3,966 matches
-
ceas. DOAMNA CU VOAL (Cu întârziere de o secundă.): De vreun ceas. BĂRBATUL CU ZIARUL: Aha. (Scoate din buzunarul de la haină un ziar, pe jumătate ud.) Și, nimic? BĂTRÎNUL CU BASTON (După o ezitare.): Nimic. BĂRBATUL CU ZIARUL (Abandonând ziarul ud pe scaunul de alături.): Poftim! Să mai cumperi ziare. (Pauză. BĂRBATUL CU ZIARUL pare să-l descopere în sfârșit pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL. Ascultă câteva zeci de secunde, se ridică, se apropie de BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, face un gest ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Și ăsta-i un talent. BĂRBATUL CU ZIARUL: Taică-meu, săracu’, știa să cânte la acordeon.. Da’ văd că nu s-a transmis... BĂTRÎNUL CU BASTON: Urechea muzicală rar se transmite. (Pauză. BĂRBATUL CU ZIARUL își desface ziarul pe jumătate ud și încearcă să citească. BĂTRÎNUL CU BASTON privește în gol. DOAMNA CU VOAL își pregătește o țigară pe care o înfige în vârful unui țigaret.) DOAMNA CU VOAL: Nu se prea fumează aici, da’... BĂRBATUL CU ZIARUL (Care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cânte tremurând. Brusc îi apar lacrimi în ochi și continuă să cânte cu lacrimile șiroindu-i pe față.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Învins; întorcându-se către ceilalți doi.): Ăsta nu e om. BĂRBATUL CU ZIARUL (Jucându-se, la spate, cu ziarul ud, ca și cum ar avea un baston de cauciuc.): Trebuie omorât. BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu știu. Faceți ce vreți, da’ ăsta nu e om. BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, e limpede. Trebuie omorât. DOAMNA CU VOAL (Disperată.): Păi, nu vedeți că plânge? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
încearcă de câteva ori să închidă ușile după care le abandonează ușor întredeschise. Fulgerele de afară vor proiecta pe perete umbra DOAMNEI CU VOAL care se va mișca de colo-colo cu violoncelul în mână.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Abandonându-și ziarul ud, care pare că s-ar fi lipit pur și simplu de degete.): Păcat. Nici n-am apucat să-l citesc ca lumea... BĂTRÎNUL CU BASTON (Așezându-se pe scaun, respirând puternic.): Ei, acu’... parcă mai merge. DOAMNA CU VIOLONCELUL (Apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-l citesc ca lumea... BĂTRÎNUL CU BASTON (Așezându-se pe scaun, respirând puternic.): Ei, acu’... parcă mai merge. DOAMNA CU VIOLONCELUL (Apropiindu-se fantomatic.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL (Reușind să se debaraseze cu greu de ziarul ud.): Parcă-i alt aer! BĂTRÎNUL CU BASTON (Care n-o vede, n-o aude pe DOAMNA CU VIOLONCELUL.): Se poate trăi. DOAMNA CU VIOLONCELUL (Ușor disperată.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL (Se așază pe un scaun și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
chinuit... BĂRBATUL CU ZIARUL (Care simte că-l trage un curent de aer rece la picioare.): Eu am spus de la-nceput... (Se duce și încearcă să închidă, și el, ușa.) Trebuie luat din scurt. (Nu reușește să închidă ușa. Ziarul ud i se lipește de picioare.) Pân’ la urmă tot cum am spus eu a fost. DOAMNA CU VIOLONCELUL (Alunecând spre el, tot mai disperată.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂTRÎNUL CU BASTON (Meditativ, poate pe jumătate ațipit.): Și acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
țigară din ziua aceea. (ȘEFUL GĂRII se reașază în fotoliul-leagăn.) Ioana lipsea. Dar cred că ne pândea de undeva, de prin bucătăriile ei. Atunci a apărut el... Treptat scena s-a luminat până la iluzia unei după-amieze blânde. Peronul e încă ud. De pe acoperișul gării se scurg picături de apă. Impresia unei ploi repezi, care tocmai a trecut, și a soarelui care a ieșit din nori de câteva minute. Pe acest fond calm și relaxat apare CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE. Este ușor neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lui taică-su și a simțit ceva tot cam așa. Dar ăla era rachiu, arde prea tare. Acuma parcă ar purta un lămpaș în piept, încât îi vine să zâmbească. Și prin pâcla ninsorii la hotarul orașului, își mână găinile ude spre coteț. ─ Piii-ca, pi-ca, pica! zice băiatul. Pii-ca, pica!. Sus la etajul șapte, blocul D 3, scara C, apartamentul 91, domnul Popa a ațipit în fotoliul său, odinioară oranj, dinaintea televizorului, un Temp de pe vremea lui Dej. Tresare cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mult întuneric. Întuneric, lumină, greu de spus ce e, mulțumită felinarelor nici rare nici dese, nici aprinse nici stinse, cu care s-a desăvârșit electrificarea țării noastre de dincoace de Doamna Ghica. Un cireș amar, bătrân și rămuros, se apleacă ud către Iliuță. Ulița, pe jumătate pietruită, pe jumătate îngropată, lucește alb-negru, parcă-i fier, parcă-i os? Ilie o ia la picior cu găinile după el. Doamnelor și domnilor, bună seara. Vă invităm să urmăriți un nou grupaj informațional, enunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și sânge înnodată ici colo în câte un pieton întunecos. Sunt singură în tot universul, îi trece prin cap în timp ce tocurile de la pantofi țăcăne pe pavaj. Singură cu umbra mea. Aceasta i-o ia înainte așternându-se oblic pe asfaltul ud. Datorită ritmului stâlpilor de iluminat, umbra crește, se divide, apoi în patru, în opt, apoi scade până devine un punct, apoi începe din nou să crească și iar se împarte în două, patru, opt și așa mai departe. Când ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se pierdea în câmp. Macedoneanul a murit căzând din cireșul amar din curte, Dumnezeu să-l ierte! Ce dulceață făcea ea din cireșele acelea! Punea și murături, însă avusese întotdeauna capul prea împrăștiat ca să le pună cumsecade. Mereu ieșeau moi, ude. Bietul Tase! Fusese bărbat odată și tâmplar priceput, gospodar cu cheag când o luase pe ea, cu destui ani mai tânără, iubind-o ca pe o păpușă cârlionțată cu ochi cafenii. Abia târziu, când Tase îmbătrânise și banii nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
plastic și aruncă-le într-o groapă cu noroi. Sophie începu să chicotească. —Exact ca Alexis și Krystle în Dynasty 1, mai știi? — Dar ele nu erau într-o piscină? — Și ce păr aveau! Nici un fir aiurea, nici când era ud! zise Sally, ieșind în magazin. Cred că le schimbau perucile molto spesso 2. — Eu m-am mirat și că Violet a fost de acord să o joace pe Hermia, spuse Sophie. La urma urmelor, nu e un rol principal. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cine știe ce tip care face pipi - Sally, complet exasperat de această discuție, își făcu loc și îngenunche și el lângă deschizătură. —Marie! Ești bine? strigă el. Urmă o pauză lungă. Apoi o voce subțire, amplificată în mod ciudat de ecoul pietrei ude, zise: Plutește... plutește nu prea departe de mine.. —Unde ești? —Pe scară. Aproape la capăt... Oricum, șuierai eu către Lurch, ar trebui să fie doi aligatori care au scăpat de la zoo. Altfel cum să se înmulțească? Logic, nu? —Lurchie, vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
țărmul mării veșnicia) și ryuko, efemerul materiei (urma) ca să mai adaug și negarea/ contrariul/ paradoxul (nicio), element ce taie în două poemul. Toate trimit la filozofia Zen care stă la baza liricii japoneze. Pe țărmul mării nicio urmă -n nisipul ud - doar veșnicia Clipe de meditație sau de contemplare o aduc pe poetă în acea stare de poezie. Toate cele patru anotimpuri sunt ilustrate prin texte sugestive, cu o tematică variată, cu kigo-uri și simboluri universale sunt bine alese. Citez: Crizanteme
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
zen, atât de asemănătoare rugăciunii inimii, a românilor ortodocși, încheind cu al său haiku, al 18-lea citat: Pescăruș pe mal privind nemișcat marea filozofând zen. Florin Grigoriu, București, 17 noiembrie 2010 HAIKU Pe țărmul mării nicio urmă-n nisipul ud - doar veșnicia Seară de vară - cvartetul de broaște și răpăitul ploii Vuietul mării și-n surdină brotacul - vremea-n schimbare Frunze uscate - peste noapte pașii toamnei pe iarbă Crizanteme albe - sub ploaia frunzelor privirea-ncețoșată Se lasă ceața - doar turla bisericii
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
sub povara frunzelor - piticii nicăieri Se balansează frunza veștedă pe ram - motanul atent În palma-ntinsă aurul cerșetorului - frunza de salcâm Stradă pustie - hârjonindu-se frunze gonesc pe vânt Toamna spectacol de sunet și lumină - ciori și nori vineți Frunzele ude abțibilduri pe geamuri - toamna-n grădiniță Secera lunii se ascunde printre nori - frunzele-s roșii Picuri rubinii - printre spinii ascuțiti surâsul toamnei Copaci desfrunziți - fără tata acasă anotimp în tuș Vânt rece-n scrânciob îngânând guguștiucii - tot parcul pustiu Toamna
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de martie fără soare - doar triluri pe ram Înfrântă-i iarna - mii de fire de iarbă sulițând cerul În micul scuar - țăcănit de zaruri și ghiocei înflorind Pâclă-n pădure - lumina se înalță dintre ghiocei Plouă necontenit - mocnește-n pământul ud jarul ridichei În ploi cu spume spălate-s noroaiele - reînviere Numai un melc pe trunchiul oțetarului - tot cerul vânăt Gardul prăbușit - cireșul înflorește pentru prima oară Liniștea din zori - guguștiucii uguind într-un singur glas sursă foto: LEONOV VALERIU Copaci
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
-nflorite printre mărăcini Gâze în zig-zag pe asfaltul fierbinte - umbra nicăieri Legănate-n vânt pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul se înfoaie de-atâta roșu Două crăițe fremătând involte-n rond - arabesc floral Pe nisipul ud scoici, copii și pescăruși - orchestra mării Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Vuietul mării - printre valuri mă întrec cu pescărușii Lăstuni atingând cu aripile marea - călduri de august În miezul roșu gustul pământului negru - atât de dulce TANKA Spinul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
marea - călduri de august În miezul roșu gustul pământului negru - atât de dulce TANKA Spinul ascuțit din umbra parfumată sfâșie pielea - pe degete, rubinii petalele clone Vară toridă din asfaltul fierbinte tocul înfundat se smulge în alb-negru pigmentat; modă retro Ud ciuciulete se scutură soarele-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul golaș cioroi croncănind înfoiat - pisica neagră cu pași de odaliscă îi dă din nou târcoale Printre frunze aurii vrăbii gureșe la
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
asta, în luna asta... ce lună să fie? O fi căzut de-acum întunericul peste Chicago, s-or fi aprins luminile, drogații, homosexualii și târfele or fi început să pună stăpânire pe străzi. Un bărbat o fi căzut pe trotuarul ud, copleșit de vacarm, de fum și de murdăria orașului fără suflet și sute de oameni or fi trecut pe lângă el fără să-l privească, fără să se oprească, fără altă grijă decât aceea de a nu-l călca în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mocirlos, nici aer înecat de ploaie, nici foc, care refuza să ardă în lemnul udat ciuciulete. Selva își pierduse înfățișarea și culorile și nu era nici un alt zgomot, decât un picurat furios, și nici un alt miros, decât cel de pământ ud. Maimuțele dârdâiau pe ramuri, papagalii păstrau tăcerea, întristați, și dintre viețuitoarele junglei, doar rațele și stârcii dădeau un semn de viață. Uneori, la căderea serii, ploaia blândă se transforma în furtună și lumea părea că a înnebunit, cu trăsnete brăzdând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o insuliță singuratică și înotă într-acolo. Se cățără cum putu pe șubredul refugiu și se instală într-un colț, cu picioarele în apă. Pe malul îndepărtat, lângă colibă, Piá stătea în continuare nemișcată cu tunica ei albă și părul ud. Încercă să-și pună ideile în ordine. Se simțea tulburat, atât de descumpănit cum nu mai fusese de când a sosit în selvă cu doi ani în urmă, pentru că se confrunta, pentru prima dată, cu ceva ce nu prevăzuse. Sex, dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
doarmă cu o târfă, decât să-i fie scârbă că a făcut-o. Nimic nu-l interesa mai mult decât să trăiască în pace cu sine însuși și, acum, văzând-o în apă pe Piá, descoperindu-i trupul prin pânza udă și înțelegând pe neașteptate că era o femeie dezirabilă, pacea pe care o dorea atât de mult se risipise. De ce goliciunea era atât de nevinovată, încât o avusese alături luni întregi fără ca o singură dorință să-i fi trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
țărmul mării. Banane, banane, și iar banane... Mii, milioane de banane! Un adevărat paradis pentru toate maimuțele din această lume. Visul de aur al Piei. Zâmbi când și-o aminti pe fată. O revăzu cu cearșaful ei îmbibat, cu părul ud, gura deschisă pe jumătate și cu ochii strălucitori. O văzu și în ziua sosirii ei, stând ca o maimuță, cu picioarele desfăcute, capul plecat și cu o înfățișare mai mult de animal de grădină zoologică decât de ființă omenească. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Poliția. Abia la apropierea celor doi bărbați, și nu la auzul ordinului, mulțimea se dădu În spate. Pe caldarâm, Brunetti văzu trupul unui tânăr zăcând pe spate cu ochii deschiși spre lumina dimineții. Lângă el stăteau doi polițiști cu uniformele ude până la umeri. Văzându-l, amândoi salutară regulamentar. Când Își coborâră mâinile la loc pe lângă corp, apa se scurse spre pământ. Îi recunoscu: Luciani și Rossi, amândoi oameni de nădejde. — Deci? făcu Brunetti, uitându-se În jos la omul mort. Luciani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]