KorAP: Find »[drukola/base=ungar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...323 >

8,054 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

cehoslovac era o filială a secțiunii centrale comuniste din Berlin, se afla subordonat G.P.U.-ului din Viena, și era împărțit în două subbirouri. Primul, al minorității germane îl avea în frunte pe I. Grun, iar al doilea, al minorităților ungară, ucraineană și poloneză, pe Wolski, Schewikin și Magyar. Un alt birou se ocupa de România și Ungaria, fiind condus de Vl. Sarabijanov și, evident, divizat în două subbirouri. Cel maghiar era condus de E. Bulinger și Al. Garbay, în timp ce subbiroul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
baza fundamentală a noii politici a sovietelor proclamată în congresul din luna octombrie [1926-n.n.] și sprijinită de partidul dreptei a lui Stalin”. Tot în Viena și-a desfășurat activitatea în primii ani după 1918 și Comisia de lichidare ungară, compusă din ministrul secretar de stat Ladislau Szalay, locotenent-colonel Fogarassy, șeful Secției Prizonieri, maior Georg Karrasz, șeful Secției Administrative, Radic, ajutor, Faschind, director al Cancelariei și Frimmel, ajutor. Oficial, această structură s-a ocupat cu lichidarea datoriilor Imperiului Austro-Ungar și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
datoriilor Imperiului Austro-Ungar și departajarea sarcinilor ce reveneau celor două țări, Austria și Ungaria, ca succesoare ale fostei monarhii. Pe de altă parte, sub această acoperire, agentura D.P.S.G. a identificat, în 1922, „una din cele mai vaste organizații de spionaj” ungar în centrul Europei, cu misiuni subversive asupra vecinilor și acțiuni de propagandă în restul continentului. În cadrul Comisiei de lichidare funcționa, practic, Serviciul de Spionaj Militar și Politic, condus de generalul Bela Lehoccky, fost șef al Comisiei și numit consul pe lângă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
centrul Europei, cu misiuni subversive asupra vecinilor și acțiuni de propagandă în restul continentului. În cadrul Comisiei de lichidare funcționa, practic, Serviciul de Spionaj Militar și Politic, condus de generalul Bela Lehoccky, fost șef al Comisiei și numit consul pe lângă Legația ungară din Viena, care avea în atenție atașații militari străini, curierii diplomatici, emigranții și comuniștii unguri aflați în Austria și în țările limitrofe. Serviciul a fost organizat pe următoarele grupe: 1. Grupa emigranților comuniști, condusă de Josef Landler, Bela Vago și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
atenție lucrătorii și micii proprietari rurali. 4. Grupa emigranților, aflată în jurul ziarului „Jevë”, aflată sub conducerea lui Erne Garami și Martin Levaszy, care aparțineau curentului social-democrat de dreapta, bazat pe grupurile liberale și burgheze. Acțiunea de supraveghere a grupurilor politice ungare aflate în Austria a fost coordonată de dr. Nikolaus B. von Medve, fost prefect al comitatului Hunyadi (1904-1905), secretar al ministrului Theodor Barthyanyi, consilier de legație la Viena (1918), unde a urmărit activitatea liderilor politici emigrați din Ungaria. Acțiunea sa

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
locotenentul Narcis Jeszenski și Kostics Jövö, care se aflau la București. Organele D.P.S.G. au identificat întreaga organizare a secțiunii românești, agenții informatori, biroul de presă și modul de propagandă a acestora. Totodată, a fost documentată „o strânsă legătură” între organizațiile ungare din Viena și cele din București, astfel încât acțiunile de monitorizare și deconspirare au fost continuate. O analiză a Inspectoratului General de Siguranță din Transilvania a arătat că obiectivele Ungariei sunt „alimentarea iredentismului și urii de rasă” în statele succesorale Imperiului

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
grea a locuitorilor și problemele de ordine și siguranță cu care se confruntă. Prima problemă era aceea a lipsei de personal românesc în administrație: politica „e și azi tot cea ungurească”, funcționarii nu cunoșteau limba română și „sunt agenții guvernului ungar”, lucrând neglijent și provocând nemulțumiri. Judecătorii, „afară de 2-3 români”, au rămas cei dinainte de război, iar justiția era apreciată că funcționează „șchiopătând”. Armata română nu era bine văzută, din cauza rechizițiilor și din cauza deselor schimbări de mari unități în zonă, fapt care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
frontierei cu Ungaria pentru călătorii, reglementarea situației străinilor din țară, expulzarea persoanelor considerate periculoase pentru ordinea publică și siguranța statului. Anul 1919 a fost unul dramatic pentru ardeleni, regiunea fiind o zonă de război între trupele române și cele bolșevice ungare. Guvernul de la Budapesta nu a fost dispus să recunoască pierderea Transilvaniei, nici prin dreptul cetățenilor majoritari de a-și alege singuri destinul și nici cu prevederile Conferinței de Pace de la Paris. Ca orice zonă de conflict, aici s-au înregistrat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
orice zonă de conflict, aici s-au înregistrat operații militare, distrugeri, pierderi umane și materiale, dar și rechiziții asupra unei populații suprasaturate de ororile conflictului care, parcă, nu se mai termina. După trecerea Tisei și intrarea trupelor române pe teritoriul ungar, situația locuitorilor din vestul țării a cunoscut o sensibilă îmbunătățire. Instaurarea administrației române, atât civile cât și militare, a introdus sentimentul de siguranță publică și, mai ales, privată. Primele grupuri etnice de minoritari din Transilvania care și-au declarat adeziunea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pe de altă parte, s-a resimțit o lipsa de informare și colaborare reciprocă, în desfășurarea unor acțiuni comune, între Poliție, Siguranță, Jandarmerie și Armată, în vederea combaterii flagelului bolșevic. Un alt pericol asimetric apărut după Marea Unire a fost terorismul ungar, creat pe baza ideologiei revizioniste, de reluare a Transilvaniei prin orice mijloace. Primele manifestări au avut loc în timpul campaniei armatei române împotriva regimului comunist din Ungaria, în care au fost îmbinate acțiuni de propagandă, sabotaj și terorism. Comunismul ungar nu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
terorismul ungar, creat pe baza ideologiei revizioniste, de reluare a Transilvaniei prin orice mijloace. Primele manifestări au avut loc în timpul campaniei armatei române împotriva regimului comunist din Ungaria, în care au fost îmbinate acțiuni de propagandă, sabotaj și terorism. Comunismul ungar nu a reprezentat o doctrină de luptă politico-socială, ci un mijloc de a destabiliza situația politică și militară a statelor vecine, pentru a le putea smulge teritoriile obținute la tratatele de pace. Pentru început, o propagandă asiduă, atât în teritoriul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
române au vizat descurajarea manifestărilor de bucurie pentru Unirea Transilvaniei cu România, compromiterea ideii de autoritate și un motiv de propagandă în străinătate, unde jafurile și atrocitățile maghiare au fost prezentate ca o reacție „naturală și spontană” împotriva dezmembrării teritoriului ungar. O a doua direcție teroristă a vizat trupele române, în mod special îngreunarea cât mai mult posibil a acțiunilor militare, favorizarea unei ofensive ungare în Ardeal și întreținerea unui focar de conflict armat în centrul Europei. Violențele au fost comise

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
jafurile și atrocitățile maghiare au fost prezentate ca o reacție „naturală și spontană” împotriva dezmembrării teritoriului ungar. O a doua direcție teroristă a vizat trupele române, în mod special îngreunarea cât mai mult posibil a acțiunilor militare, favorizarea unei ofensive ungare în Ardeal și întreținerea unui focar de conflict armat în centrul Europei. Violențele au fost comise de bande puternic înarmate, alcătuite din dezertori, naționaliști, infractori sau intelectuali radicali, organizate de Budapesta și camuflate de minoritatea maghiară din regiune. La 14

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
alături de Consiliul Dirigent, în palatul comandamentului de corp de armată din localitate. La 10 decembrie 1918, Secția Militară a transmis către structurile teritoriale un ordin circular privind elaborarea și expedierea, săptămânal, unui raport informativ care să cuprindă: - situația gărzilor române, ungare și săsești (numărul oamenilor înarmați și neînarmați, dislocarea acestora, valoarea militară etc.); - identificarea depozitelor militare și de alimente și situația acestora; - legături cu gărzile vecine, evenimente de într-ajutoare sau de conflict; - situația trupelor române și aliate, în cazul când

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pentru ofițerii de informații, cu obiectivele „de însemnătate” pe care aceștia trebuiau să le obțină prin „orișice mijloace”. Datele de interes care trebuiau culese și raportate au fost: 1. Situația, starea, înarmarea, numărul și activitatea: a) comandamentelor și formațiunilor trupelor ungare; b) gărzilor maghiare; c) comandamentelor și trupelor Antantei și române; d) comandamentelor și trupelor germane; e) gărzilor române. 2. Mișcări, transporturi, concentrări de trupe. 3. Situația politică: a) ținuta și mișcările naționalităților/partidelor; b) siguranța publică. 4. Informații diverse. 5

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Informații, prin curier, dar cazurile urgente puteau fi raportate imediat, eventual prin telegraf. Principala acțiune derulată pe teren de elementele umane ale Biroului de Informații al Secției Militare a fost documentarea și combaterea acțiunilor subversive ale unităților militare sau paramilitare ungare. La 5 decembrie 1918, în comuna Lăpușul Românesc, militari unguri din Regimentul 39 Infanterie Debrețin au deschis focul asupra unui grup de români, ucigând 26 și rănind 90 dintre aceștia. În localitățile Chereuș, Covăsinți și Curți, Secția Militară a documentat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Intervenția rapidă și eficientă a armatei române, efectuată în urma informațiilor anticipative furnizate de Secția Militară, a evitat o nouă baie de sânge românesc. Unul din succesele de marcă ale acestei structuri informative a fost obținerea planului de campanie al armatei ungare împotriva României, în care au fost redate orele exacte ale declanșării atacului, direcțiile de acțiune, unitățile utilizate și orarul bombardamentelor de artilerie. La 15 martie 1919, Consiliul Dirigent a fost informat despre românii care s-au înscris în mișcarea bolșevică

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
împotriva României, în care au fost redate orele exacte ale declanșării atacului, direcțiile de acțiune, unitățile utilizate și orarul bombardamentelor de artilerie. La 15 martie 1919, Consiliul Dirigent a fost informat despre românii care s-au înscris în mișcarea bolșevică ungară. Datele au fost obținute de un agent „intrat în comuniunea bolșevicilor” chiar la Budapesta, care a comunicat datele de identificare și data la care cei în cauză au aderat la partidul de extremă stânga. Biroul de Informații a fost condus

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
bune condiții a activității informative și contrainformative. Alături de trupele combatante, structurile informative și contrainformative militare, reorganizate și profesionalizate, au asigurat un flux continuu de date privind inamicii mai vechi (Puterile Centrale) sau mai noi (bandele bolșevice și ucrainene, armata bolșevică ungară etc.), concomitent cu desfășurarea unor acțiuni de contraspionaj eficiente împotriva noilor amenințări asimetrice, care au continuat și în perioada următoare, în scopul de a întăriri și edifica securitatea României Mari. La mobilizarea armatei române (28 octombrie/10 noiembrie 1918), structurile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
paralel, și-au reluat activitatea un serviciu de propagandă și un serviciu de presă, utilizate în susținerea intereselor germane în afara granițelor. Legăturile strânse între Berlin și Budapesta au fost marcate, în domeniul colaborării informative, de înființarea unui centru de spionaj ungar în capitala Germaniei. Condus de căpitanul conte Aladar Vespremenyi și îndreptat contra Cehoslovaciei, Iugoslaviei și României, acest oficiu a trimis agenți de altă naționalitate (nu unguri) care, sub pretextul afacerilor, uneori ca reprezentanți ai unor firme germane, au efectuat „un

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Iugoslaviei și României, acest oficiu a trimis agenți de altă naționalitate (nu unguri) care, sub pretextul afacerilor, uneori ca reprezentanți ai unor firme germane, au efectuat „un intens spionaj” în zonele de interes. Printre rezultatele obținute de serviciul de informații ungar s-a numărat atragerea la colaborare a unor cetățeni englezi, americani, francezi și italieni, dintre care unii au ocupat funcții diplomatice, inclusiv în România. De asemenea, o serie de ofițeri activi și de rezervă din armatele aliate „fac încă spionaj

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ofițer dezertor, caracterizat drept „om cult și inteligent”, avea o situație materială mizeră, însă s-a arătat dispus să ajute cauza românească contra reabilitării și a unei remunerații lunare. - Romulus Popescu, fost agent al maiorului Palle din serviciul de informații ungar, apreciat ca un „agent foarte iscusit”, cu posibilități în Ungaria, s-a arătat dispus să schimbe tabăra în contrapartida unei reabilitări. Căpitanul Roman a propus Secției a V-a Informații să accepte, în principiu, oferta lui Moseanu, permițându-i să

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și a le transporta în Serbia. O lună mai târziu, „Buletinul de Informații”, elaborat pe baza datelor expediate de agenții 39 și 46, a concluzionat că „cele mai mari mizerii” le îndură populația românească din zona Reșița-Bocșa-Oravița-Seasca-Montană-Iam, unde administrația locală ungară și armata sârbă au aplicat metode de intimidare și teroare. Țăranii au fost spoliați de bani, fie pentru cauze fictive, fie pentru a scăpa de arestare și deportare, fie pentru pretinse daune produse unor persoane sau societăți maghiare. Numai comuna

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și distribuția celor aduse din afara regiunii, cu excepția cotidianului „Înainte” din Timișoara, care a criticat situația din România și a promovat o politică antidinastică. Sediul redacției a fost documentat ca un loc de întâlnire pentru adepții ideilor social-bolșevice. Trupa de teatru ungar din Timișoara a fost înlocuită cu una sârbă, a fost înființat un inspectorat minier pentru regiunea Caraș-Severin, un inspector sârb a verificat didactic și administrativ școlile românești, iar militarii sârbi din regiune „iau în râs” știrile despre evacuarea Banatului. Nu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
jug economic”, a încercat să se răzbune asupra celor care au visat și au acționat pentru a înfăptui România Mare. În mod deosebit, activitatea firmei s-a dovedit „dușmănoasă și păgubitoare” pentru toți cetățenii români din Banat. Prin reintegrarea administrației ungare au revenit în funcțiile deținute toți notarii alungați de români, care au inițiat acțiuni de răzbunare. La polul opus s-a situat minoritatea șvabă din Banat, care s-a arătat favorabilă alipirii la România. Motivul principal a fost antipatia față de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]