2,898 matches
-
loc, jucat Încă o dată și Încă o dată de femei scunde și femei Înalte și de o femeie căreia i s-a rupt apa În liftul de la Banca Angliei. Loc al durerii și al exaltării. Carne și sânge. Plânsetele crude și uimite ale bebelușilor; fețele mamelor lor, sărate de bucurie. Când ești aici crezi că știi ce e important. Și ai dreptate. Nu vorbește petidina din tine, e adevărul lui Dumnezeu. La scurt timp, trebuie să te Întorci În lume și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în inimă; ca urmare, cea mai mare și prima dintre dorințele lor era aceea de a lucra împreună; era evident că cea mai mare importanță o acordau bunei guvernări a Bisericii lui Dumnezeu. În fapt, nu poți decît să rămîi uimit cînd descoperi aceeași doctrină, aceeași disciplină și chiar aceleași obiceiuri introduse de vastul sistem al guvernării sfintei Biserici de către toate națiunile de pe Pămînt. În comparație, diferențele sînt puține și neesențiale. 51. Cum s-a întîmplat acest lucru și ce îl
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
îndrăzneală: se velle omnes baculos pastorales Angliae in manu sua tenere. Spune aici istoricul care povestește acest fapt (Gervasius Dorobernensis, în Imaginationibus de discordiis inter monacos Dorobernensies et Baldeuinum Archiepisc., p. 137) că prelatul, auzind un astfel de răspuns rămase uimit și tăcu din prudență, pentru ca regele să nu comită rele și mai mari împotriva Bisericii. Nu mai puțin de atît, se poate demonstra cum ajunsese Biserica în acel timp, prin faptul că Wilhelm a lăsat Bisericile și Abațiile fără păstori
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe care de-abia îl cunoști și care încearcă, toată noaptea, să-și croiască drum spre propria ta plajă Ipanema. M-am trezit la unsprezece dimineața, simțind din plin diferența de fus orar. Amețită, am deschis obloanele. Ah! am exclamat uimită. De-asta vin toți aici, mi-am zis. Kilometri de peluză impecabilă, verde se întindeau până la marea Mediterană, care strălucea ca diamantele bleu, dreptunghiulare, care se vând la Fred Leighton de pe Madison. Cui îi mai păsa că n-au mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
speriat. Oamenii ăia habar n-au cine-i Barbara Walters. Îți vine să crezi că sunt acasă la ai tăi? Cum rămâne cu neînțelegerea noastră? Dar cu iubirea secretă a lui Julie? —Ai venit la petrecerea tatei? am întrebat-o uimită. —Ei bine, n-am venit numai pentru petrecere. N-o să-ți vină să crezi. Am venit pentru proba la rochia de mireasă! Cu Alexander McQueen în persoană! Apoi m-a sunat mama ta și m-a convins să vin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la zborurile cu AP a fost o idee proastă. 3. Jolene s-a măritat, deși uită întruna aspectul ăsta. 4. Poliția a dat de urma blănii de șinșila la un magazin second-hand din Upper West Side. Valentino a fost foarte uimit când i-am trimis-o înapoi. Se pare că nici una dintre actrițe sau mondene nu-i înapoiază lucrurile de calitate. 5. Muffy are tot treizeci și opt de ani. Săptămâna viitoare împlinește treizeci și șapte. 6. Julie a prelungit logodna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în gând. Parcă te sperie ceva! Tocmai pe tine, care nu te sperii așa ușor! Marea nu îi răspunse. Vuia spasmodic. Atunci simți că îl bate pe umăr cineva și se întoarse nedu merit. Nu auzise pași. — Anda? rosti el uimit, necrezându-și ochilor. Ce cauți aici? Ai venit singură? Cum de m-ai găsit? Anda începu să râdă, cu glasul ei sonor și plin, care păru pentru o clipă să acopere vaietul mării. — Ca să-ți răspund în ordine inversă, pentru că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și neagră, așezând-o ceremonios, într-un dosar. Atunci, Chirpic, zis Faraon, privea mândru, către bagdadie și către peretele de la Răsărit, de unde se zgâiau portretele tovarășilor șefi, în frunte cu plutuneru' Stalin, cel cu nenumărate dicorății la rubașcă. Ascultându-și uimit tenebroasele prelucrări din mintea lui amorțită, nu uita să menționeze: Am să-i raportez lu' Tovarășului Popescu, cum activăm, tăți, din Goldana pentru Partidu' muncitorilor și țăranilor... În toată Goldana, se știa că al lui Chirpic din Cotonoaga are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mima și exagerarea garantau obținerea efectului de stupoare, de confuzie revoluționară la care visa Cătă. Era ceva la scară mică dar, nu-i așa?, scara umană ne interesa pe noi. Ne plăcea să-i vedem cu ochii noștri pe cei uimiți, să ne uităm În gurile lor căscate. Poate că de asta n-a prea ieșit Celebrul animal din Arad, tocmai ca să-și poată Întâlni pe stradă victimele. Dacă am fi fost niște radicali politici, teroriști, am fi stat probabil prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
unei singurătăți insuportabile. Atunci când se apropiase, plutonierul ridicase spre el niște ochii tulburi. Nu din cauza beției, chiar dacă masa plină cu sticle putea să sugereze asta. Privirea subofițerului oglindea o tristețe extremă, parcă adunase acolo amărăciunea lumii întregi, dincolo de care întrezărise uimit zidul cenușiu al unei disperări absolute. Luase loc pe scaunul alăturat, conștient că nu trebuie să spună nimic. Adevărata comunicare, suflet-suflet, nu are nevoie de cuvinte. Și-au turnat în pahare și au băut. Mult timp, nici el nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ia nu-mi mai suflați în ceafă! strigă brusc locotenentul, cu voce aspră. Rapid, în jurul său se formează un gol respectabil. Curând, vacarmul se potolește și clicul sec al percutorului lovind în gol răsună puternic în liniștea încăperii. Darie privește uimit fața locotenentului. Nu arată de loc crispată, dimpotrivă, afișează indiferența unui om care parcă nici nu se află acolo. La fel de nepăsător, rusul învârte butoiașul, armează, duce revolverul la tâmplă și trage. Arma rămâne mută. Imediat izbucnesc exclamații, strigăte, o agitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să acționeze, arătătorul se curbează, apasă încet dar continuu. Deznodământul e aproape, dar rusul simte fiecare clipă ce trece ca o eternitate. Tensiunea așteptării se revarsă în valuri prin vene, aproape să-l sufoce. Își încleștează pumnii în buzunarul pantalonilor. Uimit, constată că nu are nici o putere să-și potolească tremurul ciudat din mâini si picioare care urcă spre pântec unde-i transformă mațele în gelatină. "Haide odată! Renunță! Sau trage! Oricum șansele să scapi sunt aproape nule. Dar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aminte de cineva cunoscut cu mult timp în urmă. Chiar atât de mult m-am schimbat? întreabă cu glas un pic amar Marius. În aceeași clipă, trăsăturile lui, destinse sub calmul zâmbetului, capătă recunoaștere în memoria maiorului. De necrezut! exclamă uimit von Streinitz. Speram să mă reîntâlnesc cu dumneavoastră pentru a vă strânge mâna, dar nu credeam că mai este posibil, mai ales după 23 august. Nădăjduiesc ca revederea să nu fie umbrită de încordarea momentului. Nici pe departe. Inamiciția actuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
băieți, bieții copii nevinovați din toată lumea asta! Cu două biberoane în mâini tocmai se apropie de cei doi copii când ușa deschisă brusc o face să tresară violent. Domnule locotenent! Ce s-a întâmplat, Novăcene? În fața scenei neașteptate, sublocotenentul dă uimit un pas înapoi. Mă scuzați... Spune. Vin. Așteptăm ordinele dumneavoastră. Toți oamenii la posturile lor. Novăceanu se răsucește pe călcâie și iese, închizând ușa în urma lui. Pașii lui repezi bocănesc pe pardoseală, reverberându-se cu ecouri lungi. Fräulein,157 se adresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce se ivise dar și pentru a-mi mărturisi satisfacția cu privire la rezultatul consultului medical, cu gîndul mai mult la tatăl ei care mă rugase, Îngrijorat, pentru acest serviciu. - Bine că ești sănătoasă! Ea zîmbi: - Știam că n-am nimic. Rămăsei uimit: - Cum adică? Și tatăl tău era atît de Îngrijorat pentru tine! - De asta e tată! zîmbi din nou, vădit măgulită de invocata grijă paternă. - Nu Înțeleg... Atunci pentru ce? Întrebai, profitînd de pauza vorbirii mele, o anulă, privindu-mă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de Înșelătoare Învieri. Se iscau În acest răstimp după-amiezi În care mă retrăgeam În compania doamnei Pavel și atunci - așa cum nu se Întîmplase nicicînd Înainte - găsea În mine pe cel mai docil, dar cu timpul și cel mai devotat și uimit ascultător al povestirilor ei, deoarece abia În acele după-amiezi și Înserări, darul ce-l avea al confabulării, atît Încît să-mi anime uimirea, Îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca Înainte plăsmuirile (cuvînt reconstituit de editor) levantine, deschidere spre Împărățiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
spre Împărățiile vorbei, spre zecile de povestiri ale zecilor de Întîmplări trăite, auzite, născocite, căci totuna erau. Povestind, vocea ei Întinerea și ochii săi sclipeau cum probabil Îi străluciseră În tinerețe, dar ca să dea crezare spuselor ei, cînd păream prea uimit, invoca drept martor autoritatea domnului Pavel, care fusese - afirma - de față la multe din cele dezgropate și readuse prezentului și În adevăr niciodată nu se Întîmpla ca domnul Pavel să o contrazică. Se treceau astfel după-amiezi fără noimă; se adăugau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
clipa aceea se deschise departe, În fundal, ca În adîncimea timpului, un apus de soare imens, ca o lumină de o culoare nemaiîntîlnită și niște porți Înalte În linii zvelte cu dantelării În fier de-o suplă, rară frumusețe. Priveam uimit. Doamna Pavel nu vedea nimic și În clipa aceea, Keti se ivi lîngă mine; purta o rochie albă, lungă, zîmbea, era strălucitoare - În fața noastră, un pod lung, foarte lung, pînă-n depărtări. - Ce e podul acesta?, Întrebai. - Timpul!, Îmi răspunse. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de fragmente de vis american, după vizite calme în comunități pașnice, după exerciții de tir în pielea goală, după hilare ritualuri cristaloterapeutice, vocea care plutește deasupra foii ajunge să rostească, în epitalami geologici: "Ceea ce ne ține împreună este tocmai conștiința uimită a diferențelor dintre noi și faptul miraculos că putem exista în prezența celorlalți, ba chiar - uneori și, vai, mult prea arareori - să ne iubim. Și mai este ceva, anume o forță care este a pământului însuși, o forță nativă americană
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
de poezie. La ce bun, dacă ai trecut prin cursuri? l Dacă ți se dă un text de comentat la prima vedere, revoltă-te: nu s-a făcut la curs. l Dacă ai luat 4 la un examen, arată-te uimit: din moment ce până acum ai trecut la alte materii, nu-i oare normal ca asta să impună puțin respect?" Articolul se încheie cu o notă: "Situațiile de mai sus nu sunt inventate." Putem bagateliza ceea ce rezultă din sfaturile ironice citate (cam
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
între credință și tăgadă", punct. încerc totuși să-i salvez: le pun întrebări de istorie literară (Care e originea acestei formule?) și de bun-simț (Cum adică "între credință și tăgadă", ce înseamnă asta?), la care răspunsul e o mare tăcere uimită. Anul acesta am coborât ștacheta și i-am întrebat pur și simplu pe toți cei care intraseră la oral: "Ce înseamnă cuvântul tăgadă?" De știut, nu știa nimeni. I-am invitat atunci să deducă din context și am primit răspunsurile
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
stare să pătrunză orișiunde în țara aceasta, că pentru mită capetele cele mai de sus ale administrației vând sângele și averea unei generații, fața cu acest fapt înfiorător nu mai există retorică, nici stil, nici joc de spirit, spiritul stă uimit și nu află cuvinte, pana devine o armă slabă, aci începe funcția temnicerului și, în țări mai primitive, unde însă monstruozitatea se și pedepsește monstruos, începe funcția călăului. Siberia e un salon comod când e vorba de a se pedepsi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pușcăriei! Ași! se poate una ca asta? Nu vedeți pe d. Boerescu in același tren accelerat împreună cu acei slugarnici, ignoranți, neonești, incapabili, lipsiți de onoare, delapidatori, vânzători de sudoare? Ba încă în vagon de clasa întîia. Surâde și salută publicul uimit. Buona sera don Basilio! Cum mergeți cu sănătatea? Ședeți bine cu societatea în care ați ajuns? III Într-un articol al "Presei" am auzit deci tocsinul sunând și nația chemată a face justiție cu radicalii; într-alt articol vedem pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Da! nimic nu ne-a făcut: a luat numai numele Domnului în deșert. Iar astăzi oștenii români se aruncă cu bărbăție în luptă.; pământul se cutremură sub picioarele lor; cad și iarăși cad, și totuși merg înainte; lumea întreagă stă uimită; un fior de jalnică și totuși senină mândrie înalță sufletele tuturor romînilor: în clipa aceasta vine un om și își bate joc de acei oșteni, vine un om și face marfă de vândut din senina mândrie a românilor, apoi zice
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
muiere al cărei corp îmi lua mințile. Începui să trag furios de rufăria ei intimă. O clipă avusei senzația că ea se împotrivea, doar o clipă, ca de îndată să-i aud glasul, deloc turburat, ai fi zis doar extrem de uimit, deși uimit nu era... "Ei, ei, ei!" Și se zbătu, rămânând totuși întinsă, înțelesei într-o clipă, privindu-i ochii limpezi, că nu vroia și că voința ci de a se împotrivi era totală; nici nu se gândise măcar. Ridică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]