7,958 matches
-
le plăcea acest vis. Ei se duceau cu treburi la oraș și se întorceau la corturi cu o mulțime de povești despre piață, unde lâna și vitele aveau prețuri așa de bune. Hamor, regele din Salem, era pașnic și deschis triburilor care voiau să se așeze și să facă ținutul mai prosper. Simon și Levi s-au dus și au vorbit cu vizirul lui Hamor în numele tatălui meu și s-au întors la Iacob, plini de ei pentru că reușiseră o înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
membranele și să le ridice atât de sus ca parul din cortul tatălui nostru, așa încât fiii lor și fiii noștri să facă pipi la fel, să se împreuneze la fel și nimeni să nu ne mai poată deosebi. Și astfel, tribul lui Iacob va crește nu doar cu generațiile care vor urma, dar chiar de mâine. Iacob a prins vorbele lui Iosif, deși ele fuseseră spuse în batjocora fraților care îl chinuiseră încă din copilărie. Dar Iacob nu sesizase nuanța în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a fost cel care mi-a umplut ochii de lacrimi: ceapă prăjită în ulei de măsline, praful moscat al turmelor amestecat cu parfumul pâinii coapte. Doar mâna lui Benia m-a împiedicat să nu mă clatin. O delegație a conducătorilor tribului ne-a întâmpinat ca să-l primească pe vizir, ruda lor. Iosif le-a ieșit înainte cu fiii lui de-o parte și de alta, flancat de gărzile cele arătoase. În spatele lor stăteau servitorii, cărăușii și sclavele fetițe și, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încă, am răspuns. Gera a văzut două femei tinere și-a arătat cu capul înspre ele cu simpatie: - Acelea sunt două dintre fiicele lui Zabulon, fiul Leei. Mama lor, Ahava, a făcut șase fete, care formează ele singure un mic trib. Îmi place când mă primesc în cercul lor. Sunt un grup vesel. Liora, Mahalat, Gia, Yara, Nadia și Yael, a zis ea, numărându-le pe degete. Au cele mai bune bârfe. Ele mi-au spus povestea fiului femeii din Salem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la noi, am avut cu toții impresia că ai dificultăți În plan sexual.» Modul occidental de a trăi sexualitatea, adăugă ea, e total dereglat și pervertit. În multe societăți primitive, inițierea se făcea firesc, la Începutul adolescenței, sub controlul adulților din trib. «Sunt mama ta», mai preciză ea. Se abținu să-i spună că pe David, fiul lui di Meola, Îl inițiase chiar ea În 1963. David avea atunci treisprezece ani. În prima după-amiază, s-a dezbrăcat În fața lui și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
grătar. Cel care-a observat a fost un prieten al lui David - un zdrahon cu bluzon din piele, cu părul lung și unsuros, cu mai mulți dinți lipsă, din față. Altul, un soi de hipiot, a explicat că la unele triburi primitive devorarea șefului mort este un ritual de comuniune foarte puternic. Știrbul a clătinat de cap și a Început să rânjească; David s-a apropiat de ceilalți doi și a Început să discute cu ei; era complet gol, iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din raza vizuală. Nu vreau să mai văd mașinăria aia În viața mea. Mergea singur - nu chiar echilibrat, dar era o Întruchipare a lui Lazăr, dacă a existat vreodată una. Te‑ai sculat din groapă și dai peste un Întreg trib de papagali verzi, niște păsări tropicale care supraviețuiesc În iarna din Midwest. Ravelstein a rânjit și mi‑a spus: - E o performanță cu un oarecare aer evreiesc. Pe urmă, deși științele naturii nu‑l interesau aproape deloc, mi‑a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
multe pasaje semi‑purpurii, dar simțeai că omul răspundea la purpura naturii. El urmărise un scop strict științific și Întregul articol era foarte important - din punct de vedere uman. Începea prin a Înfățișa lipsa de proteine din regimul alimentar al triburilor pe care le studiase. Și afirma că, În războaiele primitive, băștinașii nu‑și puteau permite să irosească leșurile vrăjmașilor. Asemenea speculație științifică nu era de natură să prezinte un interes special pentru mine. Am mai arătat În repetate rânduri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de fard liliachiu. Își evidenția obrajii printr-o dâră lungă de roșu aplicată cu o pensulă groasă și moale. Nu purta deloc cercei obișnuiți, ci numai câteva clipsuri din bucățele lustruite de lemn, care sunau ca tamtamul îndepărtat al unui trib. De regulă, purta părul strâns într-o coadă la spate și-l dezlega arareori, lăsându-l să-i cadă pe umeri; asta n-o avantaja cu adevărat decât în anumite poziții, când lumina îi venea din dreapta sus. Pentru a zăpăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
atât de aproape de mine. Încă pe jumătate în stare de comă, m-am gândit că suna ca un titlu bun pentru un roman fantastic. Volumul III din seria Prin cețurile Introspecției: Zak trebuie să-i înfrunte pe războinicii sângeroși din tribul Relativiștilor empirici înainte să-și croiască drum către Culmile Sănătății Comparate... —Trebuie să termin cu chestia asta, zisei eu cu glas tare, scuturând din cap pentru a-mi limpezi mintea înainte ca subconștientul meu să mă bage cu adevărat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îmi aduc aminte de tot, râse el. De aceea îmi notez... Dar n-o să-ți fie de folos ca să te înțelegi cu yubani-i. Limba lor are mai mult rădăcini quechua decât jíbara. Quechua se vorbea aproape până la vărsarea în Amazon. Triburile de cofane, yumba, alama, auca, zapara, mura, chiar și jíbara, sunt înrudiți cu quechua. — E un yubani care vorbește spaniola. Unu’, Kano... — O vorbesc mulți. Era limba bunicilor lor. — Cine i-a învățat? — Misionarii. În secolul trecut, tribul yubani era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în Amazon. Triburile de cofane, yumba, alama, auca, zapara, mura, chiar și jíbara, sunt înrudiți cu quechua. — E un yubani care vorbește spaniola. Unu’, Kano... — O vorbesc mulți. Era limba bunicilor lor. — Cine i-a învățat? — Misionarii. În secolul trecut, tribul yubani era cel mai pașnic din Amazonul de Sus. Dar a venit febra cauciucului și au început să-i vâneze ca să-i transforme în siringueiros. I-au înrobit, așa cum au înrobit și alte duzini de triburi. Într-o zi, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Misionarii. În secolul trecut, tribul yubani era cel mai pașnic din Amazonul de Sus. Dar a venit febra cauciucului și au început să-i vâneze ca să-i transforme în siringueiros. I-au înrobit, așa cum au înrobit și alte duzini de triburi. Într-o zi, s-au ridicat la arme și au fugit în aceste mlaștini... Sunt într-adevăr canibali? Preotul ridică din umeri: — Cine poate ști? De fiecare dată când îi vizitez, am senzația că n-o să mai rămână din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se va întâmpla? Primul indian care o să ia o boală venerică, o simplă „gonoree“ pe care un alb și-o vindecă într-o lună, o va răspândi la toți oamenii lui. Și oricare dintre aceste boli poate da gata un trib întreg. Bolile venerice, ca și tuberculoza, ca și o simplă răceală, o „gripă“ banală, sunt pentru acești indigeni ce-or fi pentru noi holera sau cea mai cumplită ciumă - își scutură capul în semn de regret. Ar fi sfârșitul indienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
După, negoț facem... Nu vru să pară grosolan. Se temea să nu rănească sensibilitatea indigenului. Se temea de asemenea să nu-l facă să nutrească ideea că nu se simțea atras de femei, fapt pentru care și-ar pierde respectul tribului. Intră în colibă și se întoarse cu macetele pe care le promisese ca plată pentru sarbacană. Indianul le luă, le studie tăișul și greutatea, le învârti în aer și afirmă satisfăcut: — Kano place... Se întoarse cu spatele și se îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-și arate fundurile roșii la public. Încercă să se concentreze asupra cărții pe care o avea în mână, dar îi fu cu neputință și se strădui să-și amintească tot ce îi povestise părintele Carlos despre femeile yubani: În trib, sunt socotite drept câini, îi explicase preotul. N-au nici un fel de drept, dar în schimb, obligațiile lor sunt multe... Să dea naștere la copii, să aibă grijă de ei, să se ocupe de soț, să cultive pământul atunci când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nobile: să pescuiască, să vâneze și să stea la taifas ore întregi. Merg și la război; război care le servește, în primul rând, ca să facă rost de noi femei. Fiecare războinic are atâtea femei câte poate cumpăra sau fura de la triburile rivale, deși străinele nu sunt cu adevărat nevestele lor. Sunt doar sclave... Sunt numite „Kapanoparas“ și soarta lor este încă și mai rea decât cea a femeii yubani, pentru că aceasta are drept de proprietate asupra lor. La yubani, femeile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
hotărau să nu-l mai socotească oaspete, bun doar ca să facă schimb cu el. Rarele conversații pe care le-a avut cu misionarul despre obiceiurile lor nu erau de-ajuns ca să-i cunoască și acceptarea sau repudierea unei femei din tribul lor devenea acum pentru el o problemă gravă. Stătea tot acolo, nemișcată de nu se știe cât timp, cu privirea înfiptă în pământ, așteptând ceva, nu știa ce. Era ca una dintre acele statui de piatră, mucegăită și umedă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și așa, a devenit „MAREA INTERDICȚIE“ a speciei. Să ucizi și să mori pentru niște idealuri de neînțeles nu face parte din această natură și, cu toate astea, generație după generație se ucide și moare pentru că așa vor șefii de trib, aceiași care la începuturile vremurilor au născocit tabuul incestului. Istoria omului este istoria confruntării cu propria sa natură. Încearcă să-și stăpânească instinctele și nu reușește decât să dezvolte o bestialitate mult mai rafinată. Ce instinct animalic s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nici delicatesele celui mai sofisticat restaurant, nici plăcerea celui mai mândru iaht nu meritau prețul pe care societatea te obliga să-l plătești cu libertatea. Ăsta era un punct asupra căruia era de acord cu yubani-i și cu duzinile de triburi sălbatice care preferau să se ascundă în adâncurile selvei amazoniene, decât să accepte un singur beneficiu care ar cere, în schimb, un preț de vreun fel oarecare. Părintele Carlos îi atrăsese atenția că firea specifică indianului făcea cu neputință orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să accepte un singur beneficiu care ar cere, în schimb, un preț de vreun fel oarecare. Părintele Carlos îi atrăsese atenția că firea specifică indianului făcea cu neputință orice fel de comerț regulat cu ei. Misionarul venea cu daruri pentru trib, își oferea cadourile și aștepta ca, în schimb, indianul să-i acorde atenție atunci când îi vorbea despre Dumnezeu și despre suflet. Indianul accepta darurile, dar nu asculta predicile, dacă în momentul acela n-avea chef să le asculte. Misionarul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
erau părăsiți în voia soartei și, cu asta basta! La fel se întâmpla cu nevasta. Căsătoria nu presupunea grijă sau ocrotire. Doar împerechere. În comunitatea indigenă nimeni nu avea nici o obligație față de nimeni. Nu existau șefi și supuși, iar căpeteniile tribului sau marii sacerdoți erau considerați mai degrabă sfătuitori, decât adevărați conducători supremi. Când trebuia să ia o hotărâre, căpetenia tribului își spunea părerea în legătură cu ce era mai potrivit pentru trib, dar nu încerca niciodată să-și impună punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ocrotire. Doar împerechere. În comunitatea indigenă nimeni nu avea nici o obligație față de nimeni. Nu existau șefi și supuși, iar căpeteniile tribului sau marii sacerdoți erau considerați mai degrabă sfătuitori, decât adevărați conducători supremi. Când trebuia să ia o hotărâre, căpetenia tribului își spunea părerea în legătură cu ce era mai potrivit pentru trib, dar nu încerca niciodată să-și impună punctul de vedere. Fiecare făcea apoi ce avea chef și nimănui nu-i trecea prin minte să comenteze decizia vecinului său. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
obligație față de nimeni. Nu existau șefi și supuși, iar căpeteniile tribului sau marii sacerdoți erau considerați mai degrabă sfătuitori, decât adevărați conducători supremi. Când trebuia să ia o hotărâre, căpetenia tribului își spunea părerea în legătură cu ce era mai potrivit pentru trib, dar nu încerca niciodată să-și impună punctul de vedere. Fiecare făcea apoi ce avea chef și nimănui nu-i trecea prin minte să comenteze decizia vecinului său. La început, a fost ca un bâzâit de țânțar. Apoi, îi aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
căută de jur-împrejur. — Unde s-a băgat? întrebă el. Făcu un gest spre o umbră care fugea prin hățișuri, pe malul lagunei. — Acolo. Ați reușit s-o speriați și fuge acum la tabăra yubani. Fratele ei e mare șef de trib, minți el. În curând, o să fie aici cu războinicii lui... Lucas se schimbă la față, rămase fără glas și se bâlbâi, exclamând: — Doamne, Dumnezeule! Nu e cu putință! Opriți-o... Spuneți-i că n-o să-i facem nimic. Totul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]