23,058 matches
-
pilule puțoilor bătrîni și patetici și că e un funcționar ridicat În slăvi, așa cum sînt În ziua de azi și polițaii, profesorii și asistenții sociali, mai mult decît atît nu se poate. Medicul nostru, În general plin de viață, ne umple cu putoarea deprimantă a eșecului lui, putoarea unui om pe care l-au ajuns din urmă propriile-i limite. E o duhoare cu care ne-am obișnuit În ultima vreme. Emană din fiece por bolnav al trupului meu, la fel de veritabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Îndrăgostit și după ce te-ai Întors de la Londra, unde ai lucrat la poliția metropolitană, te-ai căsătorit. Schimb canalele. Un documentar despre Margaret Thatcher. Dar impulsurile sînt totuși În tine. Impulsul să rănești și să controlezi, pentru a Încerca să umpli golul dinăuntrul tău. Te gîndești la bărbatul care te-a zămislit. Îl respingi și ești mîndru. Imboldul de a răni, de a umili și de a controla este puternic În tine. Să te răzbuni pe ei Într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
viermănos, lichea puturoasă, necredinciosule. Aici sunt ,, Psalmii,,. De aproape douăzeci de ani n-am mai ținut În mână o asemenea carte. Doamne, chiar În ziua de Crăciun! -Credeam că o să găsim În pachet fripturi de porcușori omorâți În somn, cozonac umplut cu migdale și câteva bancnote mototolite. Antoniu se ridică cu greu din cauza straturilor de haine cu care e Îmbrăcat, de pe unul din scaunele din șandrama, carcasa unui fost televizor și pune cartea pe locul unde doarme, cu mare grijă. Frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
buzele fleșcăite și, se ridică cu greu de pe mormanul de cârpe, ,,patul,, În care visează, noaptea, fiecare din ei, lumea lui secretă de dezrădăcinat. Prin fereastra minusculă, murdară, lumina intră Îmbolnăvind și Întristând și mai mult cele câteva lucruri care umplu adăpostul. -Acum câteva zile, când am aderat la Uniunea Europeană, și cerul părea o tranșee de artificii multicolore, tu sforăiai ca un porc. Ai dreptate te-ai născut fără suflet, dar și fără minte. -Ce dracu mai e și ,,aderarea,, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
doară ochii de atâta citit și cartea mi-a căzut din mână, am adormit. Cineva mi-a dat În vis un buchet de flori de păducel, și un colac de salvare din zahăr candel. Aerul din jur mirosea a prăjituri umplute cu magiun, și o pisică lingușitoare Își freca blana neagră, mătăsoasă, de obrajii mei. Primul obiect pe care-l văd când mă trezesc din somn este oala de noapte din faianță de Salzburg, un obiect funcțional și azi, desăvârșit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu tine aerul de care spui, dintr-un motiv simplu: din disperare. Se aude șuieratul trenului și lovituri de ciocan la intervale egale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de care spui, dintr-un motiv simplu: din disperare. Se aude șuieratul trenului și lovituri de ciocan la intervale egale de timp, pe șinele de cale ferată. Kawabata Începe să soarbă din ceai și, după prima Înghițitură, ochii i se umplu de lacrimi. În depărtare, orașul pare un vapor luminat, pregătit de un mare bal. Cu obrajii lipiți de ferestruica murdară, Antoniu privește afară, și vede ca prin ceață, În depărtare beția de lumini a orașului, departe, inaccesibilă. Un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
moartea te va elibera, și-ți dau dreptate. Dar cenușa tot n-am să ți-o arunc la gunoi, am s-o țin Într-o cutie și o să-ți citesc mai departe din ,,Psalmi,,. -Privește cerul Kawabata, uite, s-a umplut de cocori !. O muzică țigănească, și țipetele unor copii care se joacă, se aud cu mici Întreruperi dinspre zona centrală a ghetoului. Antoniu Își dă seama că, la trei luni de la aderarea țării la Uniunea Europeană, glodul și miazmele , sunt neclintite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și naiv.. Prezența ei Încălzea sufletul bătătorit de mizerie al lui Antoniu. Primul gest pe care l-a făcut Plăcințica intrând În viața lui Antoniu, a fost să spele toate cârpele care acopereau priciul ce ținea loc de pat. A umplut ligheanul de aluminiu cu apă, ce curgea la cișmea gata Încălzită de soarele care Înfierbântase totul, a cumpărat apoi o punguță de detergent, și, a Început să spele. O scenă casnică pe care Antoniu n-o mai trăise În anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o școală de hipoacuzici, un om sever și lipsit de imaginație l-a aruncat la gunoi fără nici un regret. M-am dus pe furiș, l-am recuperat și Îl păstrez cu sfințenie și astăzi. Mă Întrerupe, vrea să mănânce ciuperci umplute cu cașcaval și să bea o bere Hopffen. Nu are Încredere În mine. Încerc să-i descifrez de mult timp trecutul, dar nu reușesc. Afișează o sinceritate care mă sperie și de aceea nu cred că se poate vorbi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
peste cotloanele lor, zac peste tot, s-au Înălțat până la cer, le intră În nări duhoarea lor insuportabilă, Îi Împiedică să doarmă, stau agățate de de ei ca niște platoșe, nu Îi lasă să gândească, și nici să spere. Îi umplu de gândaci și de șobolani. Angajatul ICAB-ului e alergat până la calea ferată și puțin mai lipsește ca o ploaie de pietre să zboare spre țeasta lui. De fiecare dată, revoltații renunță În ultima clipă să-l hăcuiască pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ales vara, când gunoaiele Înfloresc și se lichefiază . ,,Profesorului,, Îi vine Însfârșit rândul la șuvița de apă călâie. Își spală Întâi fața, ca un șofer de tir , coborât din mașină după un drum lung, la marginea unei șosele, după care umple până la refuz vasul de tinichea și revine pe aleea ,,Păpădiei,, numărul 8. Plăcințica Îl Întâmpină În fața ușii, cu un zâmbet luminos pe buze, Îi ia vasul din mână și Își toarnă cu voluptate, toată apa În cap. Părul, tricoul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a vaselină, a transpirație și a vin acru. Bicicleta pe care nu m-am urcat niciodată stă rezemată de un dulap de fier din garaj și tata o mângâie ca pe un copil. În bucătărie mă simt bine. Mama a umplut castronul alb cu salată de roșii cu ceapă. Mâncăm toți trei salată de roșii cu brânză și bem ceai. Sunt pregătit să fac turul meu zilnic pe străzile din jurul casei. ,,Oligofrenule!,, Îmi strigă o puștoaică obraznică, care duce de zgardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
păreau niște vrăjitori. Mai ales din cauza fețelor supte și a hainelor ponosite. Învățam la școală că democrația Îi dă omului libertatea de-a alege ce i se potrivește lui mai bine. Eu nu cred că armatele de vagabonzi cerșetori care umplu țara au vrut de bună voie să fie cerșetori. -Ce naivă ești! Mie nu mi-a lipsit nimic, nu m-a Împins nimeni; am pierdut tot, vagabondez și cerșesc de aproape trei decenii.,, -Poate și tu suferi ca și mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
transcris pentru tine Psalmul 127. Mi-a plăcut foarte mult. Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui Plăcințica este o răsplată. Ca niște săgeți În mâna unui viteaz, așa sunt fiii tinereții. Ferice de omul care și-a umplut tolba cu ele; lor nu le va fi rușine când vor vorbi cu vrășmașii la poartă. Ă Psalmul 127ă Din blocul hâd aflat În mijlocul ghetoului, mirosurile pestilențiale ies În valuri, Împreună cu strigăte, Înjurături și plânsete. Nimic din ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
septembrie. Avea pat de ciment, pernă de ciment,, hârdău de ciment. Și inima lui era de ciment, Împietrită. Pleca departe, cu mașina neagră prăfuită și prost Întreținută, printre dune de nisip și ziduri albe, hieratice. Era un vis care-i umplea memoria și-i amintea alte vise pe care le avusese În adolescență: Întinderi nesfârșite de păduri Încărcate cu roșul petrașcian, albul grigorescian, cracliurile din portretele de copii ale lui Tonitza, verdele lui Iser, Întunericul păstos al lui Schwaitzer-Cumpăna... Vedea norul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
leagănul În care trupușorul pruncului nostru, răspândea un miros de lapte vanilat. Era ea. Nimeni nu poate să-mi scoată asta din cap. La ora trei dupăamiază, am fost la mitingul de protest Împotriva poluării și străzile principale s-au umplut de manifestanți care purtau măști de gaze . Am făcut sex pe bancheta din bucătărie, pentru că nu las nici o femeie să pășească dincolo de pragul ei. Femeia, trecută binișor de prima tinerețe, nu a participat cu prea mult entuziasm la inițiativele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei. Îți dai seama că astea sunt Închipuiri ale minții tale obosite de așteptare. Odată dizolvate imaginile În lumina nisipie a candelabrului, Îți revii Încet, Încet. Sfârșit de octombrie. Bruma a căzut devreme și mirosul de gunoi ars a dispărut. Umpli scrumiera cu mucuri de țigări. Nimeni și nimic nu te poate opri de la gândul răzbunării. Are destule resurse. Dacă s-ar fi Întors smerită călcând treptele din lemn, date cu baiț roșu, te-ai fi bucurat. Îți dai seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spovedești, vrei să-i spui tot ce te frământă, vrei să-ți dea dezlegare de la ...gândurile necurate. Vrei să-ți Încurajeze ura. Totuși Îți este frică. Nu ai Încredere că va păstra taina spovedaniei, ești convins că, după ce Își va umple burdihanul cu mâncare, te va trăda, te va da pe mâna poliției sau și mai rău pe mâna psihiatrilor. Când te gândești la carnea albă a copilului, la moltonașul roz În care era Înfășat, la brațele care-l purtau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zâmbet se zbate la colțurile gurii lui Antoniu, făcându-l și pe bătrân să-și miște barba stufoasă și Încâlcită, semn al unui răspuns la acest semn de afecțiune. Cu mare efort, Kawabata Își mișcă trupul uscat de suferință, și umple plămânii cu aburii parfumați ai ceaiului. În curând, după ce se va mai răci, Îl va bea cu lăcomie. -Cum te-ai târât până aici În halul de slăbiciune, În care ești? -Cu gree-uu. Fă-ce-am câ-țivaaa pașiii și mă odihnea-mmm. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
știai multă carte, și totuși ai ales să trăiești În mizerie și să aștepți pomana trecătorilor,, . Kawabata Își freacă cu mâinile genunchii amorțiți și se ridică cu greu, ieșind din Încăpere pentru a-și goli vezica, de ceaiul care a umplut-o. Antoniu scoate caietul În care a scris zile În șir, de sub mormanul de cârpe, acolo unde l-a ascuns, Îl șterge de un praf imaginar și, după ce se convinge că totul e În ordine, Îl pune cu grijă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
profil și ,,en face,, ca un delincvent al sărăciei, să-ți golești buzunarele de mărunțișul pătat cu stropi de sudoare, să Înduri teama că imensul cazan cu fiertură se va termina, taman când ai Întins gamela din aluminiu, să-ți umpli Înainte de-a ajunge la finiș plămânii cu mirosul de cartofi și de varză fiartă, pentru că nu se știe niciodată ce-ți rezervă viitorul, când Îți este foame. Lui Antoniu, șirul nesfârșit de abonați la cazanul public, Îi aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
farmec al Întregii ființe și o mare mobilitate a gesturilor.,, -Era frumoasă? Kawabata conturează cu un gest precis al mâinii propriul chip, pentru a părea și mai convingător. -Cum să-ți spun, strigoi puturos? Era luminoasă, o priveai și te umpleai de lumină, uneori aproappe că te orbea strălucirea de pe chipul ei. În seara cu pricina, nu puteam să-mi dau seama ce mă atrage la ea: vorbea mult, zâmbea, Îmi povestea despre familia ei, și, ceea ce m-a mirat, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o zi foarte tristă pentru Antoniu. Kawabata abia poate să bea puțin ceai și să Înghită o bucățică de brânză. Au ciocnit câte un ou roșu, dar bătrânul nu l-a putut mânca, chiar dacă s-a spart și s-a umplut de cracliuri ca un geam lovit de o pietricică.. Bătrânul zace Întins pe spate, Învelit cu grijă de Antoniu, cu pătura. Are frisoane, deși două sticle cu apă caldă sunt lipite În permanență de picioarele lui. Este slăbit și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-După mers Kawabata. Voi fi singurul pământean cu mers de pinguin. -De ce tocmai de pinguin? -De panteră mi-ar fi greu la vârsta mea, iar de crocodil nu mă Încumet pentru că nu l-am studiat,, Ochii lui Antoniu se umplu de lacrimi. -Mersul de pinguin este bun la ceva? -Nu cred, dar te va ajuta pe tine să mă recunoști și să te emoționezi la vederea mea. -S-a făcut! Așa rămâne. O să te recunosc ușor printre oamenii care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]