40,073 matches
-
atunci în valoare ca "poet al luminii"), erau tâlcurile rădăcinilor mitice, tâlcurile anilor șaizeci au fost tâlcuri ale individualizării, curajului și speranței. Așa a fost depășită isteria partinică a "originii sănătoase", prin asumarea unei istorii literare, cu oglinzile ei dintre trecut și viitor. Erau, desigur, și alte lumini, luminile comunismului. meritul generației șaizeci a fost de a le scoate din omonimie, prin inventarea unui întreg vocabular, în replică la grandilocvența anacronică și sterilă a discursului oficial. Sunt, în acest vocabular, și
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
Un singur lucru, dar care mie mi se pare esențial, n-a fost observat în legătură cu Istoria critică din care am publicat primul volum și anume sensul pe care l-am dat citării frecvente a opiniilor anterioare despre operele literare ale trecutului. N-a scăpat, firește, ochiului vigilent al comentatorilor faptul ca atare de a nu trece sub tăcere bibliografia critică. Ar fi fost și greu, dat fiind că, specie didactică la origine, istoria literaturii, indiferent de originalitatea ei, n-a făcut
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
mai fi putut scoate nimeni de acolo. Așa este legislația în Franța. Așa că ducîndu-ne acolo și atacînd această casă, ca să avem unde dormi, am găsit pe Ierunca și pe alți doi prieteni, Anton și Liza Cerbu. Evident, toți trei cu trecut de partea noastră. De partea cealaltă a zidului au apărut un domn Stoichiția, un altul, Arapu și un al treilea, Coteanu. A urmat o mică încăierare. Veneam din țară, unde se produsese ultima dramă cumplită, izgonirea Regelui, dintr-o țară
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
absent, vrînd poate să creadă sincer că vacarmul acesta nu l-ar privi, răsfoiește niște hîrtii în fața lui. Acestea sînt vîrfurile absolute ale societății socialiste multilateral dezvoltate: ei au o putere incomparabil mai întinsă decît voievozii sau demnitarii "burghezo-moșierești" ai trecutului. Asupra țării. Asupra fiecărui cetățean în parte, de la leagăn la mormînt". Se putea oare o mai lucidă consemnare, o mai amară apreciere a acestei liote de nechemați abuzivi ce alcătuiau "conducerea superioară?" Să vedem care e atitudinea lui Titus Popovici
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
singur artificiu de compoziție, unul aproape naiv, dar care are calitatea de a nici nu se pretinde mai mult decît este: persoana I din capitolele care povestesc prezentul alternează cu persoana a III-a acolo unde povestea se mută în trecut. Tînăra Florence a trăit într-o familie în care cei doi părinți s-au iubit atît de total, de egoist și de tinerește întreaga viață, încît parcă orice problematizare a fost exorcizată. Poate nu întîmplător cei doi părinți au condus
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
ceea ce este înainte, lucrurile care păreau mai înainte perfecte cad în uitare. Într-adevăr, realitatea mereu mai mare și manifestându-se ca un bun superior atrage spre ea dispozițiile celor care participă la ea și le interzice să privească spre trecut, înlăturând amintirea bunurilor inferioare prin bucuria bunurilor mai remarcabile”2. Acest pasaj ne introduce până la fondul doctrinei participării și face din epectază esența însăși a raporturilor Creatorului cu creatura. Dumnezeu și omul fac parte din lumea inteligibilă. Sufletul este nelimitat
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
sa actuală de bunătate, chiar dacă deosebit de mare și de perfectă, reprezintă numai începutul unei stări mai transcendente, mai bune. Cuvintele Apostolului Pavel se verifică astfel: a te întinde (ἐπέκτασεωσ) spre ce îți stă dinainte se asociază la uitarea realizărilor din trecut (Filip. 3, 13). Binele care este superior celui deja atins reține atenția celor care participă la el, nepermițându-le să se întoarcă spre trecut; bucurându-se de ce este mai meritoriu, amintirea lor despre lucrurile inferioare este ștearsă 12. Între dorința
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
din moment ce ceea ce descoperă Mirele este mai minunat decât descoperirile miresei de dinainte. Astfel, Sfântul Apostol Pavel a murit în fiecare zi (1 Cor. 15, 13) pentru că, în toate momentele, el s-a împărtășit de o nouă viață, fiind mort pentru trecut și uitând lucrurile anterioare. 89 În viziunea Sfântului Grigorie de Nyssa, din moment ce Binele este infinit, nu există o limită a distanței pe care omul o poate parcurge în acea direcție. Deci, chiar după moarte, omul va continua un perpetuu progres
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
din oraș, devenind fenomen mondial, purtându-i pe protagoniști în lumea nouă unde, pe rând, își vor realiza, în cele din urmă, visele. Acesta este, în mare, romanul lui Petre Barbu, o înscenare grotescă a României postcomuniste, marcată de frustrările trecutului, de confuzia și mizeria tranziției, de prostia și alienarea oamenilor trăitori supt vremi nemernice. Evident, Blazare se vrea și o parabolă. Depozitar al memoriei colective, Complexul înseamnă și privilegiul inițiativei individuale de desprindere de trecut. Tache, povestind realismul absurd al
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
României postcomuniste, marcată de frustrările trecutului, de confuzia și mizeria tranziției, de prostia și alienarea oamenilor trăitori supt vremi nemernice. Evident, Blazare se vrea și o parabolă. Depozitar al memoriei colective, Complexul înseamnă și privilegiul inițiativei individuale de desprindere de trecut. Tache, povestind realismul absurd al funcționării Alimentarei în comunism, câștigă banii necesari răscumpărării ochilor tatălui său și plecării în lume alături de Maria, sora unui dintre tinerii omorâți de securiști, cea care îi va face fostului impotent o fetiță. Complexul (numele
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
tatălui său și plecării în lume alături de Maria, sora unui dintre tinerii omorâți de securiști, cea care îi va face fostului impotent o fetiță. Complexul (numele își găsește și o semnificație secundă) simbolizează deopotrivă nostalgia și atașamentul primar față de un trecut bicisnic, dar și noua capcană economică a prezentului: supermarketul. Este aici, sugerată în filigran, ideea piesei premiate a lui Petre Barbu: Tatăl nostru care ești în supermarket. Cum, de altfel, era de așteptat, romanul lui Petre Barbu are un aer de
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
îmi erau colegi. Și mai mult decât atât: îmi sunt și îmi vor fi prieteni, indiferent de traiectoria viitoare a fiecăruia dintre ei. Ceea ce ne-a legat de mai mulți ani - și ne va asocia, cred, pentru totdeauna într-un trecut comun, un prețios bun afectiv - a fost revista "Adevărul literar și artistic". Draga mea revistă, devenită "victimă colaterală" în războiul dintre patronat și redacție... De peste opt ani de zile scriu săptămânal la ALIA. }in minte, parcă a fost ieri, cum
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
e tipică autoului Desperado. El e le mal aimé. Cred că aici te încadrezi în grup. Poemul tău Hotel Maimonides, 2 seamănă bine cu The English Country Cottage de Ruth Fainlight. Scrii: "De ce sunt visele mele tulburate/ de hotare de trecut, ascunzători, istorii/ cu țărani mânioși.../ Am trăit într-o insulă de pace." Ca o ultimă întrebare: de ce rasă, religie, grup de poeți, tip de poezie ții? E.F. Cred că poemul meu e foarte diferit de Fainlight, care scrie doar despre
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
studiază politic pe aliatul PSD, apoi adversar al PSD, apoi din nou aliat al PSD (pînă a trecut puntea alegerilor), actualmente aliat al D.A. , în viitor... Cronicarul n-are pretenția să prevadă viitorul. Abia dacă mai are răbdare să revadă trecutul. l Numit de Ministrul Culturii comisar pentru Sibiu - capitlă culturală europeană 2007, dl. Sergiu Nistor atîrna zilele trecute de semnătura premierului: "Aștept cu interes decizia premierului, ca să ne putem apuca de lucru". Dl. Nistor ar trebui să fie cu totul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
ocupa de opoziția (neutralizată prin demonstrație) dintre judecarea prin înseriere și cea prin particularizare. E, de fapt, formulată elegant, tot o problemă de gen proxim și diferență specifică. Dintre ele, care precumpănește în critică? Mircea Martin alege, întrucîtva previzibil, echilibrul. Trecuți prin "polarizorul" propriei metode, criticii francezi, de la Sainte-Beuve și Brunetičre la Picon sau Starobinski devin, la rîndu-le, exemple de lesnicioasă potrivire, cu o virtuozitate care anunță grația, în niște tipare. Sigur că nu seamănă, nici în stil, nici în vederi
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
în multe situații delicate. Materialul scris cu puțin timp înainte de a ne părăsi, vine să completeze un profil mai amplu al pictorului făcut în urmă cu mai bine de două decenii: Ion Țuculescu văzut de un prieten- în Momente din trecutul medicinei, Ed. Medicală, București, 1983. Cele două epistole au un caracter privat fiind date publicității acum, din dorința Eugeniei Iftodi, destinatarul lor. Ele mi-au fost puse la dispoziție cu o deosebită generozitate, împreună cu fotografiile ce însoțesc acest text, de
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
nu ezită să-și exhibe stările sufletești. Poemele sale emană, de aceea, un soi de tristețe cvasi-romantică, o melancolie specifică literaturii create pe ruinele fostului imperiu chezaro-crăiesc. Chiar și în versurile sale de tinerețe, privirea este îndreptată cu preponderență spre trecut. Obiectele vechi poartă în ele sufletul celui care le-a folosit și evocarea lor îi prilejuiește poetului întîlnirea cu lumina palidă a unui paradis definitiv pierdut: cel al speranțelor și miracolelor din copilărie: "aici e coasa și grebla, sunt toate
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
destulă ironie și spirit ludic, Petre Stoica a cochetat cu ideea de bătrînețe în întreaga sa carieră poetică. Glumind puțin se poate spune că el s-a născut poet bătrîn. Încă de la volumul de debut privirea sa este ațintită spre trecut, prezentul i se pare înnegurat și lipsit de substanță. Firește, această obsesie este valabilă și astăzi, după patruzeci de ani de carieră poetică. Sensurile sînt însă cu totul altele. Disperării și durerii melancolice de ieri, i-a luat locul serenitatea
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
această obsesie este valabilă și astăzi, după patruzeci de ani de carieră poetică. Sensurile sînt însă cu totul altele. Disperării și durerii melancolice de ieri, i-a luat locul serenitatea. În mod paradoxal, după o viață trăită cu ochii spre trecut, poetul pare să fi descoperit o formă originală de a pune în practică vechea învățătură "Carpe diem!": "Udatul florilor la ceasul înserării argintat/ de sunetele clopotului bisericii romano-catolice/ clipe lungi petrecute în etajul cărților/ o sonată de Telemann eventual o
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
liceeanului și meditația asupra menirii literaturii a scriitorului ajuns la o vârstă când privirea evaluativă apare de la sine. Reconstituirea e declanșată sau pornește de la cuvinte și expresii încărcate de semnificație personală, păstrând în corola lor simbolică povești și sentimente. Timpul trecutului e lax, plin de viață și de savoare e populat de personaje pitorești, senzațiile au rămas intense chiar și în amintire, gratuitatea și erosul defineau tatonările tinereții. Prezentul e pragmatic, fără colorit, marcat de mizeria socială și morală a oamenilor
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
sensului prin povestire, moralitatea scrisului ca martor al istoriei, scriitorul ca un cronicar anonim, și, de cealaltă parte, tentația gratuitului, a improvizației, a jocului de-a literatura, postura egocentrică, narcisiacă a scriitorului. Dacă vânzarea casei părintești are semnificația despărțirii de trecut, atunci scrierea romanului ar trebui să marcheze un punct la fel de critic. Romanul devine, astfel, sub presiunea trecerii timpului, a îmbătrânirii, a urgenței găsirii unui rost mai înalt, și o meditație răsfrântă asupra sieși. Deși părea scăpat contradicției dintre cele două
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
atribuie cu această ocazie un discurs din care citez acele pasaje care-și păstrează și azi actualitatea: "Augustus și-a căutat succesorul în familia sa, eu în stat (...). Te afli la vârsta când ai scăpat de dorințele tinereții iar în trecutul tău nu există vreo faptă de care să-ți fie rușine. Până acum soarta ți-a fost potrivnică: însă succesele pun la încercare sufletele cu alți stimuli, fiindcă nenorocirile le înduri, pe când norocul te corupe. Credința, libertatea, prietenia, bunurile cele
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
de dialog referitor la Mircea Eliade. Autorul volumului Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții crede că în polemica declanșată de simpatiile legionare din tinerețe ale lui Eliade se exagerează de ambele părți: "Unii văd numai asta: trecutul legionar. Alții îl supralicitează pe Eliade într-o altă direcție". E bine să se știe tot adevărul, avem nevoie de el, dar discuția nu se poate focaliza disproporționat pe un singur aspect, ar trebui mai multă rigoare și înțelepciune. întrebat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
trimite, printr-o notă, la dicționar) și decît frînturile de replici în grai local, după moda repropusă cu succes în ultimii ani de Camilleri, pe cale de a cădea în manierism. Deși fosta doică îi evocă aleatoriu și parcimonios întîmplări din trecutul ei de martoră, mai rar de protagonistă, fetiței care - tipic - cere date suplimentare, fără să le primească, cititorul află restul pentru că, acolo unde Amalia își întrerupe evocările, intervine relatarea organizată, la persoana a treia, a vocii narante. Biografiei liniare a
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
de atacul împotriva Afganistanului. Guvernarea Bush a socotit însă curînd că datoria sa patriotică și internațională pe termen lung este să recurgă la măsuri mai radicale, și anume să transforme fundamental tipul de cultură și mentalitate regională ce zămisliseră în trecut și, inevitabil, aveau să producă și în viitor pericole incalculabile pentru ansamblul lumii civilizate și democrate. Guvernarea Bush a stabilit o analogie între islamismul radical/ fundamentalist și fascismul în faza sa inițială, de germinare, și a decis ca, mai curînd
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]