3,889 matches
-
Ibidem, p. 31. 261 este,/ și toți ca pe frumoasa din poveste,/ Toți o sorbesc din ochi. <<Prin grea perdea/ De nouri negri n-a-nflorit vreo stea/ Mai limpede cât Cresida>>, grăiesc/ Acei ce-o văd în negrul ei veșmânt,/ Măcar că ochii ei în gol țintesc,/ Dosită cum stătea-n ungheru-i strâmt/ De lângă prag, mereu cu teama-n gând”968. Asemănător cu unele portrete din Prologul general, imaginea femeii cunoaște un anticlimax, unul dublu chiar.969 După ce a fost înzestrată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
totul specială: perioadele respective se vor dovedi În general importante pentru creativitate și pentru exprimarea sentimentelor. Într-o măsură mai redusă, tranzitul lui Venus retrogradă peste un punct oarecare din tema natală Îi conferă o seducție reînnoită, Îl gătește cu veșminte fermecătoare. Se Întâmplă, de exemplu, frecvent să se constate o mai mare disponibilitate afectivă, eventual chiar Întâlniri sau aventuri atunci când trece peste Soare; o amabilitate crescută când trece peste Ascendent; când trece peste Mijlocul Cerului, farmecul poate contribui la reușita
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
o scurtă rugăciune, șeful valeților Îi turna În palme câteva picături de apă parfumată. Primul șambelan Îi aducea papucii, iar Marele Maestru al Garderobei, halatul. Numai atunci se deschidea ușa și intrau miniștrii, ambasadorii, mareșalii. Regele Își dădea jos halatul, veșmintele de noapte, apoi Își punea cămașa pe care i-o dădea ducele de Orléans, al doilea ca rang după rege. Marele Maestru al Garderobei - de regulă, ducele cel mai În vârstă - ținea hainele purtate În ziua dinainte. Etc. etc. etc.
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
mijlocul de deplasare folosit. Pe o motocicletă înaltă, în bătaia vântului, fătuca își arată centura de piele natural-omenească ce-i desparte posteriorul de partea de sus a corpului. Pe frigul iernii, dacă n-are paltonul pe ea, duduia își etalează veșmintele "întrerupte" în zona mijlocului expus la răceala rinichilor și a altor organe (palton cu "fereastră" la mijloc încă n-am văzut). Și, aproape instantaneu, te întrebi cam ce gândește gâsculița care-și sacrifică sănătatea numai să stea cu buricul gol
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
ale fiecăreia dintre aceste 30 de femei au fost arătate unor „judecători” (bărbați și femei). Acești judecători trebuiau să o aleagă pe cea în care femeia era mai atrăgătoare. Pentru a fi siguri că vor fi luate în calcul doar veșmintele și accesoriile, chipurile femeilor din poze au fost mascate cu o bulină neagră. Cercetătorii au constatat că în peste 60% dintre cazuri, judecătorii au ales fotografiile ce înfățișau femeile în perioada ovulatorie. Din motive evidente! Analizând fotografiile s-a remarcat
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
acest spațiu, forma de postmodernism ce ni se propune reprezintă o stârnire a puterilor Haosului, o încercare de sincronizare cu Neantul. Este ambiția unora care, neavând habar nici măcar de gramatică, dar, cu un anumit meșteșug combinatoriu, ar putea îmbrăca în «veșmântul ființei noastreă ortografiind fără majuscule, fără a ține seama de semnele de punctuație, sau omițându-le cu totul - chiar și un articol de fond de Andrei Hropotinschi, dându-l drept poezie. Care, eventual, ar putea fi înalt apreciată în mahalaua
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
the private club - cultivă tot secretul, exclusivismul, ascunzătoarea, refuzul gregarismului - Într-un cuvânt, intimitatea. Sinonimia interior/intimitate a fost, de-a lungul vremurilor, o marotă a metafizicienilor de toate nuanțele. De la Saint Martin la Swedenborg, aparența nu e decât Întâmplătorul veșmânt al esenței, iar extragerea unui Înțeles din ceea ce Jan Van Ruusbroec numește inning devine preocuparea unui șir de generații obsedate de descifrarea misterelor cuvântului. La o cu totul altă altitudine se află scriitorul de jurnale intime. Chiar dacă faimoasa distincție a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
grăitoare la o analiză de caz. Puse sub microscopul lecturii, ele reconstituie imaginea ascunsă a scriitorului camuflat, mai bine sau mai neîndemânatic, din cochetărie sau perversitate, Între rândurile paginii de jurnal. A doua componentă a autoportretului se leagă de Îmbrăcăminte. Veșmântul, devenit, la un Thomas Carlyle, pretext pentru edificarea unui sistem filozofic „Poate că de mai multe ori În viață li se Întâmplă bipezilor voștri, din orice țară și din orice timp, fie ei Prinți cu mantii aurite sau Țărani cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
garanția că își vor mai putea învinge dușmanii 62. Invocat ca sfânt militar, Ștefan trebuia să îi protejeze în continuare pe cei rămași în viață. În manualul editurii Teora s-a strecurat și un studiu de caz intitulat " Costume și veșminte la curtea lui Ștefan", centrat pe reprezentările familiei princiare în miniaturi, broderii și fresce. Strălucirea domniei lui dobândea astfel o dimensiune concretă, somptuară, "de o neîntrecută frumusețe și bogăție", pusă sub semnul grandorii și a generozității 63. Tot în paginile
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
anume 237. Cititorii puteau astfel călători cu ușurință între familiarul din prezent și cotidianul din trecut, grație unor scurte lămuriri cum ar fi, de exemplu, acelea despre fibule "un fel de ace de siguranță ornamentate, folosite în Antichitate pentru prinderea veșmintelor, nasturii nefiind cunoscuți pe vremea ceea"238. Autorul a avut grijă să se delimiteze de sursele sale, anunțând, de pildă, că va povesti "bizuindu-se" pe imaginile Columnei Traiane și pe "relatările câtorva cronicari"239. Invitând în povestirea sa și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
prezent în manuale 253, a cărui origine nu a preocupat aproape deloc istoriografia română. Necesitatea pentru români de a furniza prin recurență dovezile unei continuități neîntrerupte cu strămoșii iluștri explică de ce, chiar și în 1943, Mircea Eliade afirma asemănarea dintre veșmântul contemporan al țăranilor din inima țării și cel al dacilor (s.n. C.M.)", scria Anne-Marie Thiesse pe această temă254. Subiectul-cadru al povestirii înfruntă curajos nucleul dur al istoriografiei național-comuniste ajuns, în anii '80, la o simplitate liniară, matematică: etnogeneza a fost
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pentru intriga propusă de autor: Ștefan cel Sfânt al Ungariei, Ioniță Caloian, voievodul Vladislav Vlaicu și doamna sa. Chipurile sunt totuși definite generic, atunci când se dorește ilustrarea raselor și a popoarelor. De remarcat că strămoșii noștri daci aduc oarecum, ca veșminte și tipologie, cu alte populații contemporane de la periferia imperiului roman (germanici, gali etc.), iar asiaticii seamănă inevitabil între ei, indiferent de etnie. Poate nu a fost doar o întâmplare. Imaginea este presărată asimetric în text și este foarte variată: războinici
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
glosar și studiu introductiv de Iorgu Iordan, Editura de Stat Pentru Literatură și Artă, București, 1959, p. 10, 11. 44 Despre acest portret, Nicolae Iorga scria: "d. Costin Petrescu a zugrăvit, după Evanghelia de la Humor, un Ștefan cel Mare în veșminte scumpe, drept, cu topuzul în mână, puternic în tinerețea lui. Chipul s-a dat în lucru la tipografia Carol Göbl-Rasidescu din București și s-a răspândit în toată țara, cu miile de exemplare, pe un preț foarte scăzut. În călătoriile
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
al iraționalului uman" (A. Moles, 1973: 644). Iraționalul este reprezentat de comportamentul paradoxal al consumatorului care cheltuiește o bună parte a salariului pentru a "fi în pas cu moda" (și nicidecum a răspunde nevoii fundamentale de acoperire a corpului cu veșminte), pentru a face parte dintr-un grup social de elită (a se vedea rolul motivant al vedetelor în lansarea mesajului publicitar pentru un nou produs), pentru a se proiecta într-o personalitate idealizată, mitologică. De fapt, publicitatea, ca și imaginea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un nume scris, pe care nimeni nu-l știe decât numai El. Și este îmbrăcat într-o mantie stropită cu sânge; și numele lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Și oștile din cer îi urmau călări pe cai albi, purtând veșminte de vizon alb, curat. Și din gura Lui iese o sabie ascuțită cu care să lovească neamurile; și El cu toiag de fier le va păstori și va călca teascul aprinderii mâniei lui Dumnezeu Atotputernic (Apoc 19, 11-15). Din sfintele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
afirma că adevărata pace, Cristos însuși, se poate poseda numai atunci când nu este vorba despre idolatrie sau ucideri, excluzând condițiile favorabile preamăririi violenței și a forței la rangul de valori idolatrice. Un alt fragment din Paedagogus critica decorațiile războinice de pe veșminte, apreciind simplitatea creștinilor care îmbrăcau hainele albe în semn de puritate. În Paedagogus, II, 4, 42, Clement laudă omul văzut ca instrument pacific care îl preamărește pe Dumnezeu, Creatorul său, prin Cristos. Ființa umană este creatura păcii, fiind creată pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
strâns legat de teologia escatologică. Mantia militară devenită foarte grea ne spune că tot ceea se referă la serviciul militar a devenit insuportabil. În timp ce soldatul își scoate hainele militare, aceste sunt substituite, în simbolizarea metaforică prezentată de același Tertulian, de veșminte spirituale. În continuare, aluzia la speculatoria, încălțămintea specifică speculatores, soldații din unitățile speciale (mesageri, curieri și gărzi de corp), ne întărește ipoteza potrivit căreia, dintre slujirile militare existente, creștinii le preferau pe acelea în care nu erau direct implicați în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
era cunoscut de toți pentru originea lui nobilă și pentru marea lui bogăție. El se afla în apropiere de unul din martiri, acesta își dădea sufletul, de aceea a luat pe umeri rămășițele lui pământești, le-a înfășurat într-un veșmânt splendid și de mare preț, transportându-le și îngropându-le cu mare pompă într-un mormânt cuviincios. 3. Persecuțiile anticreștine din epoca Tetrarhiei În timpul domniei lui Dioclețian (284-305), înainte de izbucnirea persecuției, alți doi soldați creștini, Maximilianus și Marcellus, au pătimit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îl binecuvântau pe Dumnezeu. Îl urma soția lui Nicandros împreună cu fratele martirului Pasicrates, Papianus, care ducea fiul încă prunc al lui Nicandros, arătându-și bucuria față de el pentru izbăvirea sa veșnică: rudele îl urmau pe Marcianus, iar soția sa cu veșmântul desfăcut, și-a dat drumul în aceste tânguiri: „Acestea sunt lucrurile pe care ți le-am spus în închisoare, temându-mă și implorând ceea ce ți s-a întâmplat? Vai de mine, săraca. Nu-mi răspunzi? Ai milă de mine, Doamne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
europene, a alfabetului și calendarului nostru, ci s-a legat și de "pălăria" tradițională: a interzis portul fesului. Trecutul Franței nu este scutit de lupta împotriva simbolurilor prea încărcate de semnificație. În timpul Revoluției franceze, începând cu 1792, este interzis portul veșmintelor ecleziastice, iar autoritățile confiscă orice obiect din bronz (crucifixe, strane, îngeri, diavoli etc.) pentru a le transforma în tunuri. În timpul terorii, cimitirele au fost despuiate de orice simbol religios. Pentru a dovedi că vechiul regim și vechiul timp au fost
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
diferență esențială: trăim într-o democrație în care mizele sunt discutabile și pot fi modificate. Totuși, nu putem nega punctele comune: este vorba, de fiecare dată a) de o interdicție b) din partea autorității publice c) a simbolurilor (barbă, fes, văl, veșmânt, cruce etc.), d) sub amenințarea pedepsei, e) și care lovește în valorile unei părți a populației. Diagnosticarea plecând de la criterii enunțate dinainte Când vrem să desprindem un diagnostic din analizele precedente și să sugerăm o linie de acțiune în legătură cu problema
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
dar și experiența istorică. Evoluția moravurilor își va desăvîrși opera. Obiceiul creștin care cerea femeilor să își acopere capul cu o pălărie, un văl sau o mantilă în biserică a dispărut fără ca vreo regulă să acționeze. Revoluționarii francezi au interzis veșmântul ecleziastic, iar preoții au reînceput să îl poarte când libertatea religioasă a fost reinstaurată. Au sfârșit prin a abandona sutana fără ca cineva să îi fi obligat în vreun fel. Șoferii sikh conduc autobuzele londoneze purtând turban, fără ca cineva să obiecteze
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
mărgelele sunt mai numeroase. Cu toate acestea, putem spune că și populația de aici avea predilecție, fie pentru unele piese vestimentare, fie, mai ales, pentru obiectele de podoabă. Cele două fragmente de fibulă, presupun existența obiceiului ca unele piese de veșmânt să fie prinse cu asemenea accesorii, care, prin frumusețea lor, puteau constitui chiar și obiecte de podoabă. Descoperite la două morminte de incinerație, diferite, nu ne putem îngădui să presupunem că și aici populația avea obiceiul de a folosi câte
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
119/6,7 și 151/3,4). În mormântul nr. 24, una din fibule era din fier și cealaltă din bronz. În toate celelalte morminte nr. 14, 48, 52, 53, 57, 84, exista câte o singură fibulă, ceea ce înseamnă că veșmintele respective erau încheiate într-un singur loc, fiind situate, în aproape toate cazurile, în zona pieptului sau a gâtului (Pl. 115/6; 133/2; 135/2; 137/3; 138/4; 149/3). Într- un singur mormânt - M. 72, fibula de
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
două morminte reînhumate M. 44 și 92 au fost descoperite intre oasele împrăștiate. Această diversitate de zone în care au fost descoperite cataramele ne indică și o multitudine de situații în care acest tip de obiecte erau folosite la încheierea veșmintelor, a curelelor sau a altor tipuri de accesorii ale îmbrăcămintei populației din sec. IV d. Chr. Numărul lor este relativ mare în comparație cu perioada anterioară când, în marile necropole se descopereau doar câteva asemenea piese. În schimb, în necropolele din sec
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]