3,061 matches
-
zi X atacă măcelăria întrucît e limpede că de acolo se împute toată strada. adună și zarzavaturile care au putrezit pe taraba din fața băcăniei. în sfîrșit, se poate respira... X continuă, în zilele următoare, cu obiectele abandonate. adună valizele, gențile, umbrelele, pălăriile... Le selectează și le stochează în dreptul fiecărei intrări de imobil. în sfîrșit, parchează toate mașinile în mod reglementar, de o parte și de alta a străzii. e mai bine acum. strada pare locuită. X se plimbă victorios de la un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
frumusețe, bravo. Hai, du-te să faci pipi. Doamna Bordaz, înduioșată, îi aruncă lui Busbib o privire mai umană decît oricînd. — asta pentru că vă știți de mult... altfel nu dă ea pupici la toată lumea, comentă doamna Bordaz deschizînd o imensă umbrelă și ieșind în stradă. Cu gesturi mult mai rapide decît de obicei, domnul Busbib transferă cele zece pubele pline ochi din curticica imobilului, în fața acestuia. Ia te uită, își spuse în timp ce trambala respectivele containere verzi, sunt douăsprezece, la fel ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
face Pexy ? Ce face frumusețea de Pexy ? Hai, dă-i un pupic lui Busbi ! îi dai un pupic lui Busbi ? Pexy răspunse agitîndu-și din nou coada și sărind cu labele din față peste genunchii domnului Busbib. Doamna Bordaz își strînse umbrela și îi aruncă bărbatului o privire mustrătoare, ca și cum el ar fi fost vinovat de vremea proastă. — Credeți că o să mai țină mult ? — Da, doamnă, o să ne plouă tot weekendul. După ce doamna Bordaz dispăru în lift, gardianul șterse cu grijă toți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mult i-am făcut o vizită, În strada San Juan, doamnei baronne Puffendorf-Duvernois, née Pratolongo. Demnitatea domniei sale nu a avut de suferit, dar tutunul său abisinian e abominabil. III Pe 5 septembrie, la căderea serii, un vizitator cu brasardă și umbrelă a intrat În celula 273. A vorbit neîntârziat, cu o vioiciune funerară, dar don Isidro a observat că era neliniștit. — La dispoziția domniei voastre, crucificat ca soarele la apus. José Formento a arătat vag spre luminatorul ce dădea În spălătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a lui Tai An În memoria lui Ernest Bramah I „Asta-mi mai lipsea! Un japonez cu o bicicletă pe nas“, și-a zis Parodi În gând, dar aproape cu glas tare. Fără să lase din mână nici panamaua, nici umbrela, doctorul Shu T’ung, obișnuit cu acel modus vivendi caracteristic marilor ambasade, a pupat mâna deținutului din celula 273. — Veți Îngădui, oare, ca un corp străin să profite de această prestigioasă bancă a domniei voastre? l-a Întrebat apoi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și la a lu Congresu șapte opere complete d-a lu Bonavena, bașca două busturi dân gips ale lu numitu, a tret să mă despart dă parpalacu la două rânduri care mi-l Împrumutase cantoneru din Ateliere și dă uituca umbrelă dă ploaie care fiștecine o fură dân grandirob, ca să plătesc tot prețu la plicurile cu antet și hârtie dă misive. Chestia cu destinatarii am rizolvat-o pân selecție cu deștu dân cartea dă telefoane a lu vecinu, care cu starea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
G.K. Chesterton: „Preotul reprezenta tipul clasic al acestor indivizi cu totul șterși ca personalitate din estul țării: avea o față rotundă și anostă, ca o gălușcă de Norfolk; ochii erau la fel de goi ca Marea Nordului [...] putea trezi mila oricui. Avea o umbrelă mare și ponosită, care Îi cădea tot timpul de jos. Părea că nu-și dă seama care este capătul bun al biletului de călătorie. [...] amestec caraghios de platitudine specifică omului din Essex și de simplitate canonică...“ (G.K. Chesterton, Nemaipomenitele Întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
toată încrederea și mai ales de tot sprijinul. Nu că ar fi avut neapărată nevoie de sprijin, dar era bine, era folositor să-i fluture în spate umbra impunătoare a energicului Mussolini, o umbră care se putea transforma într-o umbrelă protectoare, în caz de nevoie. Cu oarecare îndrăzneală și puțină aproximație Mihai Mihail putea să vadă care era noua țintă a prințului. Dacă n-a reușit să ajungă în regență, atunci regența trebuia să dispară. Iar în locul ei, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și a celui Comercial. De asemenea, consimŃământul este un alt element important. Acestea două împreună cu informaŃiile legate de obiectul contractului și de cauză contractului le-am inclus în cadrul celui de al doilea capitol. Am considerat că un tot unitar sub umbrela condiŃiilor de valabilitate capacitatea de contractare, consimŃământul părŃilor, obiectul contractului și cauza. Detalierea la subcapitolul despre consimŃământul părŃilor am facut-o punând accent pe faptul că avem de-a face cu un act de voinŃă. Obiectul contractului a fost prezentat
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_2693]
-
ochilor se ivea în contrapunctul chipului de lună, scăldat într-o pulbere translucidă. Părul negru și lucios le adia a floare de piersică, iar palmele le erau mai vii chiar decât acelea din desenele maestrului Utamaro. Vara, se ascundeau sub umbrele, umblând cu pași mărunți, dictați de tivul prea strâns al yukatei, printre prăvăliile viu-colorate din Gyon. Dar, o dată cu vasele negre ale comodorului Perry, materializare a poruncii ferme ca Japonia să-și deschidă imediat porturile și să liberalizeze schimburile comerciale internaționale
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
strecurându-mi-se între picioare... Mă întorc brusc, mai mult uluit decât enervat, și descopăr chipul distins și insinuant al unui domn în vârstă (tip profesor universitar la pensie), îmbrăcat în costum din trei piese, care-și freacă fără jenă umbrela de blugii mei, într-un transparent act falic. Mă dau la o parte, scârbit, în timp ce venerabilul îmi dăruiește cu magnanimitate un zâmbet. Lângă mine, două punk-iste, cu șuvițele vopsite într-o sobră nuanță violet (părul tău auriu, Margarete...), își dau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spun că, dacă voi avea inconștiența să încep vreodată propria variantă (în oglindă) a Jurnalului unui seducător, nu știu câți dintre dumneavoastră vor da crezare faptelor mele de neînchipuită vitejie: în timp ce, în Germania, am rezistat eroic în fața unui respectabil homosexual și a umbrelei dumisale, în Japonia, am avut tăria să mă sustrag de la jocurile erotice ale unor minore mânate, în expresia sublimă a unei prietene, de hormoneală. Sfârșit de partidă: jocul ca ființare absolută În fiecare om autentic, se ascunde un copil care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
viață fericită", "am baterii cu viață lungă la laptop", "sunt pasionată de viața marină", "nu cred că originea vieții (seimei) a fost întâmplătoare, dar cred că, la originea vieții mele individuale (jinsei) a fost un accident" sunt aruncate sub aceeași umbrelă, în limbile indo-europene, printr-un gest princiar de netezire a micilor diferențe și de preferare a granițelor fluide, ambigue dintre fenomene. Este interesant de urmărit și în funcție de ce criterii sunt operate aceste clasificări. Spiritul japonez este atent la nuanțe am
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
da’ ploua, că pe cel mai mare dușman și tot nu te-ar fi răbdat inima să nu-l primești în casă. Îndrăgostitul nostru, nu și nu, că el se duce la ntâlnire, da’ ne roagă să-i împrumutăm o umbrelă. N-avem că s-au rupt, s-au stricat. Nu-i nici o problemă, el pleacă așa, fără nimic, că pân’ la tramvai nu s-o topi. Pe la zece jumătate - unșpe, noaptea, desigur, vine Melinte ud ca un șobolan și nervos
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
colosală de a merge la toaletă îmi apăsa toți centrii nervoși. M-am târât ca o reptilă până-n stradă, cu eforturi supraomenești de a nu mă face de rușine în mijlocul Parisului. Mașinile furnicau în toate sensurile. Pietonii alergau, unii sub umbrelă, alții chirciți pe sub copertinele magazinelor. În alte circumstanțe, aș fi savurat un astfel de peisaj. Acum, treceam ca prin brânză, cu rucsacul în spate, mai greu ca niciodată, și fața schimonosită de durere. Vezica plină stătea să plesnească. Situație ingrată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
înțelegeam că nu e nici o problemă: clientul cumpără orice. Îi încărcam sacoșa cu produsele cele mai scumpe, noi, fericiți că ne-am vândut marfa, iar englezul, bucuros de cumpă răturile sale. În piață îl știam toți: englezul cu bască și umbrela după el. Nea Mitică aflase de la fiica unor vecini, studentă la București, care se conversase cu el la coadă la plătit telefonul, că englezul venise la ei în urbe să își scrie doctoratul. De la nea Mitică acum aflase și standul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a uitat la ei, dar nu a îndrăznit să guste. La tobă s-a încruntat și a refuzat și lebărul. Venise pentru doi bucate de pastramă. Când măcelarul s-a răstit la el, clientul a tresărit și și-a scăpat umbrela. Nedumerit, s-a uitat în stânga și în dreapta, dar cei de față păreau să aprobe vorbele apăsate pe care englezul nu le înțelegea. Nu mai putea nici să clatine din cap că nu, speriat de tirada pe care nu o pri
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
kilograme sau bucăți. Și cei de față au încercat să îl ajute să înțeleagă. Dar străinul, doctorand și slab de inimă, s-a speriat. Englezul cu bască șic nu a mai fost văzut prin piață. Cineva s-a împiedicat de umbrela lui, apoi i-a dat cu piciorul crezând că e stricată. Raluca Bătănoiu Epoca marilor descoperiri Aveam cinci ani când am descoperit-o pe Natalia. Mi-am dorit să o salvez de la prima vedere. Spre deosebire de volubilele și indistinct brunetele mele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bolnav, i se părea de coșmar, îi făcea rău, ar fi dat orice să pună capăt durerilor, deși știa însănătoșirea imposibilă. Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul pliant incomod și urmărind cu ochii ușor bulbucați larg deschiși umbrele fugărindu-se pe tavan, ascultând pașii trecătorilor rari izbind în caldarâm sau fâșâitul de săgeată al mașinilor de noapte sau scrâșnete sau fluierături de păsări spre dimineață sau zgomote nedeslușite care năvăleau de-a valma pe ușa-fereastră deschisă din fierbințeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umbre a căror frumusețe spectrală nu e neapărat și imaterială. Dimpotrivă, ea are adesea consistența masivă a statuilor, ca în cazul acelor statui egiptene descrise astfel de Craig: „Gestul, atitudinea lor sunt încărcate de o tăcere asemănătoare morții”. Confruntarea cu umbrele, provocare pe care fantoma shakespeariană a lansat-o regizorului contemporan, nu se poate lipsi de încrederea în ceea ce se petrece pe scenă. Întoarcerea la izvoarele unei arte care știa cum să biruie dificultățile reprezentării invizibilului presupune și o întoarcere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
învăluită în rosso fuoco? ― Răbdare, nepotache! Toate la timpul lor. Acum pot să-ți spun doar că la masă zeița va sta între mine și prinț. Pe tine te-am ancorat între divinele noastre mame. Zeița tocmai deschisese o mică umbrelă din dantele aurite - obiect ciudat, nostim, de-a dreptul fermecător - și acum înainta peste zăpada și paiele de pe alee, cu poala rochiei ușor ridicată, cât să i se vadă fundele de catifea ale pantofilor cu vârfurile ascuțite și tocurile ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la belciuge. Câștigasem un pumnal de la prima zvârlitură și în același timp, tot acolo, mi-am găsit și logodnica. Pornirăm împreună. Ziua apărea vânătă prin canavaua cenușie a ploii fără de sfârșit. Braț la braț, băteam asfaltul, soldățește, el aplecând atent umbrela peste mine, ca să mă apere de udătură. Îl chema Robert și era dispus să mă conducă până acasă. - Nu am casă i-am spus atunci, mai mult decât în glumă. - Vei rămâne la noi, hotărî el cu ușurința omului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să mă conducă până acasă. - Nu am casă i-am spus atunci, mai mult decât în glumă. - Vei rămâne la noi, hotărî el cu ușurința omului de acțiune imediată, fără să se gândească la urmări. Sosirăm terciuiți de ploaie, cu umbrela întoarsă și sfâșiată de vântul ce sufla puternic în câmpia deschisă care despărțea orașul de casa lor. Așteptai afară. Din grădină auzeam cum Robert se ruga de maică-sa să mă primească. Dânsa deschise apoi fereastra, măsurându-mă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cufăr mare cu obiecte de valoare practică. Unchiul scăpătat al Zittei, samsarul fără noroc, care la șaptezeci de ani părea de cincizeci, intră ca o vijelie în casă, cu țigara de foi în gură, cu pălăria într-o mână și umbrela în cealaltă. - Uă unde-i testamentul? intervine dumnealui în discuție cu vorba repezită. Neamurile Zittei se privesc neliniștite, ochi în ochi. Unchiul proptește umbrela în dosul ușii, punându-și pălăria pe scrin cu multă luare-aminte. Își scoate apoi ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o vijelie în casă, cu țigara de foi în gură, cu pălăria într-o mână și umbrela în cealaltă. - Uă unde-i testamentul? intervine dumnealui în discuție cu vorba repezită. Neamurile Zittei se privesc neliniștite, ochi în ochi. Unchiul proptește umbrela în dosul ușii, punându-și pălăria pe scrin cu multă luare-aminte. Își scoate apoi ca de obicei, batista cadrilată să-și șteargă sticlele mici ale pice-nez-ului. Zitta duce mâna la piept. În liniștea de moarte ce cuprinde brusc încăperea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]