5,157 matches
-
Ore stresante, Timpuri urâte Vieți umilite, Gest necugetat, Un om îngândurat, O soartă bătută, O lume pierdută, O datorie neplătită, O viață netrăită, O moarte nedorită, O-nmormântare urâtă, O predică nespusă, Un sicriu ciudat, Un pământ neudat, Un suflet uitat, Un cer întunecat, Un chip tulburat Și-o floare ofilită, O ființă neiubită, O inimă pierdută De nimeni știută, Eternă vecie, Scurtă viețuire. (citiți cum vreți; de jos în sus ori de sus în jos) Beatrice Lohmüller 15 octombrie 2014
GÂNDURI NESPUSE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362257_a_363586]
-
chitară Ascult un vânt plângând,care vorbește seară În noaptea tăcută,ești tu și vioară! Și arzând în iubiri,arzând în păcatele toate Esență de firi,căutând ascunse nestemate Tăcute priviri ,bogățiile lumii furate Ce gând ,ce privire ?...civilizații pierdute,uitate! Izvorul e dorul, ce plutește mereu în neștire Amorul e-o clipă de dulce -amintire Sub colbul trăirii,în prag de amăgire O flacăra vie, lucește spre nemurire! Referință Bibliografica: IZVOARE / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2337
IZVOARE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378705_a_380034]
-
iarnă. Cleo nu îmi mai vorbește. Se zvonește că a cerut să fie mutată din biroul în care lucrez și eu., cu toate că am asigurat-o de prețuirea mea și mai ales recunoștința că datorită ei, sau, mă rog, izmenelor ei uitate în mâneca hainei de blană după ce a ajuns la birou și le-a dat jos de pe ea, cel mai frumos bărbat din lume este acum iubitul meu. I-am spus că poate să fie mulțumită de lecțiile ei pentru că Mihai
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
deosebiți. Ce bucurie pe noi când întâlneam adulții, îi priveam în ochi cu dragoste și spuneam:,,Hristos a înviat!” Au trecut multe necazuri peste noi de atunci, am avut parte de multe restriști, dar această sărbătoare nu a fost niciodata uitată ci, dimprotiva, parcă an de an ne face mai buni, măi uniți, mai puternici. Acum, după atâția ani, aceeași bucurie, lumina și dragoste în suflet simt când le răspund copiilor:,,Adevărat a înviat!”
PASTILE COPILARIEI MELE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378748_a_380077]
-
duce-n pridvorul Luminii, Pe scara ei legăna-voi doar îngerii albi ai Zidirii... Semințele vieții promit grădini suspendate spre Rai, Cad raze fierbinți,rogvaidul mă strigă și-mi zice:Hai! M-așez pe-un hamac din secundele vremii adunate,uitate, Oglinzi mici de suflet țin cerul -n reflexii departe,departe... Și-adorm în amurgul de soare ce cade sub boare de vânt, La Masa Tăcerii sosesc,mă așez la o ceașcă de gând. În cufărul verde de suflet mi-e
GRĂDINI SUSPENDATE de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378763_a_380092]
-
altele mă ridică în pragul de lemn. altele îmi ridică privirea spre metalele cu rădăcini de spirit. sclipesc în adâncul pământului apoi saltă sarea înmulțind bilele mărunte de mercur. simt acidul sării simt recele rostogolirii mercurului printre fibrele de lemn uitate odată demult de palmele cuvintelor nenăscute. se naște totul în jurul meu sau eu în jurul a tot ceea ce nicicând nu gândeam că există sub tălpile înfricoșate de adevăr. atâta frumusețe pe care acum vulpile civilizațiilor de carton le topesc, le modelează
TABLOU TRĂIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377744_a_379073]
-
Acum sunt Petru...chiar Peter pentru unii...Și știi că am uitat de unde vin, am uitat de acest loc binecuvîntat, am uitat de ciutura fîntinii din capul satului, de învățătorul Ifrim, de prietenul meu Ionică, -Ionică a lui Iordache Belu-am uitat ....am uitat de toți. Da, Tu știi...Și știi că am uitat și de Tine..... Am uitat că Tu esti în tot ceea ce fac, în tot ceea ce am, în tot ceea ce gîndesc. Iar eu am uitat să Te și caut
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
se moare prin spitale. Pe străzi, copii abandonați, tot mai lipsiți de școală, Părinții slugi pe la străini, bătrâni răpuși de boală. E noapte-n inimi de români și-i multă nedreptate, E vrajbă cum n-a fost vreodat’, sunt satele uitate... Ce tristă-i casa dintre ulmi, de vise-i ocolită, Speranțele-au apus demult pe prispa-ntroienită; În toată curtea urmă nu-i de rod sau bunăstare Și toți ai casei, necăjiți, se roagă cu ardoare. Când lumânarea-i spre sfârșit
E LACRIMĂ ȘI ZÂMBET de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377770_a_379099]
-
Sfântă bună, Născătoare! Sufletul din piept mă doare, Cum pe Tine te-a durut, Când fiul Ți L-ai pierdut. Tu ești singura pe lume... Numai Ție îți pot spune: Măicuță, îți cer iertare!... Neagră sunt de supărare, De ce sunt uitată, oare? Pe bădița mi l-ai luat Și singură m-ai lăsat. Neicuță, de aș putea!... Din viața mea eu ți-aș da: S-o-mpărțim pe jumătate Și să trăim pân’ la moarte; Aceeași cruce s-avem - Din lume
O COPILĂ PLÂNGE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377773_a_379102]
-
muzica lui, cu datina lui! Îi este rușine cu el și de el ! Stă mănă intinsă la bogații lumii și nu vede bogăția din sufletul lui , din casa lui, din neamul lui!Și mai ales din mintea lui ! Nemăsurată și uitată bogăție, ! Iar el își vinde apa și aerul, pădurea și gâul pentru un pumn de arginți! Își vinde viată și sufletul pentru alții! Omul, omul a dispărut Măriuco, nu satul ! Omul s-a urâțit , nu satul! S-a urâțit cum
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
drag! Cuvîntul rostit dar mai ales cuvăntul scris!Nici nu știi ce putere formidabilă are cuvântul! Voi începe de aici, din satul nostru. Voi căuta prin lăzi de zestre și poduri de case, voi căuta povești de viață și vise uitate, voi afla obiceiuri vechi și datini străvechi, voi răscoli inimi și vieți pentru a scoate la lumină diamante uitate! Și toate vor fi așternute pe hârtie! Și de câteori oi obosi și nu știu încotro să o mai iau, o să
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
aici, din satul nostru. Voi căuta prin lăzi de zestre și poduri de case, voi căuta povești de viață și vise uitate, voi afla obiceiuri vechi și datini străvechi, voi răscoli inimi și vieți pentru a scoate la lumină diamante uitate! Și toate vor fi așternute pe hârtie! Și de câteori oi obosi și nu știu încotro să o mai iau, o să vin mereu la Crucea Eroilor din sat, să mîngâi și să sărut piatra rece bătută de vânturi și ploi
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
Vă dați seama, câte semne găsim în acest loc de istorie, o adevărată insulă de sănătate?! GEOAGIU- BĂI, SUB SEMNUL ZEIȚEI SĂNĂTĂȚII - HYGEEA Mit și mister - simboluri prin care se pot proiecta speranțele, temerile - modele prezente, ca o amintire ancestrală uitată dar reluată M-a emoționat faptul, că strămoșii noștri au făcut baie, acolo, unde ne scăldăm și noi astăzi, în apele termale, tămăduitoare. De fapt, ele se află pe o arie mare. Tot Ardealul beneficiază de ape termale: la Săcuieni
BĂI O INSULĂ ÎNTRE MIT ȘI REALITATE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377794_a_379123]
-
și se îmbogățește cu noi surse și totuși se repetă. S-ar spune că îndoiala subminează orice construcție și că, periodic, restaurarea este necesară. Și aceasta fără încetare. Amenințarea uitării este teama de uitarea celorlalți, de stingere. România, ca națiune uitată, s-a instalat în cultura romantică prin pana lui Michelet cu ale sale Legende democratice ale Nordului, scrise după eșecul revoluțiilor de la 1848. Tema acestei națiuni orfane și străine de memoria Europei reprezintă una din componentele discursului național romantic. Patruzeci
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
afară. În același timp, ei se apără împotriva unui alt imperialism, venit din est și care, odată cu bolșevicii, aspiră la internaționalism. Internaționala bolșevică este asimilată internaționalei evreiești. Angajarea unor militanți români, cum ar fi Racovski, în tabăra Sovietelor nu este uitată. Înțelegerea secretă a elementelor din intelighenția comunistă a Basarabiei cu Kominternul este percepută ca o amenințare. Primele momente de după război sînt deci marcate de violența dezbaterilor de la Universitate între studenții extremiști de stînga și de dreapta. Corneliu Codreanu, viitorul fondator
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și spetele ce sfinții părinți au știut să-și câștige în sferele guvernamentale, până la ministru în sus. Cestiunea testamentului mitropolitului Dosithei Filitis ne-a dovedit deja accesibilitatea sferelor guvernamentale, pe cari le rugăm să nu crează că vom face lucrurile uitate. În cestiunea aceasta a pretențiunilor Locurilor Sfinte părerea noastră - fără a intra câtuși de puțin în detalii e de-a le respinge pur și simplu. Chiar daca Cuza Vodă a oferit, din grație domnească, un dar din partea țării spre a îndulci
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
are satisfacția de-a duce c-o trăsătură de condei {EminescuOpXI 452} ad absurdum abisul-Cîmpineanu, literatura Orășanului, istoriografia baronului de Hahn, broșurele lui Iordache Vulpescu; toate, toate se frâng prin decrete de punere în slujbă. Dar un lucru nu trebuie uitat: exemplul ce se dă tinerei generații și prețul pe care țara-l plătește. Toate aceste victorii ale ironiei se fac din mijloacele țării. Țara e rău administrată în toate ramurile, pentru că trebuisc hrănite nulitățile rebele, abstracție făcând de celelalte resurse
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în chiar materialul dur al stâncii, ca frescele egiptene, de o mână titaniană 6: "Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țeapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel de moarte uitat, bătrân. În plete-i crește mușchiul și mușchi pe al său sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele la piept." (Strigoii) Magul lui Eminescu este un actant cu intrare dublă spre mundan și extramundan: * spre mundan își îndreaptă atributele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
A dispărut și omul și martorul care să le evoce: "Există monumente imense cari nu produc efectul corespunzător masei lor, numai pentru că nu reușim să situăm în ele omul și fiindcă nimic nu reamintește în ele prezența lui."15 Embleme uitate, ruinele la Eminescu exaltă încă o Moldovă mitică, glorioasă. Peste ani, reputatul arhitect C-tin Cantacuzino a sintetizat, parcă, semnificația lor în aceste cuvinte emblematice: "În acest peisaj moldovenesc, surâzător și trist, ele pun câteodată accente de energie ca niște
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
zidul măcinat devenit o "urmă", o hieroglifă în pulberea lumii: "Orice popor, oricât de prăpădit / O piatră va găsi, sau o bucată / De fier, ori de aramă, ca să sape / Cu ea urme, adânci ce le-ați lăsat /... În colbul negru / Uitat ș-ușor al vechiului pământ" (Odin și poetul) Ca și zidul și omul lasă doar o urmă de colb: "Ea a murit și-a ei ființă bună E colb în lume, umbră în gândire" (Care-i amorul meu în astă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
imens de capodopere, întregit cu alte piese celebre, aflate acum în lumea largă, a constituit, nu demult, nucleul celor două grandioase expoziții, la Paris și la Philadelphia. Ce să mai spui... Recul tîrziu la Ștefan Dimitrescu. Ieri, aducîndu-mi aminte de uitatul mormînt al marelui pictor, la Eternitatea, simt nevoia, compensator, să-i văd imediat o pînză. Intru în Muzeul de Artă. Stupoare! Mai tot spațiul galeriei de artă modernă, începînd chiar din marele hol de la intrarea în palat, e invadat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi fost alianța frățească, vezi bine, dintre muncitor și țăran. Memoria milenară a acestuia din urmă, materializată de oameni luminați în perimetrul bucureștean de ruralitate ancestrală, la cheremul unui... Dar mai poate fi luat în discuție discernămîntul megalomanului ignar? (Aproape uitatul) Brucan nu-și dezminte, din cînd în cînd, vocația de confecționer de grenade fumigene. Cînd vede că efigia-i pălește pînă la dispariție, aruncă grenada. Grenadă pentru uzul politologilor dezafectați. Ultima: Ceaușescu, cică, ar fi dus o catastrofală politică economică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
simț, rămase pe vechea arhitravă. Ce mixaj inspirat în filmul lui Liiceanu, din '91, unde îl vedeam filmat, pentru prima oară, pe Petre Țuțea, contrapunctînd, cu elocința lui halucinantă, venită dintr-o Românie veșnică, imaginea grotescă a statuii lui Lenin, uitată undeva, între bălăriile unui maidan sordid! Două exemplare umane, unul al gîndirii libere, casante, pentru care a înfundat pușcăriile comuniste, celălalt, părintele însuși al gîndirii inchizitoriale. Veșnicia înțeleaptă și blîndă. Efemerul primar și agresiv. E foarte bine că în locul hidoasei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totdeauna, plugul imperiului roșu? Statuile lor? 1 decembrie Revenit din bolgiile fumegoase ale lui Hades, prin care am orbecăit un timp, intru iarăși în sălile daurite ale orașului. Ce constatare fascinantă! Părăsisem aceste săli cu aerul lor vetust, de cetate uitată, dar care tocmai prin vetustețea lor vorbeau, cu patetism bine temperat, de prestigiul secular al locului, le părăseam poate și pentru că cei ce le frecventau de ani și ani îmbătrîniseră, se împuținaseră și împrumutau zidurilor, scaunelor, scenelor ceva din tristețea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
suport al unei recuperatorii commedia dell'arte. Unde-i "societatea"? Sala de mese, extrem de șic azi, e goală, la cîte-o masă, figuri necunoscute, fără expresie, vide. Terasa, bătută sălbatic de-un neon indiferent, e pustie ca o scenă părăsită și uitată. Ba, uite colo, lîngă parapet, un rătăcit, un eșuat de pe vechea corabie a nebunilor: da, îl știu, ca și-altdat', paharul plin e cel cu vodcă, cel pe jumătate, cu apă: pentru păcălirea curioșilor. Soarbe și trage din țigara fără filtru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]