2,785 matches
-
fuseseră, la fel ca și ei, aliații lui Hitler. Ca orice populație țărănească, fiind prin însăși dispoziția lor naturală îndeajuns de zgârciți la vorbă, țăranii aceștia erau în mod suplimentar reduși la tăcere de ceea ce se numește istorie. Au devenit umili pe din afară, trebăluind ca niște ființe desăvârșit dresate pe ogorul statului, care până nu demult fusese proprietatea lor privată. și pentru a compensa lăuntric, s-au apucat să croșeteze la mitul superiorității lor - departe de orice vocabular ce s-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
țeavă de eșapament modificată astfel încât să bubuie apăsat la fiecare presiune pe pedala de accelerație. Prostie brutală, agresivă. Simte că eu și un alt coleg student din Brazilia suntem diferiți și încearcă cu orice preț să ne agreseze, să ne umilească. În aburul gras al bucătăriei, viața și regulile de supraviețuire extrem de dure se manifestă altfel, nici o legătură cu egalitarismul și conversația aseptică de la universitate. Ceea ce spune multe despre naivitatea și ipocrizia mediului universitar occidental, rupt total (cel puțin în eșaloanele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
1956. Cei doi fac parte din prima generație de imigranți italieni. Tineri cu o valijoară de carton presat în mână, care au luat cu asalt Elveția în anii 50-60 în căutarea unei vieți mai bune, pe care autoritățile elvețiene îi umileau atunci când coborau din tren, trimițându-i în camere de despăduchere. Marea majoritate s-au întors în Italia la începutul anilor 80, de îndată ce nivelul de trai în Peninsulă a devenit acceptabil. Cei doi au preferat să rămână, ca și cum ar fi prins
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
radio din țară, a construit toate emisiunile zilei în jurul evenimentului: defilări, muzică tehno, dezbateri, teama de ascensiunea extremei drepte. Literatura și arta gay, toată în roz și violet scăldată. Oricât ai fi de tolerant (și îmi place să cred că umilit la rândul meu de exil, am devenit tolerant cu diferența) ca heterosexual te simți oarecum "zgâriat" de această atitudine greu de calificat. Chiar nu mai știu ce să cred, dar repet: prea multe exerciții de toleranță impuse cu forța au
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
piesă de teatru, ea pune în evidență faptul că Isus îi iubește pe oameni, dar în același timp el "cerșește" dragostea oamenilor, pentru a-i ajuta să-și răscumpere păcatele. Dumnezeu pune deci mare preț pe reciprocitatea dragostei, El se umilește în fața oamenilor, le cere ceva în schimb. Și le cere dragoste ce altceva? Cât este de străină spiritului ortodoxiei ideea de contract! Și încă, din ciclul "catolice": pe unul dintre porticurile Catedralei din Strasbourg, se găsesc, "mândre și voluptoase mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu călugării...”. 27: „Nu pot să înfrunt Capul Horn, punctul extrem al Americii, cu o barcă atât de avariată. Ar fi inuman. I-am promis Clarei că nu voi merge la sinucidere. Dar pentru nimic în lume nu mă voi umili intrând acum într-un port englez. Voi coborî către sud cu ajutorul lui Dumnezeu” (Crowhurst - jurnal de bord). 29: Fabulele nu mi-au inspirat niciodată încredere. Cu cât o fabulă are o morală mai limpede, cu atât poți fi mai sigur
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
banii în buzunar, surorile și infirmierele îl tratează cu o familiaritate jignitoare, ca pe un moș dat în mintea copiilor. Unde a rămas domnul distins și sigur pe sine de până ieri? Un trup gol sub cearșaf în salonul rece, umilit de neputințe; îmi cere un somnifer „ca să nu mai fie acolo“. Credeam că, dacă l-a operat șeful clinicii, care e și ministrul Sănătății, va fi tratat mai bine. Dar personalul ăsta - în general fete tinere și frumoase - nu știe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Complete Works of William Shakespeare, un volum cartonat de peste o mie de pagini pe două coloane, și i-am mai comandat lui Hoțulică încă unul, ca să îl facem cadou de Crăciun doctorului tatei. 20 noiembrie Văd persoane „bine“ gudurându-se, umilindu-se pe lângă vânzătoarele de la alimentara și măcelari, cultivând „relații prețioase“ cu precupeți ilegali de tot soiul: chelneri și bucătărese hoațe, muncitori din fabrici de confecții și medicamente, aviatori și vaporeni. O cunoștință binevoitoare m-a pus în legătură cu Alina, o femeie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
modă. Mă machiam cu negru, îmi tapam parul și mi-l dădeam cu bere sau cu apă cu zahăr, purtam cercei mari de plastic rotunzi și roșii, ciorapi negri de plasă. De ciorapi eram tare mândră, mai ales că mă umilisem destul ca să fac rost de ei de la Mioara, o fătucă cu care fusesem în tabără și care locuia în apropierea căminelor de studenți străini de pe Palade. Maică-sa era femeie de serviciu pe acolo și făcea rost de o groază
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
întârziere, și numai în parte la cererile românilor transilvăneni. Mulți dintre urmașii celor căzuți în lupte fură lăsați în voia soartei. Avram Iancu, dezamăgit, refuză orice răsplată pentru el; mai mult chiar, vine în conflict cu autoritățile împărătești care îl umilesc și îl tratează în mod nevrednic ținându-l închis la Alba Iulia în aceeași temniță în care fuseseră închiși cândva Horia, Cloșca și Crișan. Deprimat și bolnav, rătăcește mulți ani prin Munții Apuseni, cântând doine din fluier. Mormântul lui se
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Alții își pun imaginația în lucrare pentru a legitima anumite pretenții, anumite atitudini sau anumite poze... Unii, în fine (sinceri aceștia), sunt stăpâniți de o stranie dorință a de a se acuza, de a retrăi suferințele vechi, de a se umili, divulgându-și viciile, descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea"... În celebrele Confesiuni ale sfântului Augustin, l-a impresionat "povestirea anilor de pasiune și libertinaj petrecuți la Cartagina". A zăbovit pe mărturisirile de mare sinceritate ale lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
realitate. Alții își pun imaginația în lucrare pentru a legitima anumite pretenții, anumite atitudini sau anumite poze... Unii, în fine (sinceri aceștia), sunt stăpâniți de o stranie dorință de a se acuza, de a retrăi suferințe vechi, de a se umili, divulgându-și vițiile, descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea... Ipoteza din urmă, cea mai puțin obicinuită desigur, îmi pare cea mai interesantă. Ea formează cazul lui Jean Jacques din "Confessions". În ea ar intra cazurile câtorva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
celor virtuoși... Dacă, după ani de încercări, n-ar fi ajuns decât un învins, un dezgustat, un sceptic, un îmbătrânit fără vreme, cu părul alb, cu fruntea zbârcită, cu umerii gârbovi, cu sufletul sterp? Cine poate ști? Decât zdrobit, micșorat, umilit sub povara vieții, nu e oare de preferat să cazi din timp, senin și zâmbitor, în triumful morții? Am scormonit amintirile, am șters praful depus pe imaginile scumpe, m-am întors pe urme nesigure îndărăt... Și acum stau trist în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ne face cu ochiul nouă. Ați văzut ce fețe fericite au părinții careși aduc progeniturile astfel dresate să facă pe placul oamenilor mari? Îi vede o țară întreagă la televizor și pentru asta ar fi dispuși la orice. Chiar săși umilească propriul copil. Aceasta dacă e să ne referim la ce se întâmplă atunci, pe loc, căci nu mai vorbim de cum își pregătesc ei odrasla pentru viață sădind în ea toate chestiile acelea. Își „formează“ copilul pentru emisiunea lui Ianțu și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
simbolic, la luptă prin intermediul fotbalului. Să ne gândim, de exemplu, la cât de importante sunt pentru români meciurile cu Ungaria. Nimeni nu mai pornește astăzi un război împotriva vecinilor noștri, așa cum mulți șiar dori, dar bărbatul român are posibilitatea să umilească tribul vecin și să și exprime pulsiunile violente față de el cu ocazia unui meci de fotbal. Că lucrurile stau așa, că fotbalul este un mod de manifestare a tribalismului, o dovedește și faptul că victoriile intră în istorie. Oamenii țin
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Ce nu fac mulți. Prin fundațiile sale, încurajează performanțele tinerilor talentați, îi ajută săși întregească educația și îi ajută pe cei oropsiți de soartă să ducă o viață mai bună. Iar ca om politic, acționează pentru ca românii să nu fie umiliți în țara lor.“ Mare om, mare caracter, ce mai! Pe scurt, asistăm la fericita întâlnire dintre petic și sac. Adică dintre lingău și cel care se înnebunește după osanale. Mihai Gâdea este făcut pentru Dan Voiculescu și viceversa. Trăim, ca
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mințile ca să nu se răzbune, masacrează o turmă de vite crezînd că masacrează căpeteniile ahee; rîde demențial acoperind cu invective și biciuind pînă la moarte un berbec pe care-l ia drept Ulise; a doua zi Își recapătă luciditatea și, umilit de rușinea nebuniei sale care-l făcuse de rîsul adversarilor, Își străpunge trupul cu sabia. Pentru o zi el a fost un Don Quijote avant la lettre; dar un Don Quijote care nu rămîne Înlăuntrul iluziei sale și, trezindu-se, vede morile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la ele peste zi, făcând, de asemenea, și cele trei dialoguri, cum se va spune mai departe. ȘTREI FELURI DE UMILINță.ț 165. Primul fel de umilință este necesar pentru mântuirea veșnică, și anume să mă cobor și să mă umilesc pe cât îmi e cu putință, pentru ca în toate să mă supun legii lui Dumnezeu, Domnul nostru, astfel încât, chiar dacă aș fi făcut stăpân peste toate lucrurile create în această lume, nici măcar pentru propria mea viață vremelnică să nu cumpănesc nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
consolării spirituale. 323. A zecea regulă. Cine se află în consolare să se gândească cum se va afla în dezolarea care va veni după aceea, adunând puteri pentru atunci. 324. A unsprezecea. Cine este consolat să se străduiască să se umilească și să se înjosească atât cât îi stă în putință, gândindu-se cât e de neputincios în dezolare fără acest har sau consolare. Dimpotrivă, să se gândească cel care se află în dezolare că poate multe cu ajutorul harului îndestulător, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe mulți alții. - Și acum ce ai e de gând să faci? - Să fac ce, mamă? - Cu căsnicia ta. - Ce ai făcut și tu cu a ta. - La mine era cu totul altceva. Știi că taicătu mă teroriza verbal, mă umilea, nu mă respecta, nu-mi aducea salariul în casă, vă bătea pe voi și câte și mai câte lucruri care nu se pot spune se întâmplau. Trebuie să admitem faptul că nu întotdeauna viața te premiază. Văzând chipul serios al
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
criză, strînge ea din umeri ca o scuză că e îmbrăcată în fugă, cu pardesiul direct peste capot, pe care l-am zărit cînd și-a aranjat mai bine eșarfa la gît. "Asta să fie oare Brîndușa care m-a umilit dimineață?! mă străbate un gînd. Brîndușa care strînge declarații..." Aș fi preferat să aibă o criză de nervi, doamnă, și să vă strîngă de gît, îi spun calm. Vorbele mele o lovesc pe Brîndușa ca o palmă dată pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să mă duc la școală și, de cum am să trec pragul, menghina are să mă sugrume: „Tovaroș, tovaroș! Corp didactic „mârșav!“** Cozile de topor care ne ocărăsc, pasă mite ca să ne facă bine, să ne educe! Cozile de topor care ne umilesc, ne amenință și ne torturează cu aerul lor victo rios, la tot pasul; întorc capul, prefăcându se că nu te văd, ca pe urmă să dea raportul despre tine. Și încă atâtea, atâtea altele. [...] Ești copil dacă îți închipui că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui B[ălăcioiu] plecând jefuită de pe pământul strămoșilor ei. Nu vă permit să mergeți alături de mine“. Pe urmă, cum jandarmul îi zicea „mamă“, i-a tăiat scurt vorba: „Asta-i culmea, îți interzic să-mi spui mamă, sărăntocule!“ Și celălalt, umilit: „Da’ cum să vă spunem?“ „Cum?“ a replicat ea. „Cocoană.“ „Nu mai sunt cocoane“, a zis el. „Ba da. Ai una chiar în fața ta“. [...] Când am ajuns la Slat[ina], se duseseră cu toții după viza săptămânală (sâmbătă); eram la Rodica
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
doare să mă gândesc că tu, la Paris, ești doar decent îmbrăcată; atâta am visat pentru tine bogăție, cuib vătuit și caleașcă! Te rog îngrijește-te, îngrijește-ți garderoba; gândul de a te ști purtând aceleași rochii ca aici mă umilea. Îmi place ideea unei garderobe modeste, dar nu pentru tine, mica mea regină. Fii mai ales atentă la pantofi. Nimic nu declasează mai grav o femeie, din punct de vedere vestimentar, bineîn țeles, decât pantofii scâlciați. Aici, aproape că nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lor după deportare, Emil Cioran și-a exprimat sentimentele În felul său, paradoxal și aforistic : „Fapta cea mai gravă comisă de naziști nu sunt lagărele de concentrare, ci steaua galbenă. E mai puțin grav să fii ucis decât să fii umilit” <endnote id="(890, p. 236)"/>. Chiar și un ofițer german aflat În Parisul ocupat de Wehrmacht se simțea rușinat când vedea evrei purtând pe piept steaua galbenă. „Pe Rue Royale am Întâlnit pentru prima dată În viață steaua galbenă, purtată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]