4,445 matches
-
că rădăcinile sale îi fuseseră înfipte în vitalitate, forță, energie, activism. Chiar când caută Indiferența, însă, o face de parcă totul l-ar angaja. „Am patima Indiferenței” (II, 100), spune într-un loc. Numai că țelul rămâne neatins, iar Indiferența, o utopie. Vede în Indiferență înțelepciunea ultimă, dar, cum știm, nu poate depăși limitele anxietății, cu tot ceea ce presupune ea: „Indiferența, semnul prin excelență al unui «suflet nobil». În anxietate intră timorare și chiar poltronerie” (I, 168). Timorare și poltronerie sunt atribute
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
suferință a lui Cioran. Mai ales când carnea lui e întruchiparea însăși a bolii. Or, Cioran nu se poate închipui fără șubreda-i sănătate. „Sunt prizonierul organelor mele” (III, 40), spune într-un loc. Anterior, vorbind despre alegerea sa între Utopie și Apocalipsă, recunoaște: „temperamentul meu a ales. Toate opțiunile mele, înainte de a fi intelectuale, elaborate, conștiente, sunt organice, viscerale” (idem). „Trupul îmi e stăpân” (II, 114), spune Cioran, sau „Trupul nostru ne inspiră doctrinele noastre” (II, 189). Chinuit de plictis
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
birou) Maria: (îngrijorată) Irina, Val, să nu facă vreo prostie! Mi-e frică! Irina: Stai liniștită. Nu-l bănui de gesturi pe care nu le va face niciodată. Val: Poate că s-a dus să găsească... frontiera aceea... Irina: Aiurea! Utopie! Probabil că o să vină cu încă o soluție pe care s-o acceptăm cu înțelegere... în tăcere și disciplină... Îl cunosc prea bine... Îmi pare rău, dar ăsta-i adevărul. (după o scurtă pauză, ușa biroului se deschide încet și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lungă, cât o remușcare/ veștile de un galben canar ale acestor cetăți." Marius Robescu "Ninge la izvoare", Editura Tineretului, 1967; "Viața și petrecerea", E. S. P. L. A., 1969; "Mușuroiul, editura I. Creangă, 1970; "Clar și singurătate", Editura Cartea Românească,1972; "Utopia ninsorii", Editura Cartea Românească, 1975. Dacă Nicolae Prelipceanu și majoritatea poeților din această perioadă exprimă cu nostalgie sentimentul trecerii timpului, Marius Robescu vorbește despre un spațiu fericit, despre o stare de echinox "în care nimeni nu îmbătrânește", un univers în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe genunchii goi". Un acut sentiment al morții apare în poemele "Vremea", "Catran". Sentimentul timpului, ca și la alți poeți, se fixează în ideea repetabilității: Iar timpul e o roată cu spițe/ Prin care lumina se crapă." În ultimul volum "Utopia ninsorii", editura Cartea Românească, 1975, e preocupat de problema artei și a destinului în poezie: "Atât doar poetul trebuie să creadă/ că fericite-i sunt suflarea și destinul". Câteva poeme de dragoste ca "Iartă-l pe cel", " Crezi poate", " Dorm
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a ajuns să fie cunoscut și în celelalte școli. Am fost solicitați să primim ca audienți elevi și profesori din alte școli, pentru a încerca și ei, la rândul lor, o asemenea experiență. b. Demonstrația că transdisciplinaritatea nu e o utopie și că ea se poate transforma într-o practică curentă în școală constituie o altă reușită a proiectului. Evident că transpunerea din teorie în practică ridică probleme și noi întrebări, care încă își caută răspunsul. c. Identificarea punctelor de reflecție
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
unor oameni capabili să înțeleagă sensul și devenirea lumii și a omului; dar acești oameni nu se pot crea decât printr-o educație corespunzătoare. Schimbarea paradigmei educaționale, în conformitate cu paradigma culturală a cosmodernității (transdisciplinarității), caracteristică secolului XXI, pare a fi o utopie; iar această utopie frumoasă ar presupune, în opinia noastră, următorii pași necesari ca să se poată transforma în realitate: * Redefinirea idealului educațional, bazat pe un alt sistem de valori, altul decât cel al societății de consum actuale * Redefinirea finalităților învățământului public
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
să înțeleagă sensul și devenirea lumii și a omului; dar acești oameni nu se pot crea decât printr-o educație corespunzătoare. Schimbarea paradigmei educaționale, în conformitate cu paradigma culturală a cosmodernității (transdisciplinarității), caracteristică secolului XXI, pare a fi o utopie; iar această utopie frumoasă ar presupune, în opinia noastră, următorii pași necesari ca să se poată transforma în realitate: * Redefinirea idealului educațional, bazat pe un alt sistem de valori, altul decât cel al societății de consum actuale * Redefinirea finalităților învățământului public, de masă, în conformitate cu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și, în primul rând, ceea ce am considerat noi revoluția română din 1989. Desfășurată pe scena deschisă vast în toate direcțiile, într-o plastică monumentală, excelent ritmată dinamic și imagistic, între fundalul când albastru siderat (închipuind biroul stingher și fantast al utopiei spulberate), când străjuit de o pânză imensă pe care se prelungesc cruci și morminte, unde își dorm somnul de veci speranțe, vise și cadavre, montare denunță eșecul idealului pervertit de acțiunea socială ideologie degradată în concretul vieții. Decăzută în cea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vedem vreodată. Și așa treceau anii, trecuseră anii... și trăiam ceea ce trăiam în România acum... Apoi m-am gândit la o rezolvare în care să nu existe niciun personaj, ci numai locuri pustii, expresive... și doar necesitatea ființării bisericii. Iluzii, utopii...idei pentru un viitor pe care nu știu dacă o să-l apuc. Între timp MediaPro a renunțat la scenariu din motive financiare (nu aveau un milion de euro) și astfel scenariul a ajuns la Paradox Film, unde Alexandru Iclozan mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
face să fie depășite problemele în care se complac"134. Mai mulți membri ai Grupului celor Zece vor adopta viziu-nea lui Richta: structură socială nouă, fără clase, omul aflat în centrul preocupărilor, știința și tehnica în calitate de mijloace pentru realizarea acestei utopii. Pe 14 și 15 februarie 1970, un seminar organizat de Grupul celor Zece la Chantilly acordă un loc important științelor vieții. Se proiectează redactarea unui "manifest pentru o gîndire politi-că cu fundament științific" și se realizează primul capitol. În acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ar avea o importanța crescută și ar înlocui forțele impersonale și reci ale profitului și competiției economice. Pro-iectul de societate prezentat de Jacques Robin tin-de și el să înlocuiască individualismul prin spiritul comunitar, întrecerea prin cooperare, pentru a constitui o utopie fără clase, care să permită evoluția programată spre o umanitate în progres. Pro-iectul său face apel la o strategie la scara planetară: conceperea de raporturi sociale care respectă comportamentele indivizilor. Pentru a domina orientarea creșterii, el propune, totuși, metode foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
prin binefacerile și prietenia lor pe oamenii care le ofereau o resursă sigură și constantă împotriva plictiselii, un fel de nenorocire ce pare legată în mod deosebit de puterea supremă"143. Legăturile dintre știință și politică sînt adesea foarte puternice: în utopia La Nouvelle Atlantide (Noua Atlantidă), publicată in 1627, Francis Bacon imaginează o societate al cărei principiu de organizare este cel al cercetării științifice. Bacon visează, în virtutea ca-lității sale de om politic, la o ordine socială nouă în care știința ar
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
publicată in 1627, Francis Bacon imaginează o societate al cărei principiu de organizare este cel al cercetării științifice. Bacon visează, în virtutea ca-lității sale de om politic, la o ordine socială nouă în care știința ar face obiectul unei dezvoltări siste-matice144. Utopia lui Bacon vizează recunoașterea legitimității științei moderne ca instrument de cu-noaștere și de acțiune în același timp. Cît despre Condorcet, el se referă la ideea de progres: în spiritul secolului, care vede în progresul cunoașterii instrumentul progresului social și politic
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
abolirea constrângerilor formale, pentru exaltarea libertății depline de creație, pentru primatul sensibilității și al pasiunii asupra rațiunii. Izvoarele artei vor fi de acum universul ilimitat al imaginației, mituri cosmogonice, istorie națională, natură primordială, folclorul, fantasticul. Modelul uman al romanticilor este „utopia unui om excepțional“ (G. Călinescu), care se revoltă și schimbă fața lumii (eul suprapersonalizat). Modelul lumii configurează un univers în continuă devenire, cu cicluri cosmice marcate de cosmogonie și apocatastază (modele filozofice idealiste: Kant, Hegel). Trăsăturile romantismului - Conceptul creativ al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
indirectă ce-i drept, a viziunii lui Dilthey (inclusiv în privința deosebirii lui de romantici vezi I, 3E), dar și o trimitere la resurecția spiritului său în perioada interbelică, ne oferă Othmar Spann, dacă facem abstracție, desigur, de excesele ideologice și utopiile controversatului gânditor austriac: "Universalismul concepe noțiunea de individ astfel încât individul nu deduce de la sine ceea ce este el în sine însuși, existența și esența lui spirituală, ci se edifică și se formează abia în coexistența cu alții; ca să spunem așa, el
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
idei, București, Editura Humanitas, 1990. Edgar Papu, Barocul ca tip de existență, București, Editura Minerva, 1977. Idem, Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, Editura Minerva, 1980. Idem, Apolo sau ontologia clasicismului, București, Editura Eminescu, 1985. Helmuth Plessner, Diesseits der Utopie, Düsseldorf/Köln, E. Diederichs Verlag, 1966. Karl R. Popper, Mizeria istoricismului, București, Editura All, 1998, traducere de Dan Suciu și Adela Zamfir (ed. I: 1944/1945). Heinrich Rickert, Kulturwissenschaft und Naturwissenschaft, (ed. I: 1899), 1926. Manfred Riedel, Comprehensiune sau explicare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
plăcere sexuală aparte, diferită de restul lumii, ci a inventat însăși iluzia existenței acestei plăceri, care trebuie "căutată" în profunzimea sexului și a sufletului uman (a ceea ce este mai "caracteristic" firii și sufletului individului!). Toată această "căutare" a omului este utopia sexului sau ceea ce Foucault numea "plăcerea adevărului despre plăcere, plăcerea de a cunoaște adevărul, de a-l expune, de a-l descoperi, de a fi fascinați la vederea lui, de a-l spune, de a captiva și de a captura
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Platon, și ce n-aș da să fie așa, atunci orice cunoaștere și orice știință ar fi total în afara puterii și ar suspenda ideea de putere politică. Însă în lumea (intelectuală) modernă acest lucru nu se întâmplă decât ca o utopie posibilă. Iluzia că "în spatele oricăror cunoașteri ceea ce se află în joc este o luptă de putere"98 ne conduce într-un joc social-politic al intrigii, unde orice cunoaștere ar avea în ea o luptă de putere, iar cunoașterile s-ar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
esențială în coordonarea relațiilor de putere și a câmpurilor de cunoaștere. Totodată, hiper-disciplinarea societății provoacă reacții adverse... Disciplina devine atât funcție, cât și rezultat al cunoașterii-putere. O cunoaștere bazată pe invenția lui Jeremy Bentham (1748- 1832): panopticul. La început considerată utopie, panopticul devine un imperativ ideologic esențial și funcțional pentru disciplina modernă. După anul 1780, juristul și filosoful englez a scris o serie de scrisori adresate unui anonim. Șapte ani mai târziu, o primă versiune a Panopticon-ului era terminată, deși un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
incompatibilitate majoră între istoria scrisă și realitatea trăită nu se pot reconstitui realitățile așa cum au fost și nu există niciun realism (decât ca doctrină) în întemeierea istoriei scrise. Acel așa cum a fost ne arată întotdeauna că istoriile noastre, aspirante la utopia perfecțiunii, sunt permanent incomplete și imperfecte, tocmai pentru că generațiile de istorici completează cu noi și noi informații și moduri de a gândi ceea ce a fost odată spus/scris de către istoricii din trecut. Trecutul este un loc al fanteziei, spunea Hayden
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu limbajul; mai degrabă ea este legată de posibilitățile de acțiune, de acțiunea însăși, de faptul ca atare; 3) a filosofa pe baza conceptului de libertate este de "un comic amar" sau, poate, dulceag, dar oricum se transformă într-o utopie a gândirii, atât timp cât posibila filosofie nu ține cont de cadrul legal al acțiunii, de modul cum legile oferă sau nu posibilități multiple de acțiune, de condițiile materiale existente la un moment dat în societate; 4) năzuința oamenilor de pe stradă, a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
între muncitori și patroni (burghezia), fără necesitatea umană a unei protecții sociale prin intermediul legilor. Luptele pentru drepturi ale muncitorilor din Anglia, Franța, Germania și SUA nu au rămas fără urmări în gândirea și în practica din secolul al XIX-lea. Utopia unui stat comunist, a acelui stat care ar împărți cetățenilor săi, care, de altfel, îl fac posibil, toată averea de care dispune în mod egal fiecărei familii, este născută din realitatea istorică a anilor 1780-1850. Nu este deloc utopic, nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
s-a anunțat limbajul în sine; limbaj care nu spune și nu arată, dar reprezintă oameni, idei, gânduri. Un limbaj cosubstanțial cunoașterii. Este un limbaj căruia reprezentarea lingvistică, bazată pe diferență, îi face jocul. Un limbaj care a deschis calea utopiei și a imaginației drept modalități de prelucrare a realității. Un limbaj preocupat de tehnica în sine de a spune. Se gândește pe el însuși într-o hegemonie a reprezentărilor. Prin opera lui Velázquez și a lui Vermeer van Delft, reprezentarea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
relații de putere, astfel că nu este deloc întâmplătoare încercarea utopică și niciodată pe deplin reușită a regimurilor politice de a-și subordona istoria scrisă prin control instituțional, prin decizii arbitrare, abuzive și prin monopolizarea mijloacelor de exprimare în masă. Utopia oricărui regim politic ar fi controlul absolut al istoriei. Romanul lui Orwell, 1984 vizează și el această utopie. De ce nu poate fi controlat discursul istoric în totalitate? Pentru că istoria ca disciplină, ca discurs și mod de a scrie nu este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]