religioase de limbă română, ceea ce înseamnă că acest teritoriu al spațiului virtual nu a fost încă delimitat. În consecință, scopul cercetării a fost să investigheze acest domeniu și să traseze primele sale coordonate. Obiectivele cercetării, derivate din scopul acesteia, au urmărit: 1. explorarea caracteristicilor definitorii ale vieții comunitare în cadrul comunităților virtuale cu specific religios de limbă română; 2. analiza comparativă a diferitelor tipuri de comunități virtuale religioase de limba română
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
platformei online pentru desfășurarea anchetei pe bază de chestionar și promovarea acesteia s-au desfășurat în paralel. V.3.1. Etapa I: descrierea și delimitarea cadrului comunităților virtuale religioase de limba română Prima etapă a cercetării a fost menită să traseze câteva limite și concepte de bază ale domeniului comunităților virtuale religioase de limba română și și-a propus să atingă câteva obiective de natură exploratorie: 1. identificarea unui număr cât mai mare de comunități virtuale religioase de limba română pentru
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
în cititorul contemporan, educat, capabil să urmărească stilul cu care se construiesc imaginile artistice. "Aceste forme de critică sunt ambele esențialmente retorice, prima recurgând la retorica discursului persuasiv, iar cea de-a doua la retorica ornamentului verbal"110. Monica Lovinescu trasează un model de analiză bazat pe esteticul literaturii, calitățile operelor literare, fără să elimine eticul caracteristic timpului în care trăiește. Discursul autoarei Undelor scurte este construit în afara cenzurii, nesupus coruperii, iar scopul lui nu este de a cuceri cultura europeană
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
laude sau mustrări. Ecoul cronicilor este adesea însoțit de dezaprobare, de animozități mediatice: "Cronicarul este "la bete noire" a literaților de tot felul, temut uneori, iubit niciodată, omul cu cei mai mulți dușmani și cu cei mai puțini prieteni"215. Cărțile își trasează singure destinul și depind în bună parte de primirea ce li se face: de cele mai multe ori, cronicile sunt rezultatul lecturării unor cărți pe care Monica Lovinescu le primește direct de la autori (pe care îi cunoaște sau nu), de la prieteni sau
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ale celor trei tipuri de texte sunt evidențiate în următorul tabel. Discriminarea celor trei tipuri textuale este însă dificilă, fiindcă „nu constă în stabilirea unor categorii abstracte, ci în recunoașterea realității lor în materia vie a literaturii. Este greu de trasat o linie de demarcație dintre literar și neliterar“, după cum afirmă criticul Adrian Marino (Dicționar de idei literare). 2.3. Particularități de structură și de compoziție ale diferitelor tipuri de texte Diversitatea incontestabilă a textelor scrise nu permite un proces reductiv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
recuperarea relației de comunicare cu lectorul. Chiar dacă pentru unii teoreticieni postmodernismul nu reprezintă decât o combinație eclec tică între modernism, avangardă și cultura populară/cultura pop sau un mit cultural al sfâr șitului de mileniu (Monica Spiridon), fiindcă postmodernismul își trasează frontie rele mai ales prin delimitare de modernism, se poate evidenția pregnanța unor trăsături proprii ce îi conferă identitate și substanță. Instituirea unui dialog insolit cu literatura preexistentă, prin intertextualitate; efectele majore ale acestui procedeu sunt: discreditarea stilului elevat al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
constatînd sfîrșitul imperiilor multinaționale, era deci chemată să dea consacrare juridică, pe baza principiului naționalităților și al autodeterminării popoarelor, la noul statut teritorial și politic al României moderne; misiunea forumului păcii era redusă la fixarea detaliilor frontierelor care, practic, fuseseră trasate prin lupta și voința popoarelor. Lucrările conferinței de la Paris au prilejuit numeroase contacte între diplomații români și americani, probabil cele mai multe din întreaga perioadă interbelică. Deși semnăturile diplomaților americani nu apar pe toate tratatele care au consfințit realizarea României Mari, contribuția
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
decembrie, ECRB a supus două lucrări spre atenția Casei Albe, una intitulată Linii directoare pentru politica comercială adoptată în relațiile cu Europa de Est și cealaltă, un Program de acțiune pentru România, singurul dosar dedicat analizei separate a unei țări1083. Prima lucrare trasa principii generale și un scenariu pentru dezvoltarea comerțului ca mijloc de contracarare a influenței sovietice în Europa de Est. A doua consta într-un set de propuneri specifice de negociere cu România a unor probleme comerciale sau înrudite cu comerțul 1084. Johnson
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
înlesnit de experiența din Polonia. Deși băncile au acționat rapid, procedurile au durat aproape un an, mai ales din cauza faptului că în ceea ce privește partea românească, deciziile trebuiau luate la cel mai înalt nivel. În consecință, tratativele stagnau deseori, din cauza întîrzierii directivelor trasate de conducerea de la București 2139. În acest timp, la Washington, "epoca de aur" a relațiilor româno-americane, cum o numise Bogdan, se apropia de sfîrșit. Pe 28 august 1981, președintele Reagan l-a propus pe David B. Funderburk în funcția de
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nu este suficient. Însă prin slujirea lui Dumnezeu încă din timpul vieții pământene, se va transforma ulterior într-o părtășie cu Hristos. 4. Castitatea. În scrierile sale privitoare la castitate, Cassian devine provocatoare prin realismul dar și prin idealismul său, trasând o temă delicată a experienței umane. În pasajele în care tratează faptele castității, Cassian este tranșant, iar posibilitățile monahului de a se autodepăși sunt afirmate cu tărie. Cu alte cuvinte, putem trece dincolo de fire, nemaisimțind împunsăturile cărnii (Așezăminte mănăstirești 6
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Tudor Vianu menționa caracterul accidental, complexitatea realității pe care ar trebui să o redea sau vechimea termenului, care presupune, totodată, și existența unor schimbări de semnificație. Acesta este cazul și în ceea ce privește noțiunea de clasic, ale cărui începuturi etimologice se pot trasa până în Antichitatea romană, unde ca substantiv classis avea, pe de o parte, sensul de clasă, iar pe de altă parte, prin raportare socială, se referea la categoria cetățenilor de frunte, cu drept de vot, iar ca adjectiv classicus viza apartenența
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
constă acest agrement și această sare, aș răspunde că e un nu știu ce ("un je ne sais quoi") pe care mult mai curând îl poți simți decât exprima."39 O afirmație oarecum paradoxală din partea "legislatorului Parnasului" care prin Arta sa poetică trasa tocmai un cod estetic destul de strict. Importantă e însă maniera de raportare la acest cod care presupune o anumită nuanțare. Astfel, după cum o sugerează multe din versurile Artei poetice, Boileau nu a susținut niciodată ideea că simpla aplicare a regulilor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
autorului și acordarea supremației lectorului nu este nicidecum un principiu nou, întreaga doctrină clasică avându-l în vedere, dar la Fénelon deschide calea spre aplicarea acestuia în domeniul criticii, după cum am sugerat anterior. Pornind așadar de la propriile-i impresii, Fénelon trasează coordonatele proiectelor asupra tragediei, comediei, poeziei etc. în liniile unei viziuni personale care face din textul său o artă poetică mult mai puțin dogmatică decât cea a lui Boileau. Observațiile sale, deși puse în marea lor majoritate sub semnul persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
viziunea exclusivistă a unui homo religiosus care privește unilateral, viziune care nu este nicidecum singulară sau datorată statutului social al lui Fénelon, ci reflectă o opinie generală manifestată încă de pe vremea disputei privind miraculosul. Pe de altă parte însă, Fénelon trasează și meritele anticilor cărora le acordă supremația în domeniul oratoriei sau al versificației. De asemenea, discursul său este marcat frecvent de nostalgia față de natura simplă, neîntinată, mai apropiată de primordial, pe care anticii au redat-o. Este apreciat, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care însă Pope le adaptează și reia într-o manieră subiectivă, originală cu atât mai mult cu cât sunt redirecționate spre tărâmul criticii ceea ce constituie o primă mare deosebire față de modelele anterioare. Cu toate acestea, deși primele versuri par a trasa o graniță între cele două domenii critica literară și poezia , această delimitare se topește treptat pe parcursul textului care devine deopotrivă un "îndreptar" al actului critic cât și al creației artistice. Temperamentul impetuos al poetului, care contrastează oarecum cu dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
până la analiza factorilor interni și a evoluției spirituale a scriitorilor generației pașoptiste. Înscrierea în realitățile europene ale veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea a dezvăluit faptul că nici în marile literaturi vestice etapele evoluției literare nu pot fi trasate în granițe clare și irefutabile. Trecerea de la un curent la altul, afirma Vicu Mândra, sintetizând la rândul său concluziile unor exegeți străini, a presupus existența unor perioade complexe, de amestec, care au dus, spre exemplu la o "coexistență dinamică"195
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ca reguli în judecata sa nici gustul său particular, nici ideile sale proprie." Tocmai această obiectivare rece va fi contestată mai târziu de adepții impresionismului critic. Articolul lui Radu Ionescu coagulează într-o mare măsură idei logice, argumentate cu vitalitate, trasând pe de altă parte încă o dată contururile unei viziuni de sorginte clasică. IV.9. Concluzii Peisajul literar pestriț al epocii pașoptiste a suscitat de-a lungul timpului numeroase explicații, fiecare din acestea contribuind la clarificarea opțiunilor ideologice a scriitorilor acelei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Acestea sunt liniile generale ale contextului în care s-a conturat neoclasicismul secolului al XX-lea pe care îl vom studia în capitolul de față prin dezvoltarea aspectelor clasice concretizate în gândirea unora dintre cei mai importanți reprezentanți ai epocii, trasând punctele comune cât și maniera fiecăruia de a se individualiza în aria mai largă a valorificării dimensiunii clasice. V.2. Nevoia de ordine: Acțiunea franceză și Jean Cocteau Titlul ales pentru acest capitol nu implică, prin folosirea conjuncției și o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a filosofului englez s-a impus mai mult prin intermediari, din care cei mai faimoși sunt T.S. Eliot și Ezra Pound. În ceea ce privește atitudinea sa pro-clasică, cel mai reprezentativ text al său rămâne cel intitulat Romantism și clasicism (1911-1912), unde se trasează, în mod dihotomic, coordonatele celor două viziuni artistice. Desigur, a scrie despre clasicism nu înseamnă neapărat a crede în clasicism. Acesta nu este însă cazul eseului avut în vedere, în care paralela dintre cele două paradigme estetice este, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
eu îi folosesc într-un sens, dumneavoastră poate că îi folosiți în altul." La momentul scrierii acestor rânduri raportarea antagonică clasic-romantic fusese deja bine stabilită, mai ales, prin polemicile violente inițiate de romantici. Însă, deși la modul general opoziția era trasată, o aprofundare ar dezvălui lipsa de concretețe și de puritate a antitezelor după cum o sugerează și rândurile de mai sus. În acest sens, Hulme face referire la maniera aparte prin care grupul Acțiunea franceză a ales să valorifice aceste opoziții
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mai întâi cele trei coordonate prin care scriitorul se autodefinea în faimoasa prefață la volumul de eseuri critice For Lancelot Andrews, publicat în 1928: "clasicizant în literatură, monarhist în politică și anglo-catolic în religie."268 Afirmația este clară, fără echivoc, trasând în mod ferm liniile esențiale ale unui crez literar, social și spiritual căruia Eliot îi va rămâne fidel până la sfârșitul vieții. Primul element al triadei menționate mai sus vizează asumarea în mod conștient a dimensiunii clasice, acest angajament fiind, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prin care Eliot stabilește câteva repere concrete ale gândirii sale estetice decât la nivelul operelor care, printr-o anumită obscuritate a limbajului, o încifrare a sensurilor sau prin diversele licențe poetice în ceea ce privește versificația, par a se distanța de principiile tradiționale trasate în critica autorului. Din multitudinea analizelor la textele lui Eliot, au fost câteva care au insistat asupra rupturii dintre cele două fațete de scriitor și de critic literar -, sugerându-se chiar că se poate vorbi de un doctor Hyde în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
reprezintă perfecțiunea unei limbi într-o anumită epocă." Chiar dacă semnificația termenului de clasic așa cum o concretizează aici Eliot nu vizează mișcarea din a doua jumătate a secolului al XVII-lea francez, articolul său rămâne important pentru lucrarea de față deoarece trasează o viziune aparte în ceea ce privește atributele clasicității, dezvoltând, totodată, idei ce ilustrează respectul pentru trecut, stilul comun, echilibru și stabilitate. Astfel, se subliniază importanța clasicității ca reper pentru critici, în vederea stabilirii unor judecăți de valoare, dar și pentru creatori în vederea atingerii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la fel ca la Eliot, se observă demersul didactic, dorința de a instrui, de a corecta gustul public și de a stabili un anumit canon care să revitalizeze literatura timpului său. Astfel, Privire retrospectivă este un articol prin care se trasează aspecte ce țin de o nouă viziune poetică, articolul fiind considerat un fel de manifest artistic al imagismului, direcție inițiată de Ezra Pound, Hilda Doolittle și Richard Aldington în jurul anului 1912, având ca bază scrierile lui T. E. Hulme. Principiile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
inițiată de Ezra Pound, Hilda Doolittle și Richard Aldington în jurul anului 1912, având ca bază scrierile lui T. E. Hulme. Principiile acestei noi mișcări, pe care mulți autori o consideră drept unul din punctele de pornire ale modernismului european, sunt trasate chiar din primele rânduri ale textului și au, în mod paradoxal poate, după cum vom vedea, o alură clasică: 1. Tratarea directă a "materialului", fie ea întreprinsă obiectiv sau subiectiv; 2. Evitarea cuvintelor care nu sunt de folos prezentării; 3. în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]