13,755 matches
-
la marginea intrării, strigând. „Atenție la mine...! Când dau comanda, Începeți să vă Îmbrăcați. Pentru treaba asta uite, aveți la dispoziție, două minute. Atențiune, echipareaaa...!” Liberii se distrau râzând cu hohote, iar la câteva secunde apărură și câțiva gardieni În uniformă ce văzând spectacolul Își dădeau coate amuzându-se copios. Cum am mai arătat, camera fiind extrem de mică pentru cei douăsute cinci zeci ori trei sute arestați, pentru a Încăpea toți Înăuntru era necesar să Înfigă unul În celălat În cele mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din moment ce aștepta răspuns dela unele reclamații făcute Împotriva Lct.Col.Tudose Ion, Îi era jenă și teamă să nu se amestece prea mult iervențiile. Acum Însă era momentul...! Generalul Andruță Ceușescu, Îl primi politicos cu mâna Întinsă și costumat În uniformă militară În timp ce vestonul era Înzorzonat cu multiple decorații strălucitoare, slab și mic de statură semăna bine cu fratele său Dictatorul, Încât parcă era pregătit pentru un spectacol de varietăți și, Îi zise. „Tovarășe inginer, fata mea Claudia este foarte mulțumită
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
va veni Însă, nesperat de curând...! XI ATENA După cum a promis, Lct. Col. Tudose Ion demară În forță o amplă acțiune de intimidare - desinformare, a beneficiarilor ce aveau relații profesionale cu Tony Pavone, hotărât să-l lichideze repede. Împopoțonat În uniforma lui militară ce numai la vedera acestui echipament special conceput după modelul sovietic pentru a inspira populației teamă, intra vijelios, cu tonul ridicat, acolo unde Tony Pavone aveaun contract de construcții mai valoros, solicita actele la verificare, ordonând imediat anularea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
german, Învățate dela mătușa mea care vorbea destul de bine, pur si simplu suficient de repede am intrat În grația nemților, ce râdeau de mine de felul scâlcit cum pronunțam propozițiile iar de multe ori mă corectau, amuzându-se. Chiar În uniforma militară, soldații erau incredibil de curați și mirosind a parfum plăcut Încât, te Îndemna fantezia să-i Îmbrățișezi și să-i săruți. Probabil erau bine retribuiți ca să-mi facă mie atâtea substanțiale cadouri iar uneori Își mai permiteu să contacteze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
A doua zi dimineță, am revenit În Canal Street, zonă fierbinte a orașului și unde agresorii pot fi amestecați În mulțimea pietonilor ce căscau gura la vitrinele burdușite cu obiecte aurifere și pendulând și căutând cu privirea un polițist În uniformă care să avertizeze un potențial agresor, mi-am pierdut vremea...! După informațiile primite dela un cunoscut, poliția New York-lui, nu patrulează pe străzile orașului. Poliția intervine numai după ce victima e agresată ori omorâtă și numai după ce agresolul a avut timp
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
despre autobuzul ce traversa orașul, și la ora asta din noapte, era un autobuz ce-l puteai lua În perfectă siguranță. IV Doctorul Gruner era Îngrijit de asistente particulare zi și noapte. Sammler intră și o găsi pe femeia În uniformă șezând lângă pat. Pacientul dormea. Sammler, vorbind În șoaptă, cu grijă, se prezentă. — Unchiul dânsului - a, da, a zis că s-ar putea să veniți, spuse asistenta. Nu o făcu să sune ca și cum fusese o prevestire plăcută. Sub boneta apretată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
capete și trupuri rase. Și cu gura adormită, strâmbă Într-o parte ca și când Elya, căruia Îi plăcea să spună cum crescuse În Greenpoint printre golani, visa poate gangsteri și focuri de armă. Sub bărbie bandajul arăta ca un guler de uniformă militară. Sammler se gândi la el ca la un om care avea nevoie acută, disperată, de confirmare, de sprijin, de o atingere. Gruner era un om care atingea pe cei din jur. Obiceiul lui, chiar și când era În trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nefericite, Îndârjite, În afara pizmei, a urii și a ostilităților dintre șoferii obișnuiți ai mașinilor mai puțin prestigioase. Dacă parca pe două locuri, nu era asaltat de poliție. Așa cum stătea În picioare lângă acea mașinărie impresionantă, fesele lui, cărora pantalonii de uniformă le dădeau un contur rectiliniu, erau mai aproape de pământ decât ale multor altor oameni. Părea să aibă, În plus, un spirit calm, serios; cute adânci pe față; buze strânse, care nu Îi dezveleau niciodată dinții; păr pieptănat cu cărare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cununi din buzunare. Era doar un evreu bătrân pe care Îl maltrataseră, În care trăseseră, dar pe care cumva nu reușiseră să-l ucidă, omorându-i pe toți ceilalți cu rafalele lor. În transformarea lor ciudată: un popor schimbat În uniformă, deghizat În veștmânt militar și căști, atacând cu mașinării cu scopul de a omorî băieți, fete, bărbați, femei, făcând să curgă sânge, Îngropând și În cele din urmă exhumând și incinerând cadavre putrezite. Omul este un ucigaș. Omul are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din nou viață verde. Te simțeai și scârbit și Învigorat de acest vârtej, de această sălbăticie și dulceață. Apoi - domnul Sammler Își sprijinea cotul pe perna cenușie, odihnindu-și o mână În palma celeilalte - apoi mai erau șoselele gri, galbene, uniforme, din perspectivă inginerească atât de impresionante, din punct de vedere moral, estetic, politic cu totul altceva. O cifră amețitoare de miliarde investite din banul public. Dar, așa cum spunea cineva referindu-se la oameni de stat, cei mai de seamă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de parcă cerul s-a răzvrătit și ne-a luat până și ultima stea îți construiesc avioane, din trupul meu obosit să-mi aduci luna într-o ceașcă de cafea până îmi voi aminti cum să iubesc această cromatică exactă a uniformelor îmbrăcate invers ca într-un univers straniu unde moartea e mai blândă decât o furtună pe Marte. poemul care nu s-a scris m-au trimis să dactilografiez umbre nu era prima oară când luna mă hipnotiza ca un abajur
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Lui de la o cădere la alta mă agăț de piatra aruncată de zidari trei zile și Stânca din vârful unghiului străpunge noaptea cu Lumină inscripții pe două table de piatră priviri obtuze disting închisori cu zece porți ermetice gardieni în uniforme metalice vai se îndepărtează ne apropiem sunt indicatori fosforescenți zece faruri în noapte ghizi însuflețiți ne feresc de drumuri suspecte traversăm în siguranță prin mai verde punctat cu roz alb vară galben pai de pâine caldă toamnă de struguri dulci
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ia dracu! Nu vreau să am de-a face cu ei... După ce mi-am terminat treaba, am coborât în curtea școlii. Descopeream o lume plină de culori, unde profesorii se amestecau cu elevii, unde libertatea nu era constrânsă de o uniformă impusă și de sloganuri care nu spuneau nimic, o lume unde se adunaseră laolaltă toate dialectele din țară și unde fiecare era atent la cum se exprimă pentru a se putea face corect înțeles. Profesorii păreau plictisiți și din mișcările
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un tip de vreo patruzeci de ani, cu un început de chelie, mă privea iscoditor. Hainele nu i se asortau, așa că am dedus imediat că e polițistul Erjikăi. N-am înțeles niciodată de ce oamenii care poartă o viață întreagă o uniformă, uită destul de repede să mai trăiască în civilie. Libertatea de a alege chiar și o simplă haină îi încurca și le făcea viața grea. Pe partea cealaltă a sălii erau părinții Creței care se arătau îngrijorați de soarta fetei lor
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pahar - foarte rar -, Îl vedeam stînd zece-douăzeci de minute fără să scoată un cuvînt... Deodată, cineva șterse geamul dinspre partea mea cu un burete murdar. Am scos capul și am văzut un băiețel de vreo zece ani, Îmbrăcat Într-o uniformă care-i era cam mică, cu o pată mare, ca o chelie, pe partea stîngă a capului. Se uita ca un prost la mine și am avut impresia că e gata-gata să plîngă. — Vă rog să mă scuzați, domnule, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Înseamnă dorință proprie. Toyama: În cazul acesta nu mă mai bag. Vreau să fiu neutru, n-am nevoie de dușmani și nici nu țin să mă pun bine cu nimeni. — Ce albastru e! exclamă amuzat elevul de gimnaziu Îmbrăcat În uniformă, privind cerul. Urmărindu-i privirea, colegii lui inspirară adînc, cu gurile căscate și cu ochii Întredeschiși, de parcă se simțeau stînjeniți. — Zău, băieți! E tare albastru! Dar pe măsură ce albastrul se adîncea, vîntul se intensifica și băieții-și țineau poalele paltoanelor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
avut dureri de cap cumplite În ultima vreme. Fata intră cu spatele În salon, ridicînd mult draperia. Fusta ei strîmtă, cafenie, i se mula pe șolduri, iar ciorapii cu găurele sclipeau ca niște perle. Bluza avea guler croit ca la uniformele militare, iar la manșete aveau nasturi sidefii. În ochi i se citea un zîmbet răutăcios. Turnase cam multă cafea În ceșcuțe și era gata-gata se le verse. Se Întoarse pe tocurile pantofilor (care erau de aceeași culoare ca și fusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lunînd-o spre stația de metrou. Am trecut pe lîngă un cuplu Între două vîrste, care mergea În direcție opusă. Își vîrÎseră gîturile În gulerele paltoanelor ca să se apere de frig și erau puțin cam aduși de spate. Băiețelul Îmbrăcat În uniformă care se afla Între ei le povestea ceva cu multă Însuflețire. Bucățele mici de hîrtie luate de vînt concurau parcă la gura luminată a metroului, care să fie prima. Am luat cina la un restaurant ieftin din fața stației: karQraisu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai rău! Într-o zi l-am scos la răspuns pe Paul dintr-a V-a. Ființa asta, din greșeală, ajunse om; de fapt, trebuia să fie înger. Îl vedeam în fiecare zi, în cizmele lui de cauciuc roșii, cu uniforma veche care-i ajungea până la jumătatea coatelor, pe sub care se vedea un pulover răscusut, cu căciula lui mare, albastră. Dar, crede-mă, Mihaela, era de o candoare nesfârșită, iar când zâmbea avea o inocență biblică. Nu mai era om, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
laș? Nu, n-a fost! Tata tăcea. Tata mergea la defilare. Tata stătea la cozi. Tata se scula de dimineață, când era ziua de votare și vota, așa cum i se cerea. Tata avea copil la școală, trebuia să-i cumpere uniformă, voia să-l dea la facultate, să ajungă domn, „să nu mai tragă la șaibă ca mine”. Îl ura pe Ceaușescu, îi ura pe politruci, dar nu ieșea în stradă, nu protesta, nu voia să am „dosar prost”, să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de lemn sculptat, apoi dispăru și prispa, după aceea și pomii, acum uscați, la urmă nu se mai văzu nici Lung, o ceață - și deodată morții din cel de-al doilea război mondial, îngropați sau neîngropați, trupele noastre despuiate, cu uniformele rupte, căștile într-o parte sau atârnându-le după gât, ori fără, cerând să fie primite la Conferința de Pace care începuse în vara acelui an la Paris. Ușile erau închise, omul în livrea de la intrare părea să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ea îl privea din unghiul celor patru clase primare de la școala evanghelică, se revedea chiar în banca a doua dinspre ușă, unde a stat an de an si-și ștergea nasul cu poalele șorțulețului negru pe care-l purta ca uniformă de școală - el știa, și de asta numai în preajma ei se simțea în adevăr mare, născut pentru un destin anume, ce nu se împlinise din cauza mizeriilor vieții. Era totuși mulțumit și cu ceea ce fusese, căci socotea că funcția ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doar trupele, ele, obișnuite, care veneau din răsărit, prăfuite de drumul lung al stepelor, cu fotografia lui Stalin pe autodubele cu lădițe cu armament și banchete laterale pe care stăteau, fumând, bărbați și femei, primele pe care le vedeam în uniforme de soldați - „vivandierele Rusiei” gândeam dar nu era așa, aflasem mai târziu că luptaseră cot la, cot cu bărbații... Iată imperiul altei lumi, îmi spuneam...și nimeni nu știa nimic despre această lume, noi care priveam de pe trotuare, se vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
făcuseră nimic. Nu se va pricepe niciodată. Timpul se mișca încet, foarte încet. Într-o zi, când trecui pe micul bulevard din fața porții, Anna Viaceslava, uitată din vremea războiului, veni către mine, visam desigur, purta aceeași rochie din vremea refugiului, uniforma ei de elevă, din Cracovia, dar nu era ea sau poate uitase că este ea, ori de mine uitase, căci trecu la un pas, nici-un semn să-și dea seama că eram eu deși mă privi în ochi, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mare cuprindere, se auzea din când în când „O sole mio!”... restul nu se înțelegea. Intrasem emoționat în curte; cum să-i explic că tocmai trecusem pe trotuar, prin fața sorții, ca în urmă cu treisprezece ani, Anna Viaceslava, neschimbată, în uniforma de elevă, atunci abia începuse războiul, era în 1939, - cum să înțeleagă o asemenea realitate? - „Nu se poate, domnule judecător; mi-ar fi spus, unde-ați mai văzut dumneavoastră astfel de lucruri, cum puteți crede așa ceva?” De aceea am tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]