9,583 matches
-
Spre dragoste, când înfloresc salcâmii. În pace și-armonie să ne iubim o viață Flori de salcâm topite-n calde ploi Cu soarele iubirii în orice dimineață Să ne trezim în tihnă tu, eu, noi amândoi. Rugăciune Boabe de rouă tremurând pe flori Culeg cu buzele-mi de dor arzând Iar ochii-mi plâng și mă cuprind fiori În noaptea lină mă trezesc scriind... Îmbrobonate, frunzele-mi șoptesc Un cânt mirific coborât din cer Mlădițe de iubire în liniște-nfloresc Îmi
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
poți să dormi. Eu, de exemplu, am avut chiar 6 zile fără să dorm. Reporter: Șase zile nu ai închis ochii, nu ai dormit? Titel Malnași, fost dependent de droguri: Nu, deloc. Eram în continuu pe droguri. Deja trupul îmi tremura. Era să intru în șoc. De multe ori când ajungeam la 3-4 zile nedormite, în momentul când rămâneam fără droguri, adormeam unde eram. Îmi amintesc că odată m-au arestat din mașină. N-am mai apucat să-mi găsesc sticla
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
Risipit ca raza de soare-n fereastră. @TORIDE Am crezut că bate vîntul În mesteacănul de-afară Că te-aud cîntînd duioasă Dulce ca o primăvară Dar eram singur sub cerul Încremenit într-o frunză Ca o pasăre pierdută Care tremură confuză Tu erai tare departe Singură și poate tristă Ținînd pe genunchi o carte Răsfoind poate-o revistă Ești atît de pură, dulce Mi-e și teamă să respir Ca să nu te pierd, iubito, Risipită-ntr-un zefir Se strecoară
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
au observat lipsa mea și cred că au chemat poliția. Ce minte bolnavă ai, să inventezi astfel de grozăvii! Deschide-mi imediat să ies că simt că mă sufoc, îmi lipsește aerul!... Oooh Doamne! Ajută-mă! Ajută-mă! Se agita tremurând plângând și frângându-și mâinile ca ieșită din minți. Fata îi spune supărată: - Îți deschid imediat domnișoară și poți pleca când dorești însă trebuie să înțelegi că eu nu mint. Prietenele dumitale au fost și ele drogate, probabil ca să nu
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
pe plajă. Și-a înfipt unghiile adânc în carne să nu țipe de oroare și furie, se întoarce târâș înlăuntru prin aceeași spărtură și aleargă furișat la tatăl ei să-i ceară să vină grabnic, să ajute fata, rugându-se tremurând de spaimă ca nu cumva să nu fie moartă deja și să fie prea târziu pentru a fi salvată. Va urma Referință Bibliografică: PETRECERE NEFASTĂ-I / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
bine ... Pare ciudat...o incursiune-n mine, Toate drumurile arată cam la fel E-o alegere la noroc ar spune el.... Între rău și bine există-alternative Privesc și transcend dincolo de mine Stau la intersecții și nu văd lumina Încep să tremur ..oare frigul are vina? Pusturi mari se pierd peste tot Cu sufletu-n mână pășesc și socot Că prin cioburi de-oglinzi eu găsesc ! Tunele mare de lumină ce nu se-irosesc. Referință Bibliografică: PUSTIURI MARI SE PIERD / Zamfira Rotaru
PUSTIURI MARI SE PIERD de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368607_a_369936]
-
care l-a făcut de fiecare dată să renunțe la întrebări, de teamă să nu o piardă. Nu ar fi suportat ideea. Fata i-a dat de înțeles că se temea de acel văr al său teribil de tare și tremura doar la gândul că el ar afla de relația lor. Cu siguranță acel Vladimir la cea mai mică bănuială, nu ar mai lăsa-o să-l mai vadă pe Marco. Într-o seară, Ilena întârzia să sosească. El a așteptat
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
însă se pare că cineva ne-a văzut și i-a spus. - Acum, m-a închis în cameră și m-ar ucide dacă încerc să scap. Marco simțea deodată că e pe punctul de ași pierde mințile. A început să tremure și nu reușea să stea în picioare. Era în prada celui mai mare coșmar al vieții sale. O iubea pe Ilena, devenise dependent de iubirea ei și până atunci nu realizase că nu putea trăi fără ea. Tocmai a realizat
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
să fie văzută aici în casa ta. Eu însă nu mă tem de el și îl pot speria pe el și ceilalți ticăloși, să le treacă cheful de a se mai apropia de tine. Deșire se opri în loc cu greu, tremurând de încordarea generată de o irezistibila dorința de răzbunare, amintindu-și de umilințele abuzurilor suferite în stare de inconștiență și întreabă cu voce sugrumata de furie: - Ce intenționezi să faci? Eu merg imediat la porcul ăla că doresc să-l
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
somnul și-l dormea , visând înlăcrimata Iubirea pentru el , iubirea-i blestemata ! În zorii dimineții ea se trezi cuminte Cu ochii mari spre cer , iubirea-si căutând Și îl chema mereu , ca să-i aducă aminte De dorul ei nebun , amarnic tremurând ! Din locul său , de sus , Norul o auzea Și-n fiecare zi iubirea lui creștea. Cu dragostea-i curată de vânt o proteja Și-n ceasul dimineții cu roua o-mbraca . Ar mai fi vrut să zboare , s-ajunga iar
O POVESTE DE IUBIRE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368634_a_369963]
-
un disconfort accentuat! „- Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din țară? - Frumoasă ești, crăiasă, ca ziua luminoasă, dar acolo, ascunsă-n munți stă Albă-ca-Zăpada, la cei pitici cărunți, și-i mult mai frumoasă! Auzindu-i spusele, împărăteasa începu să tremure toată și să clocotească de mânie. - Netrebnica asta trebuie să moară, chiar de-ar fi să plătesc moartea ei cu prețul vieții mele! Se strecură, apoi, într-o odăiță dosnică, în care nu călca picior de om, și plămădi un
TABLETA DE WEEKEND (168): MERE OTRĂVITE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368648_a_369977]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > DRUM FĂRĂ DRUM Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Când mergi în negru, braț la braț, Privește moartea cu nesaț, Atinge-i poala, tremurând, Apoi transformă-te în vânt. Când mergi pe drumuri, răzvrătit De-atâta suflet ghemuit, Coboară-ți vocea în balast, Fii pentru moarte un contrast, Oprește lumea-n gândul tău, Oprește binele din râu, Așază totul în păduri, Să crească-n
DRUM FĂRĂ DRUM de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368680_a_370009]
-
Articolele Autorului Citesc dintr-o Guernica literară Viața în cenușă de Paul Celan Anul acesta a venit prea devreme Cu vifor octombrie Meteorologii anunță cea mai aspră iarnă Dar câte ierni n-au fost pe aceste meleaguri Parcă aud cum tremură și Palmyra Și se prabușește în Siria Ultima arcadă a unor continente Nici în Petra nu mai e loc de adăpost Colcăie peste tot cu scorpioni camuflați Cine mai știe că Nostradamus era Medicul holerei În timp ce soția înfășurată în alb
VIFOR DE OCTOMBRIE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368726_a_370055]
-
Niciun dar! Știți destulă matematică ca să obțineți punctaj maxim la această olimpiadă. Poate cunoașteți mai mult decât vă trebuie, dar nu-i nimic. Asta vă va scuti de emoții. - Dar avem destule, domn profesor se lamentă Brigitte, nu vedeți cum tremur? - Lăsați-le aici afară, în fața liceului, nu aveți nevoie de ele în interior. Emanuelei îi transpirau palmele de atâtea emoții și Condurache îi spunea să le lase afară. Cum naiba să scape de ele? Și, când s-a dus hotărâtă
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
un compartiment de clasa I și un necunoscut imortalizase pentru totdeauna acea secundă magică de odihnă. O luă cu grijă din album și alergă înapoi, către locul unde se desfășura expoziția fotografică. Henri luă fotografia în mână și o privi tremurând de emoție. - Dacă ai ști, tinere... Dacă ai ști de când îi caut pe cei din fotografie!... - Și pe mine m-a fascinat dintotdeauna fotografia asta. Figura mamei este foarte clară și foarte frumoasă. Priviți cât de frumos doarme! Ei bine
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
concurență, Schwartz.) Zăcea în cea mai îndepărtată odăiță a micului apartament, rămăsese o mână de om din bărbatul falnic de odinioară, am bâiguit câteva cuvinte și i-am întins cartea. Atunci s-a ivit de sub acoperământul său un antebraț scheletic, tremurând, pentru a o primi. Era aceeași mână care mă prinsese cu vigoare și mă trăsese în jos, atunci când voisem să-i dau o replică nepoliticoasă lui Piru, cuvinte pe care poate mai târziu le-aș fi regretat. Am plecat de lângă
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
ce vreți voi, numai treaba să iasă bine... Ne-nvoim, nea Tudore, hotărî Polizache, după ce schimbă câteva priviri cu cei doi. Batem palma! -O batem! Și Tudor întinse mâna lui cea slăbănoagă și dădu noroc cu ei. Mâna însă îi tremura. Dacă nu ieșea așa cum dorea el, se ducea pe apa sâmbetei toată munca lui de-o viață. Tot ce muncise el strânsese în acel bulgăraș de aur din lada de zestre a muierii. Dar vorba e vorbă... Își cărară țiganii
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
întorcea stomacul pe dos. Repetă la nesfârșit repertoriul, cu ochii închiși sau deschiși, în gând, cu glas tare, acasă sau pe stradă. Seara se instală în culise și așteptă cu sufletul la gură. Când păși pe scena aceea imensă îi tremurau picioarele, tremura cu totul. Începu să cânte timid, apoi din ce în ce mai cu forță, până când sala îl încurajă. La început câte puțin, apoi din ce în ce mai hotărât. Acesta era începutul, acesta era drumul către succes, așa cum îi promisese Cara cândva. Cea mai mare satisfacție
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
pe dos. Repetă la nesfârșit repertoriul, cu ochii închiși sau deschiși, în gând, cu glas tare, acasă sau pe stradă. Seara se instală în culise și așteptă cu sufletul la gură. Când păși pe scena aceea imensă îi tremurau picioarele, tremura cu totul. Începu să cânte timid, apoi din ce în ce mai cu forță, până când sala îl încurajă. La început câte puțin, apoi din ce în ce mai hotărât. Acesta era începutul, acesta era drumul către succes, așa cum îi promisese Cara cândva. Cea mai mare satisfacție, o fericire
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
o sperie, prin apropierea sa. Eu sunt Petru. Ilie Petru și lucrez ca șofer pe mașina Intreprinderii de Drumuri și poduri din Craiova. Printre sughițuri de plâns, cu fața inundată de lacrimi, semn că abia acum elibera toată tensiunea acumulată, tremurând din toate încheieturile, fata abia reușea să articuleze cuvintele, privirea fugindu-i involuntar într-o anume direcție, o zonă care încă îi inspira teamă. - Ro... Romelia, mă... mă numesc. Romelia Petrescu, fiica lui Vasile Petrescu, manipulator la Drumuri și poduri
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
prezentă peste tot pe unde mergea și se întorcea, toate purtau un singur nume: Iubire. Era îndrăgostită de Petru și ea, ca proasta, credea că doar lipsa unui frate, o face să trăiască aceste lucruri frumoase alături de el. Stomacul îi tremura și era fericită că Petru i-a clarificat lucrurile, fără a-și dea seama cât era de necesară această clarificare pentru ea... Va urma Referință Bibliografică: Frânturi de viață -Capitolul III - Episodul 5 / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
oferindu-mi șoapte din dorurile tale de ducă de lac de drag de plopi de stele ... de ea ... luna cea de atunci și cea de acum alunecă pe umeri de umbre se ascunde în teii care ard în neliniști și tremură prin tăcerea cerului aud murmur din ultimul dor la ziua ta nemărginirea cântă * Marea în furtună caută Iubirea de sub tei Hohotul lacrimii din ochiul Amurgului în flăcări murmură Imensitatea durerii Ecoul tace Muzica vântului amintește despre Iubiri pierdute Nopți cu
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
săltat ce multe și-l doreau ... Și-ascult cum picuri mici răzbesc Din înălțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Și nu pot să-mi opresc suspine Și mâna-mi tremură ciudat Când gându-mi zboară către tine La viața-n doi cât ne-a fost dat ... Aș vrea să nu mai plouă seara Și ramuri să nu se mai despoaie Și să-și ascundă goliciunea Sub picuri mici și reci
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
După câteva minute bune, atât cât exprima mimica lor, au ajuns la un numitor comun. Cel puțin așa se părea după zâmbetele profesionale și privirile amabile. În acest răstimp, agentul de pază își frângea amărât mâinile pe genunchii ce‑i tremurau vizibil. Nu de oboseală și nici de nervi. Mai degrabă, de supărare. Pentru el a fost cu adevărat un șoc să afle că mașina lui circulă fără să știe cu cine la volan. Era convins că i s‑a furat
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
pod covata, Doar stâlpii sunt rămași străjeri la porți, S-au dus bătrânii, pe dealuri azi stau toți, Se-nvârte a uitării neiertătoare roata. Nu-i clopot ca să bată,în clipa cea nătângâ La capul lor nu-i nimeni să tremure de dor, S-au dus bătrânii, cu ei și lumea lor, Săraci sunt Apusenii,n-au cine să îi plângă. Doar Domnul ține seama `ntru ceas de înviere Pe nume-i strigă precum s-au botezat, De sub bătrâne cruci, dând
SATUL DIN LACRIMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364669_a_365998]