3,608 matches
-
îndelungat și ar putea aduce o oarecare lumină asupra practicii evreilor în perioada Noului Testament. Începe după cum urmează: „Dumnezeul meu și Dumnezeul părinților mei! În această zi solemnă și sfântă, care marchează trecerea mea de la copilărie la bărbăție, îmi ridic umil ochii spre Tine și declar, cu sinceritate și adevăr, că de aici înainte voi respecta poruncile și îmi voi asuma și voi purta responsabilitatea acțiunilor mele față de Tine. În copilăria mea timpurie am fost adus în legământul Tău sfânt cu
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
ceea ce atinge. Dar ceea ce nu s-a văzut niciodată, ceea ce nu se va vedea vreodată și nici nu se poate concepe e ca statul să dea publicului mai mult decât a luat. Este deci o nebunie că luăm în fața lui umila atitudine de cerșetori. Îi este radical imposibil de a conferi un avantaj particular unora dintre individualitățile care constituie comunitatea fără a aplica o pagubă superioară comunității în ansamblu. El se găsește deci plasat, datorită exigențelor noastre, într-un cerc vicios
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
capitalul de libertate sau să nu se împace cu puținătatea lui. În această capacitate de a greși și în această incapacitate de a accepta rezidă posibilitatea maladiilor de destin. Iată de ce alături de sănătatea lumii, alături de toți aceia care - eroi sau umili, excelenți sau de rând - trăiesc în adevărul destinului lor (frumusețea sau adevărul unui destin nu provin din excelență, ci din calma asumare a premiselor lui), se deschide zona vastă a vieților care, practicând o retorică falacioasă a posibilului, reflectă o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
naturii." În Maladii, pentru că îndeobște se pleacă de jos, am simțit nevoia să plec de sus, înnobilînd maladia, făcînd-o să descindă din cer. În Tratat, pentru că ființa e în general sacralizată și solemnizată, am plecat, dimpotrivă, de jos, de la ființa umilă și precară." Îmi dă să citesc o scrisoare a lui Cioran, cea cu "sentimentul paraguaian al ființei", plină de nerv și ironie nimicitoare. Noica ar sta la Păltiniș, așezat la patru mii de picioare deasupra "lor", și pesemne că, aspirat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
râu, dragul meu. De ce vrei să mă trimiți pe mal?" Sâmbătă, 24 februarie 1979 Noica ne-a anunțat că mâine scrie ultimele rânduri din Tratatul de ontologie. Va veni și R.C. din Sibiu și vom sărbători evenimentul. Doamne, cât de umile și tăcute pășesc în lume faptele spiritului! Păltinișul se va umple mâine de zarva lumii, noi ne vom mânca triunghiul de brânză și ceaiul și vom ști, în fibra secretă a conștiinței, că cea mai înaltă luptă cu gândul, purtată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el. "Nu sânt eu." Și toate lucrurile întrebate răspund "neti". De la acest gol de ființă plec, care e cu totul altceva decât grandiosul das Nichts al lui Hegel, nimicul pur în care se convertește ființa lipsită de determinații. De la acest umil gol de ființă al fiecărui lucru poți pleca firesc." Trecem să flecărim. Îi vorbesc despre un proiect mai vechi, abandonat, de a lucra împreună cu Petru la un Lexicon al filozofiei eline, care ar urma să fie făcut prin despuierea tuturor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mă întrebe cum de am curajul să cobor în arena în care s-au exersat Aristotel și Russell? Am să vă mărturisesc că fac lucrul cu umilință, dar fără sfială. La vârsta mea nu mai poți avea sfială. Cobor deci umil în arena unde Aristotel și Russell au făcut isprăvile pe care le-au făcut, dar cobor cu gândul că ei au lăsat totuși probleme deschise, că au lăsat deci destul loc în care să mă pot înscrie și eu pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
către Occident - ar fi datoare să dea lumii de mâine o excepțională echipă de interpreți; căci reclamă și mijlocirea spirituală puțină genialitate. Dar nu ne gândim atât la antrenorii de excepție, pentru tinerii de excepție, cât la acei mari antrenori umili, care să urmărească zi de zi cum crește firul de grâu. I-am numit cîndva: ploaia aceea de toamnă, care nu știe nimic despre culesuri. De-am putea găsi sămânța cea bună! Douăzeci și două de boabe, numai!"" Ascult textul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în acest fel intră și filozofia în lume. "Cum a intrat Hegel în lume?", întreabă Gabi. "Nu rămâne filozofia închisă în universități?" Nu, pentru că Hegel s-a distribuit în Marx, iar Marx în toată lumea. Să vă dau un exemplu mai umil: Daniil Sihastrul. El nu a pus în ordine răzeș cu răzeș, ci a pus în ordine un singur om. Georges Sorel, cu a sa Réflexion sur la violence, a intrat în lume prin Lenin. Kant însuși a pătruns în lume
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
compune cu acest adjectiv, având în minte justificarea unui "sentiment elin al ființei" sau a unei "rostiri filozofice germane". Și de vreme ce s-au făcut filozofii întregi în jurul câte unui cuvânt - ca eidos, la greci, sau ca Dasein, ba chiar ca umilul Gestell la Heidegger - de ce nu s-ar putea face și în jurul unui cuvânt românesc, la fel de apt ca acestea să susțină un întreg sistem de filozofie? Prepoziția românească întru, pe care nu o traduce satisfăcător nici zu-ul german, nici }n engleză
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de 25 de ani, a avea 60 sau 80 de ani reprezintă o abstracție comparabilă cu moartea însăși. Când începi să-i atingi, anii aceștia, descoperi dintr-o dată bunătatea sub forma compasiunii de tine care se răsfrânge asupra celorlalți. Devii umil, bun și înțelept. Până la 40 de ani eram mai mult o fiară și fiecare clipă o trăiam, propulsat de propria mea aroganță vitală, pe orizontala eternității. A trebuit să sufăr, să mă doară, să mă despart, să mă îmbolnăvesc, să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ultimul sistem ontologic al lumii, mâncând pâine cu gem pe un ziar și trăgând dintr-o pipă umplută cu tutun de țigări Carpați ―, cu o vorbă din Jurnalul lui Kierkegaard care spunea că divinul intră în lume îmbrăcat în haine umile. Acum, cu cabana umilă a lui Heidegger, mi se părea că am în față tema însăși a fenomenologiei. În tot ce a scris, Heidegger s-a ocupat de un singur lucru: de ceea ce apare as-cunzîndu-se. El însuși apărea, cu sărăcia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lumii, mâncând pâine cu gem pe un ziar și trăgând dintr-o pipă umplută cu tutun de țigări Carpați ―, cu o vorbă din Jurnalul lui Kierkegaard care spunea că divinul intră în lume îmbrăcat în haine umile. Acum, cu cabana umilă a lui Heidegger, mi se părea că am în față tema însăși a fenomenologiei. În tot ce a scris, Heidegger s-a ocupat de un singur lucru: de ceea ce apare as-cunzîndu-se. El însuși apărea, cu sărăcia acestei Hutte, ascunzîndu-se. Viața
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bancă cu încuviințarea autentificată a lui Virgil. marți, 25 iunie Trec pe la Sănduc Dragomir. Este limpede că pe omul acesta, care, după moartea lui Noica, ne-a dat o altă măsură a gândirii, una ce pornea de jos, din miezul umil al fiecărui lucru, pentru ca apoi, asemeni spiritului din sticlă eliberat, să se lățească peste întreaga lume ― l-am pierdut. Aerul acela de bonomie eternă, pe care îl proiectează uneori în afară lenta ciuruire a creierului, s-a instalat pe fața
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fluxul necontenit al mașinilor stă scris: Filarmonica din Novosibirsk. Siberia. Plec visător. Rușii își câștigă viața la Paris îmbrăcați în frac și cântând la trompetă Aida. Câteva sute de metri mai departe, postate în fața unui Monoprix, două maramureșence cu priviri umile te scutesc să împingi singur ușa magazinului. Până și în cerșetorie vindem cel mai necalificat produs: un simplu gest, simpla disponibilitate de servitor. Dar ce are a face? Important este că până la urmă cu toții "ne integrăm în Europa". luni, 12
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
voi”. În raport de gama largă a situațiilor create de-a lungul timpului, de condițiile felurite ale modului de așezare și de viețuire în satele din acest colț de lume, întâlnim și o interesantă diversitate de categorii social-economice, pornind de la umilul rob la marele boier. Din analiza urmelor documentare, observăm cum o îndelungată vreme diferențierile sociale și economice erau abia perceptibile, excepție făcând oamenii căzuți în robie, întotdeauna străini de obște și de neam. În paginile următoare venim cu câteva considerații
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Din 1945, din 20 de milioane de victime de război (fără a socoti revoluțiile), 80% sunt civili. Dimpotrivă, 80% dintre morții primului război mondial purtau uniformă. Ceea ce odinioară însemna efect colateral, mijloc secundar, greșeală sau crimă de război atacarea celor umili trece în prim-plan, ca și cum, pentru a-ți afișa victoria, trebuie să nimicești fizic, cultural și spiritual populațiile". Carnet de presă Rolul jucat de mass media în elaborarea violenței în școală ca subiect de îngrijorare rămâne în mare măsură de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dintâi (pentru care, de fapt, voi scrie sub formă de postfață un mic eseu referitor la acest autor atât de straniu). Limba lui Schwab se ia la trântă cu limba germană, îi scoate limba și în același timp, se supune umilă și fără nici un fel de obiecții unor personaje care trăiesc la marginea limbii vorbite, sub sau dincolo de limba scrisă. Această limbă a lui Schwab a strâns în ea toate defectele lumii, este agramată, autistă, incoerentă sau mai exact se supune
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de Jürgen beau cu toții) JÜRGEN: Cum știți d-le Schweindi, deseori petrece persoana mea cu mine toată noaptea aplecată asupra studiilor științelor sociale, pentru că peste zi o parte de loc neimportantă a copiilor acestui oraș sunt învățați de mine, de către umila mea persoană, care în plus corectează plin de răspundere toate scrierile acestor copii. Și nu trebuie în nici un fel să vi se pară slujba onorifică a unui om uitat de lume, fiind ca desconsiderată. Pedagogul din mine se rușinează, da
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
acolo, pentru că nici unul nu fusese cu adevărat invitat, dar fiecare a băgat în el... mai înainte să poată lovi ca lumea mai departe.... SCHWEINDI: Partea filozofală este în cel mai înalt grad sau cel puțin treaba domnului Jürgen și a umilei mele persoane. Noi suntem oameni culți, Karli, noi suntem pedagogi personali... de aceea mi se ridică o grămadă de probleme ca să am de a face cu granița subumană a educației voastre. KARLI (obosit): Pâine e o bucată de rahat... (Cârciumăreasa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
îl urmează toți în afară de Schweindi. Acesta privește iritat scena) SCHWEINDI: Nu ling eu picioarele alea catastrofale... eu sunt un austriac cu coloană vertebrală și un austriac nu linge picioarele nici unui om, omul austriac poate cel mult să sărute plin de umil respect picioarele împietrite de marmoră ale unei fecioare adevărate cu o demnitate logică, care se află inclusă într-unul ca asta. HERTA: Dar acum și mai de mult sunt eu Fecioara. Am fost așa de deplin însămânțată că nu mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dacă totul este spus serios) SCHWEINDI (cu subânțeles): Ăștia sunt niște tipi originali. Ăștia sunt niște inși care au întotdeauna ceva vesel înlăuntrul persoanei lor. Este îmbucurător că de fapt umorul nu cunoaște nici o limită. Permite-ți-mi să prezint umila mea persoană: Königshofer... Kurt și Sieglinde., dar pentru prieteni... Domn' Schweindi și Doamna Hasi. Așa a intrat în obicei... fără să putem reconstrui sursa și să o aducem la lumină, dar nomen est omen, cum spune latinul, nu-i așa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și onorat în scrierea prefeței la prima ei carte, cel puțin din două motive. În primul rând pentru că am făcut parte din comisia ce a examinat teza sa de doctorat și în al doilea rând pentru că eu sunt doar un umil econometru și poate nici măcar atât. Acest din urmă motiv poate fi un subtil generator de suspiciuni - eu nefiind un economist cunoscut. De fapt ca să fiu onest economiști sunt doar cei precum: Barro, Friedman, Kaldor, Keynes, Leontief, Lucas, Samuelson sau Solow
PERFORMANŢA GRUPURILOR. Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
și cunoșteau din tradiția orală multe fabliau-uri, dar, mai ales, și-au declarat și apropriat, ca maeștri indiscutabili, pe Dante Alighieri și pe Francesco Petrarca. Giovanni Boccaccio l-a cunoscut direct pe Petrarca: „Prietenia lor se caracteriza prin atitudinea smerită, umilă a lui Boccaccio față de Petrarca și generozitatea acestuia din urmă față de admiratorul său. Boccaccio i-a cerut de multe 3 Judith Serafini Sauli, op. cit., p. 12. 4 Dictionary of Literary Biography, volume 146: Old and Middle English Literature, a Bruccoli
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în totalitate după ritualurile curtenești, la fel tinerii din Il Filocolo sau nimfele din Comedia delle ninfe fiorentine. Cu toate acestea, iubirea curtenească este ironizată, este privită ca un ideal vetust. Cele patru criterii caracteristice pentru l’amour courtois: vasalitatea umilă, eticheta, adulterul și religia iubirii apar parodiate în Povestirile din Canterbury în figura lui Avesalon, cel care nu poate dormi din cauza chinului dragostei, cântă ca o privighetoare, așa cum ar trebui să o facă toți îndrăgostiții, și i se adresează iubitei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]