2,982 matches
-
al armoniei pe care poetul o sesizează urmând începutului, armonie fără de care nu ar putea exista creația lirică și dragostea: Cuvintele se roteau între noi,/ înainte și înapoi/ și cu cât te iubeam mai mult, cu atât/ repetau, într-un vârtej aproape văzut,/ structura materiei, de la-nceput918. Voi ce vă aveți gura făcută după chipul gurii lui Dumnezeu Gură care-i ordinea însăși Fiți îngăduitori când ne comparați Cu cei ce au fost perfecțiunea ordinei Pe noi care căutăm peste tot
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
încolțim, cuvintele fiind în undele poemelor cultura care o îngrijim prin împlinirea dragostei și perpetuarea divină până la moarte: Cuvintele se roteau, se roteau între noi, înainte și înapoi, și cu cât te iubeam mai mult, cu atât repetau într-un vârtej aproape văzut, structura materiei, de la-nceput1041. Nimic mai sublim n-am putea găsi întru ilustrarea temei noastre decât aceste versuri desprinse parcă de matricea din care coboară mereu sămânța cerului pe pământ, întreținând invidia lui Hermes. Așa că omul are un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
său de vedere, în felul lui limitat și care recunoaște că nu are cum să vadă altfel ocultismul, multitudinea de idei care, sunt convins, pot copleși profanul ca o apă uriașă în care încearcă să înoate fără să-i cunoască vârtejurile și atunci preferă să o privească dintr-o barcă. E greu să înțelegi libera gândire când aripile tale nu au crescut suficient să susțină zborul. Isus a practicat-o și a dăruit-o discipolilor săi, întregii omeniri. Textul de care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pentru un ideal și, cu siguranță, prinși în ghearele morții, s-au gândit la țară, la crâmpeiul lor de țară, nu mai întinsă decât satul și neîndestulătorul lor pământ. S-a spus de către cei care n-au fost prinși în vârtejul morții că moartea de erou, pe câmpul de luptă, este cea mai frumoasă. S-o spunem drept: nu a fost și nu este moarte frumoasă. Să mori sfârtecat, strivit, dezmembrat, să mori în chinuri groaznice, să simți că te părăsește
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
adversarii politici ai lui Iliescu, că și recunoașterea independenței Republicii Moldova a fost o greșeală. Se poate?! În condițiile actuale, ar fi de dorit să nu-i dăm lui Voronin o mână de ajutor ca să întindă „Cortina” pe Prut. Prinși în vârtejul aderării la Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007, lăsăm pe basarabeni cu fața spre Rusia și nu este exclus ca, cel puțin o parte dintre ei, să se simtă trădați și lăsați în voia soartei. Dacă la „Cortina” lui Voronin
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
-ului, poate s-o ducă destul de mult, până când va fi deconectat de la sursa de energie și, atunci, se vor declanșa anticipatele. În noua conjunctură, o alianță la guvernare între PNL și PSD, trâmbițată mai mult de PD-iștii intrați în vârtejul fricii de a rămâne pe dinafară, ar fi o eroare cu urmări neprevăzute, ca într-un mariaj din interes. Chiar lăsând lucrurile să meargă de la sine, pe făgașul lor, fără intervenții și bruscări, fără ifose și pretenții, adică fără umflat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la jafuri, silnicii, furturi, omoruri și chiar urmăreau să pună mâna pe putere. România de atunci avea probleme atât de grele, încât n-a putut da o mână de ajutor frățesc la ce se petrecea dincolo de Prut; basarabenii, prinși în vârtejul revoluțiilor, au trebuit să se descurce singur. Marele noroc l-a avut Basarabia și România de la ardelenii din armata austro-ungară, prizonieri în Rusia, care au cerut insistent să lupte pentru România. O parte dintre aceștia au rămas, în împrejurări foarte
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
spui de dreapta, chiar dacă aplici o politică socială a altei forțe politice. Cuprinși de febra datului în stânga și în dreapta ca într-un concurs gen „cine dă mai mult, acela câștigă!” politicienii s-au luat la întrecere cu promisiunile, antrenând în vârtejul pomenilor și pe parlamentari, cărora nici nu le-a fost prea greu să dea bani din punga altuia. De când Geoană, larg la inimă, a promis 20-25 mii euro celor care se vor întoarce în țară de pe șantierele Europei, pomenile de la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
totul era în creștere, în afară de minte, optimismul ideologic contaminase până și apa de băut, curgea fericirea la robinet, liber, necontorizată, pe săturate. Deja o bună parte dintre noi se obișnuise cu ideea că Românica noastră n-o să fie cuprinsă de vârtejul crizei, cel mult o boare, o adiere, să răcorească mințile înfierbântate, aștepta cu încredere sporuri, măriri salariale nemaiauzite și nemaivăzute pe la alții, se instalase o stare de euforie generală, asemănătoare cu cea care prefațase marea criză economică dintre anii 1929-1933
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Beck, și față de politica excentrică a acestuia, mai ales că, după spusele lui Iorga, Beck "nu avea încredere în armata română"137. Să aruncăm o privire asupra relației lui Iorga cu evoluția situației interne din acești ani fatidici. Odată cu dezlănțuirea vîrtejului, Iorga vedea tot mai mult în rege o garanție a stabilității, mai cu seamă că destabilizarea situației internaționale se reflecta în România printr-o radicalizare a aripii drepte. El repeta fără încetare: "Eu sînt alături de rege". Iorga (ca orice naționalist
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
dacă nu uităm că toate opiniile sale în domenii legate de artă, literatură și moralitate erau completări la principala sa preocupare: România. L-a sprijinit pe rege (care era, din păcate, Carol II) și monarhia deoarece credea că în acest vîrtej amețitor regele era o garanție a stabilității, constituid un bastion al unității naționale împotriva hrăpărețelor partide politice, cu "Suprafanarul" lor, pe de o parte, și detestata "anarhie" a Legiunii, pe de alta. În zilele Anschluss-ului și ale isteriei pe care
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a ține piept pretențiilor revizioniste ale ungurilor" (citat de profesorul Hillgruber, op. cit., p. 118). Iorga era mai puțin decît entuziast în legătură cu considerarea României drept un Rohstoffszone sau Südostraum: "Noi nu sîntem o piață, ci un popor!"21. Se stîrnise un vîrtej de emoții profasciste, ascensiunea nazismului aducînd în discuție politica externă a României. Plus prezența la Palat a Lupeascăi, care era un fel de bubă plină de puroi. Cum afectau toate acestea una dintre problemele centrale ale României Mari, existența a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga va face, în timpul desfășurării campaniei electorale, declarații antisemite mai agresive decît făcuse vreodată tatăl lui40. În toamna lui 1937, interesele României în privința chestiunii evreiești reclamau de la el, după părerea lui Iorga, un fel de acțiune prezumtivă. Din nefericire, în vîrtejul confuz al celei de a doua jumătăți a anului 1937, acest om mare, acest titan intelectual își pierduse o mare parte a simțului perspectivei și al proporției. Iorga nu reușea să facă distincție între ceea ce se afla pe plan secundar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
doilea, Amprenta Romei. Urmează apoi Întemeietorii și (mai important) cel de al patrulea, numit Oamenii ținutului, care este cel mai controversat dintre toate, deoarece se ocupă de mileniul lipsit de documente din istoria românilor. "Oamenii pămîntului" au supraviețuit în acest vîrtej al marilor migrații și al năvălirilor barbare, retrăgîndu-se în codri și în creștetul munților și alcătuind un fel de "români din popor". Cel de al cincilea volum este Cavalerii, care acoperă mijlocul și sfîrșitul Evului Mediu, fondarea Principatelor Române, perioada
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
întotdeauna "comanda timpului". Acest slogan de natură oportunistă protofascistă din lumea politică interlopă a sud-estului Europei este extrem de elocvent în acest context. Cu toate că Iorga nu prea era mulțumit de tonul adoptat de ziarul său sub conducerea lui Cicoș, dat fiind vîrtejul politic, nu a luat nici o măsură împotriva acestuia. După apariția dlui Cocoș la ziar, orice mituitor evreu, orice evreu prins cu un pașaport fals, orice falsificator evreu descoperit și orice manifestare antisemită din România (sau de peste hotare) se bucurau de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
distribuit în Prospero. A fost ultimul rol substanțial pe care l-am jucat. Lizzie era Ariel. Cel mai spiritual, cel mai ciudat de potrivit Ariel pe care l-am văzut vreodată. Dragostea ce mi-o purta o inspira, și în vârtejul acestei magii m-a făcut și pe mine să o iubesc. În chip bizar, am simțit atunci, și acest simțământ stăruie și azi, că o iubeam ca pe un fiu al meu. Adeseori îi plăcea să-mi spună că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plăcere fatalistă să urmăresc valurile, năvălind în groapa rotundă, adâncă și misterioasă, autonimicindu-se în furia clocotitoare a apelor potrivnice de care se izbeau, și pulverizându-se în spumă lăptoasă. Pe urmă, când fluxul se sugea, se pornea în cazan un vârtej mânios care smântânea apa într-o volbură circulară, în graba ei disperată de a se repezi prin canalul strâmt de sub arcul podului, înfruntând pieptiș forța șfichiuitoare a suflului mării. Vântul bătea continuu în acele zile, și când se întețea, valurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
maioul cu inscripția asta. Se găsesc de tot felul prin prăvălii, nu-i nevoie să fii ceea ce scrie pe ele. Continuă pe un ton explicativ: există și maiouri cu inscripții americane, Florida, și... California și... oricine le poate cumpăra. — Înțeleg. Vârtejul gândurilor mele scoase acum la suprafață întrebarea firească, și cea mai stingheritoare: — Ai fost pe la ei? — La ei? La tatăl și la mama ta. Se îmbujor\, roșeața cuprinzându-i cu iuțeală fața și gâtul. — Vreți să spuneți la domnul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
le privești ca pe niște posesiuni, ca pe niște bunuri mobile. Pe femeia asta o privești ca pe un bun al tău. — Să-mi voie să continuu, spuse James. Drama aceasta s-a desfășurat vertiginos, și nu-i decât un vârtej de sentimente și de idei. Afirmi că ai păstrat în toți acești ani în mintea ta imaginea unei pure prime iubiri. S-ar putea să-ți închipui chiar că ai convertit-o într-o valoare supremă, un standard în comparație cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în nenumărate rânduri în imaginație. Când ne-am întâlnit ultima oară și-o fi dat seama cu ușurință că propria lui mânie și violență își găsiseră perechea în sentimentele mele similare. Intuise perfect impulsul meu de a-l îmbrânci în vârtej, atunci când ne-am întâlnit pe podul de piatră. Știa că voiam să-l înlătur din calea mea și poate că-și închipuise cât de departe eram hotărât să ajung, în cele din urmă. Ar fi putut chiar să argumenteze că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și toată gelozia cu ochi-verzi, mai proaspătă ca oricând. Și trebuia să-ți fac un rău. Am vrut pur și simplu să te împing în mare. Eram beat turtă. N-am ales special locul acela, nu m-am gândit la vârtejul acela îngrozitor, cum dracu îi spune... Atunci înseamnă c-ai avut noroc, nu-i așa? La ora asta puteam foarte bine să fiu mort. — Nu-mi pasă, repetă Peregrine. Aș fi preferat să fii mort. M-am gândit o clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spune-mi, Charles, vreau să te întreb ceva. — Ce? — E adevărat că Peregrine a încercat să te omoare? — M-a îmbrâncit în mare. Nu voia să mă ucidă. — Dar ți-a dar brânci în groapa aia groaznică unde e un vârtej cumplit. — Da. — Dumnezeule mare! — Unde te găsești? — La hotelul Raven. Am câteva noutăți pentru tine. — Ce? — Știi de monstruosul film-epopee, pe care are de gând să-l facă Fritzie Eitel, Odiseea? — Da. — Ei bine, mi-a oferit rolul lui Calipso
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cerut nimic pentru mine însumi. Poate că aceasta era o imagine idilică. Poate că aș fi fost tiranic, gelos, totuși mă simt în stare să recunosc absolutul atunci când îl văd, și față de Titus mi-aș fi păstrat credința. Dar prin vârtejul ăsta de gânduri răzlețe se reconstituia mereu aceeași vedenie a lui Titus, în lumina radioasă a mării, zăcând mort, inert, impregnat de apă, cu ochii întredeschiși și cicatricea de pe buză. Trăiam absența lui definitivă ca pe o experiență cu neputință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ar părea că îmi revine senzația: „Așadar și James se îneacă“. Numai că nu părea să fi fost un gând dureros. După aceea, James s-a detașat de stâncă întocmai ca o omidă și s-a târât drept în inima vârtejului. A fost ca și cum ceva lipicios și adeziv s-ar fi dezlipit de la sine. Nu a prins mâna pe care încercam să i-o întind, ci s-a aplecat asupră-mi, și m-a apuca de subțiori, așa cum am relatat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că-i ceva legat de Clement. Mă întreg dacă James era nebun? M-am pomenit punându-mi pentru prima oară această întrebare. Oare asemenea ipoteză n-ar explica o sumedenie de lucruri? De pildă iluzia că m-a ridicat din vârtej ținându-mă de subțiori. Dar stai puțin, asta a fost iluzia mea. Poate că eu sunt nebun? În mod sigur sunt beat, și adineauri chiar am moțăit. E mai târziu decât ora mea de culcare. Statuile lui Buddha s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]